Versiunea printabila a topicului
Dati clic aici pentru a vizualiza acest topic in formatul sau original
UtileCopii Forum. Utile Despre Copii _ In amintirea ingerasilor ce au plecat prea devreme _ Povestea Unui Inger ...
Postata de: danna68 Sep 24 2007, 12:36 AM
Cand vei privi cerul, noaptea, pentru ca eu voi locui pe una din ele, pentru ca eu voi rade acolo, atunci pentru tine va fi ca si cum toate stelele ar rade. Tu vei avea stele care vor sti sa rada!
Antoine de Saint-Exupery - Micul Print
Povestea unui inger….
Niciodata nu m-am considerat o persoana puternica, eram din contra retrasa si timida in relatiile cu cei din jur, in casa eram rebela si neinteleasa … aveam 20 de ani si nimeni nu ma intelegea, asa incepe povestea mea …
Eram foarte tineri amandoi, eu 21 de ani el 22 de ani . Am ramas insarcinata intamplator, dar a fost o mare bucurie, am asteptat cu nerabdare sa vedem minunea care isi facea simtita prezenta, eu speram sa fie o fetita…si in 24 iunie am ajuns la spital la ora 23.30 , unde am fost preluata de medicul de garda, rezident strain, nu-i retin numele, dar imi amintesc ca a fost de treaba, a incercat sa ma ajute sa nasc dar totul a fost inutil, sarcina era pelviana si nu aveam dilatatie deloc asa ca a trebuit sa astept decizia profesorului Poiana . Dimineata m-a consultat si m-a programat ptr. Cezariana , eram ultima in ziua aia ,dar ceva nu a fost in regula cred, la ora 12.00 tot ieseam la baie fara rost si atunci am fost chemata la control … de unde am zburat direct in sala de operatii , cred ca eram speriata si nu ma mai puteam controla ce fac…tot imi ziceau sa nu ma misc , eu eram sigura ca nu m-am clintit…apoi …m-am trezit era intuneric, mi-am amintit doctorul acela a zis ca murim amamdoi …eu eram acolo dar unde era copilul?... pe cine sa intreb?...nu era nimeni…si plangeam …nu stiu cat am asteptat ca nu aveam notiunea timpului, mie mi s-a parut o vesnicie…si a aparut un chip prietenos, o asistenta draguta si de treaba care s-a oferit sa afle informatii despre copil….asa am aflat ca am nascut la ora 12.30 un baietel de 3.100 gr. Si 51 cm. , plangeam dar nu stiu de ce, poate de emotie…amintirea legata de medicul care m-a operat, este ca nu l-am vazut deloc, decat cateva minute inainte de anestezie, apoi nu l-am mai vazut si nu l-a mai interesat persoana mea, desi operatia a fost o porcarie, cum am aflat ulterior la a doua operatie…aveam uterul cusut de spate...
Asa a aparut in viata mea , ingerasul meu Robert Costin in ziua de 25 iunie 1988 , a fost exact ca o raza de soare …si era al meu…. Cineva avea nevoie de mine ca persoana matura si ma intelegea, ma iubea asa cum eram si nu trebuia sa fac nimic pentru asta .
La 3 luni si jumatate am avut prima surpriza, atunci a zis prima data mama, a fost tare grabit a vorbit foarte repede, poate era un semn, dar nu mi-am dat seama…oricum la 3 ani vorbea corect si pronunta inclusive litera r … si era cuminte ca o fetita…si ma iubea. Asta o simt inca si acum, iubirea lui, era ceva deosebit, dar era prea mamos , astepta mereu sa-i fac dreptate, era baiatul mamei… cine a gresit?
Sincer privind in urma am impresia ca nu i-am oferit toata atentia mea si nu i-am indeplinit toate dorintele, am crezut ca voi avea o viata intreaga la dispozitie sa fac asta…dar ce tare m-am inselat…abea acum realizez ca trebuie sa te bucuri de viata atunci cand poti…mai tarziu nu se stie daca mai exista ”mai tarziu”… as vrea sa fi lasat balta activitatile casnice pentru mai mult timp cu el...acum insa e prea tarziu.
Stiu ca era un copil rasfatat asa cum sunt toti copii unici la parinti…dar niciodata nu depasea limita bunului simt, e greu de povestit o viata … atata cat a fost ea…pot sa spun ca era centrul universului meu…pentru el traiam, pentru el respiram…pentru el faceam planuri…el… era totul … deja baietelul meu se pregatea de scoala…eram tare mandra aveam baiat mare … iar el era incantat de toate rechizitele… anul acela i-am serbat ziua de nastere mai devreme…pleca fratele meu in armata si puiutul meu a vrut sa fie toata lumea prezenta ” oare de ce?” … ne-a lasat o amintire dulce- amara de ramas bun…ne amintim si acum de ziua aceea in care el s-a dat in spectacol pentru toti…a dansat si a cantat … ne-a amuzat pe toti cu veselia lui…era un copil teribil de amuzant… expresia lui favorita era cand vedea ceva bun… si punea manutele la ochi si imita exact ca in desenele animate ca ii ies ochii… sau isi facea cerculete deasupra capului…nu a fost bolnavicios si nici probleme cu dormitul sau cu mancatul nu am avut… apoi intr-o zi a inceput totul… mami s-a dus la munca , a trebuit sa plece…era deja maricel si isi purta singur de grija dar…nu mi-am inchipuit ca lumea poate fi rea, insensibila, nemiloasa si…fara cuvinte…
Intr-o seara i-am pus sa manance…cumnata mea a luat sa guste din farfuria lui, iar el s-a suparat si a refuzat sa mai manance, niciodata nu a mai facut asa ceva, dar atunci asa a fost… m-am dus dupa el sa-l impact si ne-am jucat in camera, apoi mi-a zis ca nu ii este foame si am inteles care era motivul supararii… era destul de tarziu si l-am invelit de culcare dar el mi-a zis…”mami mai pupa-ma odata si gata”… a doua zi am plecat la serviciu si pe drum am realizat ca el nu s-a trezit ca de obicei cand plecam … nu stiu ce simteam, dar ziua aia era prea lunga, eram nelinistita si abea asteptam sa ajung acasa…cand am plecat de la lucru inca mai picura…plouase zdravan … dar cerul era tare intunecat…am ajuns acasa si am vazut o multime de oameni in fata blocului…cand m-am apropiat toata lumea se uita la mine … am intrat in panica…simteam ca nu poate fi ceva bun, am intrebat o fata si mi-a zis…” eu nu iti spun, intreaba pe altcineva”… am aflat intr-un tarziu ca micutul meu este la spital, dar nimeni nu stia unde, cazuse in putul liftului de la etajul 5, atat mi-a comunicat cea care stia de fapt ce se intamplase… am aflat dupa cateva zile ca de fapt era o minciuna, ca el nu a fost singur in lift, dar prea tarziu ptr. Probe… politia nu a putut sa rezolve cazul… inca unul nerezolvat ce mare lucru nu?...
Partea trista este ca eu l-am invatat esenta…sa nu se urce singur in lift … si sa aiba incredere in oamenii pe care ii cunoaste… acum sigur nu mai fac aceeasi greseala…”fereste-ma doamne de prieteni, de dusmani ma feresc singura”… asta este parerea mea din acea zi…. As vrea sa zic ca a fost cea mai groaznica zi din viata mea… dar…atunci socul si medicamentele m-au naucit prea tare era groaznic, insa nu mi-am inchipuit ca putea fi si mai rau…mult mai rau… si a fost…era ca un cosmar in fiecare zi…si era din ce in ce mai rau…dorul te macina si durerea te ingenuncheaza…oricat ai vrea sa te ridici, cobori tot mai mult si mai mult nu stiu pe cine am urat mai tare …dar cred ca aveam atata ura in suflet ca puteam otravi si un zambet daca cineva imi zambea…
Este un cosmar sa vi acasa si sa nu-ti mai iasa copilul in intampinare ,sa vrei sa-l iei in brate si sa ai bratele pustii… este un cosmar sa te culci in lacrimi si sa nu se usuce pana dimineata…este un cosmar sa vrei sa mori si totusi sa traiesti … este un cosmar sa eviti privirile altor copii ptr. Ca doua fete l-au omorat pe al tau… cred ca aceste este motivul ptr. Care DD s-a hotarat sa-mi daruiasca o fetita… dupa 12 ani… o putem numi miracol…exact asa cum au numit-o medicii din maternitate…acum sunt mamica “ din nou ”… si este sufletul meu, dar jumatate din inima mea a plecat odata cu primul meu copil…am supravietuit, nu stiu din ce motiv, asa a fost sa fie, dar eu inca ma rog la DD sa nu mai treaca nici o mama prin ce am trecut eu… si sa aiba grija de ingerasul pe care I l-am incredintat.. Amin
Aceasta a fost povestea baietelului meu …care anul acesta ar fi implinit 19 ani…
Acum realizez insa ca sunt o femeie puternica, ca sa supravietuiesti acestui cosmar trebuie sa treci prin iad inainte de a fi un pic mai bine...si eu am trecut.
Postata de: mumu74 Sep 24 2007, 09:00 AM
Lacrimi de neputinta... pentru ca nu te pot ajuta nicicum, pentru ca nu pot fi acolo, cu o strangere de mana macar! Sper ca dragostea celor din jur sa-ti acopere inima ranita si sa poti zambi in continuare! Te iubesc!!! 
Postata de: max Sep 24 2007, 09:00 AM
Danna, desi povestea o stiam, emotia citirii acestor randuri m-a coplesit si mi-au dat lacrimile. sunt lacrimi de emotie si lacrimi pentru ingerasul care este sus si se uita la voi.nu pot sa-ti spun ce simt si cum te simt pe tine. nu vad decat ca esti un om puternic si cu iubire in suflet. ai trecut print-o poveste foarte trista si nu pot decat sa ma bucur ca Dumnezeu v-a luminat viata cu o papusica frumoasa si vesela.
viata-ntreaga sa va fie o sarbatoare si o bucurie. 
Postata de: danna68 Sep 24 2007, 10:03 AM
multumesc mumu si max stiu deja ca sunteti alaturi de mine, aici am gasit ceea ce am cautat ani... iubire neconditionata...multa sanatate va doresc si o viata numai cu bucurii alaturi de cei dragi ... pupam tare Cathy si Patrick
Postata de: Miha79 Sep 24 2007, 11:31 AM
Dana esti o femeie puternica,ai trecut printr-o poveste foarte trista,dar viata merge inainte si DD a avut grija de tine si te-a inarmat cu multa putere si ti-a luminat viata cu o fetita frumoasa,sa va dea bunul Dumnezeu multa sanatate si fericire sa traiti ani multi si fericiti alaturi de frumoasa Denissa sa creasca mare sanatoasa sa va aduca numai bucurii
Postata de: danna68 Sep 24 2007, 11:56 AM
multumesc miha...ai mare dreptate , DD are grija de fiecare, nu uita pe nimeni... sanatate multa si voua si multi pupici gemenutilor...
Postata de: Miha79 Sep 24 2007, 12:15 PM
multi tie si Denissei
Postata de: mallina2u Sep 24 2007, 12:20 PM
Cuvintele sunt de prisos, dar realizez ca ai fost suficient de puternica sa poti merge mai departe. E drept ca nimeni nu poate inlocui acel ingeras care a fost si ramane in viata ta, alinandu-te de acolo, de Sus .. el a plecat prea devreme, dar cum imi spunea bunica mea (cand am pierdut si eu un fratior, la nastere), Dumnezeu ii ia pe cei buni la El!
Bucura-te de Dennisa si vei vedea ca ingerasul tau mic va va proteja si va va astepta, cand va fi venit vremea fiecaruia, sa reintregiti familia fericita!
Multa putere si credinta, in continuare!
Postata de: danna68 Sep 24 2007, 12:37 PM
Bucura-te de Dennisa si vei vedea ca ingerasul tau mic va va proteja si va va astepta, cand va fi venit vremea fiecaruia, sa reintregiti familia fericita!
Multa putere si credinta, in continuare!
multumesc Mallina , ai dreptate, fara DD nu as fi reusit nimic...EL mi-a dat puterea sa merg inainte si tot EL mi-a daruit o alta minune...am stiut asta din clipa in care am vazut-o in maternitate...are exact acelasi semn in frunte...si aceeasi privire... pentru o secunda atunci am simtit ca ma privesc amandoi ... acum am motive puternice sa imi doresc sa fiu sanatoasa si puternica, pentru fetita mea...la fel ca tine de altfel ... si tu esti o femeie puternica ... va pupam pe amandoua ...
Postata de: miruna_bucuresti Sep 24 2007, 12:41 PM
Doamnne, ce tragedie ! Cata suferinta si, totodata, putere de a merge mai departe intr-o situatie de neinteles intr-o logica pamanteana si cu rostul ei in logica Celui de Sus !
Postata de: perlita Sep 24 2007, 12:50 PM
M-a impresionat pana la lacrimi povestea ingerasului tau. E cutremurator sa treci prin asa ceva, dar numai Dumnezeu le stie pe toate si cel mai important este ca tu ai reusit sa treci peste asta. Esti o femeie puternica si Dumnezeu are grija de noi de toti!
Sa fiti sanatosi si sa aveti parte doar de lucruri bune in viata!
Postata de: danna68 Sep 24 2007, 01:02 PM
Sa fiti sanatosi si sa aveti parte doar de lucruri bune in viata!
multumesc Perlita si tu ai o minune de fetita dulce tare si daca o cresti singura ai toata admiratia mea, respect femeia care stie ce vrea si poate sa duca la indeplinirea o sarcina tare grea... asa este si mallina ,asa este si sora mea, care asemeni voua si-a asumat sarcina de a creste singura un baietel... va pupam
Postata de: Anca74 Sep 24 2007, 02:07 PM
Danuta, citesc si recitesc povestea ta de azi dimineata, desi o stiam...nu stiu ce sa iti spun! lacrimile mele ar spune totul daca le-ai vedea! Ne-ai invatat inca o data sa ne bucuram de fiecare clipa petrecuta cu copii nostrii, cu cei dragi! Am invatat, de la tine si cu tine, sa ne bucuram de ce avem!
Esti o femeie extraordinara si te iubesc!
Si iti doresc tot binele din lume, si tie, si sotului si Denissei! Iar diseara voi saluta o steluta si o voi ruga sa aiba grija de voi!
Postata de: danna68 Sep 24 2007, 03:05 PM
Esti o femeie extraordinara si te iubesc!
Si iti doresc tot binele din lume, si tie, si sotului si Denissei! Iar diseara voi saluta o steluta si o voi ruga sa aiba grija de voi!
o imbratisare pentru lacrimile tale...un pupic pentru ca imi esti alaturi... si prietenia mea pentru salutul ce il d-ai stelutei ... esti o prietena minunata ... multumesc si voua va doresc o viata linistita si cu multe bucurii... pupam Raducu scump...
Postata de: Anca74 Sep 24 2007, 03:13 PM
Danuta!
Postata de: Mary78 Sep 24 2007, 03:40 PM
Nu am cuvinte
Postata de: anness Sep 24 2007, 06:00 PM
Cu lacrimi in gat iti scriu acum si ma intreb de ce ne pedepseste Dumnezeu atat de dur uneori. Povestea ta dramatica ma face sa ma gandesc ca de multe ori, ne cerem osanda de la El pentru nimicuri ale vietii, pe care le percepem mai acut decat ar trebui, a caror gravitate o amplificam nejustificat. Cred ca nimic nu se compara cu pierderea unui copil. Te felicit pentru puterea de a merge mai departe. Bravo! 
Postata de: danna68 Sep 24 2007, 06:21 PM
multumesc mult pentru tot sunteti toate niste fete minunate ... eu nu o numesc pedeapsa ... nu DD a fost cel care l-a impins...ca in multe alte cazuri mana omului distruge... EL doar i-a curmat suferinta si probabil nu a vrut sa creasca inert ca o leguma...daca ar fi fost decizia mea probabil ca as fi fost egoista si as fi dorit sa traiasca oricum...insa DD nu mi-a lasat posibilitatea de a alege...si ai dreptate, nici o femeie, nici o mama nu ar trebui sa treaca prin asa ceva...si totusi se intampla in fiecare zi aproape 
Postata de: AdeDia Sep 24 2007, 07:07 PM
Desi stiu povestea si deseori ma gandesc la tine,tot nu imi pot opri lacrimile sa curga As fi vrut sa-ti scriu cuvinte frumoase de alin si imbarbatare,dar nu le gasesc;parca au pierit toate,parca s-au innodat sub barbie impreuna cu lacrimile.Pot doar sa-ti spun ca-mi doresc nespus sa te intalnesc,sa te pot imbratisa din toata inima. Pot doar sa-i multumesc lui D-zeu ca a avut mila de tine,ti-a dat putere si te-a intarit si mai presus de toate te-a binecuvantat cu alt ingeras,ca o recompensa parca,ptr.toata suferinta prin care ai trecut biruitoare 
Si ma rog in continuare ca D-zeu sa-ti binecuvinteze intreaga viata,sa-ti dea multa sanatate,putere si intelepciune,sa te poti bucura de ingerasul tau pana la adanci batraneti Ma bucur nespus sa am o prietena ca tine
Postata de: mallina2u Sep 24 2007, 07:38 PM
intr-adevar, omul distruge... fratele meu cel mic (cand avea 8 ani) a patit-o de la un prieten, a fost impins sub rotile unui vehicul in miscare, i-au trecut pe femurul drept 10 tone de lucerna verde, noroc ca aceeasi mana criminala l-a tras inainte devreme si a scapat de greutatea celei de-a doua remorci, care l-ar fi omorat.. Ni l-a adus cineva acasa, lesinat, cu piciorul atarnand aiurea, mama insarcinata cu sora cea mica, a lesinat, a trebuit sa le acord prim ajutor amandurora pana a venit salvarea.. pe el sa-l curat de tot ce facuse, a fost dezastru.
Tatal, lucra in echipa de conducere a lucrarilor de la podul Fetesti-Cernavoda, a alergat fratele cel mare sa il anunte, cum bac nu mai era, a trebuit sa sara pe schele, deasupra apei... tata, fusese anuntat de un binevoitor ca i-a murit un baiat, cand l-a vazut si pe celalalt in ce situatie extrema era, a albit - la 42 ani (a fost un barbat frumos, fara un fir alb). A fost o experienta neplacuta, mai ales ca mama era sa nasca prematur si nu avea decat 6 luni de sarcina... and ma gandesc cate necazuri au fost la noi in familie, atatea accidente si mama a trebuit sa reziste la toate, sa dea putere sotului, copiilor... toate astea ne calesc, ce mi s-a intamplat mie, deja a fost "piece of cake" si am putut merge mai departe.
Dana, sa ramai puternica si sa-i oferi fetei tale tot ce merita! Iti va deveni cea mai buna prietena, o sa vezi!
Postata de: anness Sep 24 2007, 08:50 PM
Tatal, lucra in echipa de conducere a lucrarilor de la podul Fetesti-Cernavoda, a alergat fratele cel mare sa il anunte, cum bac nu mai era, a trebuit sa sara pe schele, deasupra apei... tata, fusese anuntat de un binevoitor ca i-a murit un baiat, cand l-a vazut si pe celalalt in ce situatie extrema era, a albit - la 42 ani (a fost un barbat frumos, fara un fir alb). A fost o experienta neplacuta, mai ales ca mama era sa nasca prematur si nu avea decat 6 luni de sarcina... and ma gandesc cate necazuri au fost la noi in familie, atatea accidente si mama a trebuit sa reziste la toate, sa dea putere sotului, copiilor... toate astea ne calesc, ce mi s-a intamplat mie, deja a fost "piece of cake" si am putut merge mai departe.
Dana, sa ramai puternica si sa-i oferi fetei tale tot ce merita! Iti va deveni cea mai buna prietena, o sa vezi!
Intr-adevar, pe unii oameni ii calesc necazurile, pe altii ii inraiesc, pe altii ii fac vulnerabili. Cred ca unitatea familiei voastre v-a facut mai puternici si ati putut depasi momentele nefericite. Pup-o pe mama ta ca merita.
Postata de: danna68 Sep 24 2007, 09:04 PM
As fi vrut sa-ti scriu cuvinte frumoase de alin si imbarbatare,dar nu le gasesc;parca au pierit toate,parca s-au innodat sub barbie impreuna cu lacrimile.Pot doar sa-ti spun ca-mi doresc nespus sa te intalnesc,sa te pot imbratisa din toata inima. Pot doar sa-i multumesc lui D-zeu ca a avut mila de tine,ti-a dat putere si te-a intarit si mai presus de toate te-a binecuvantat cu alt ingeras,ca o recompensa parca,ptr.toata suferinta prin care ai trecut biruitoare Si ma rog in continuare ca D-zeu sa-ti binecuvinteze intreaga viata,sa-ti dea multa sanatate,putere si intelepciune,sa te poti bucura de ingerasul tau pana la adanci batraneti Ma bucur nespus sa am o prietena ca tineAde...stiu ca ma repet dar... multumesc ca existi...multumesc ca esti prietena mea... esti cea mai minunata femeie pe care am cunoscut-o vreodata...
Postata de: danna68 Sep 24 2007, 09:09 PM
Tatal, lucra in echipa de conducere a lucrarilor de la podul Fetesti-Cernavoda, a alergat fratele cel mare sa il anunte, cum bac nu mai era, a trebuit sa sara pe schele, deasupra apei... tata, fusese anuntat de un binevoitor ca i-a murit un baiat, cand l-a vazut si pe celalalt in ce situatie extrema era, a albit - la 42 ani (a fost un barbat frumos, fara un fir alb). A fost o experienta neplacuta, mai ales ca mama era sa nasca prematur si nu avea decat 6 luni de sarcina... and ma gandesc cate necazuri au fost la noi in familie, atatea accidente si mama a trebuit sa reziste la toate, sa dea putere sotului, copiilor... toate astea ne calesc, ce mi s-a intamplat mie, deja a fost "piece of cake" si am putut merge mai departe.
Dana, sa ramai puternica si sa-i oferi fetei tale tot ce merita! Iti va deveni cea mai buna prietena, o sa vezi!
doamne , ce poveste bine ca a scapat cu viata...si nu sunt singura care gandeste ca rautatea si inconstienta unora pot curma vieti nevinovate ... multa sanatate va doresc si multe bucurii...le meritati din plin
Postata de: AdeDia Sep 24 2007, 09:09 PM
Ma simt onorata
si m-ai facut sa lacrimez din nou.As fi vrut fff mult sa am o sora ca tine
Postata de: arina Sep 24 2007, 09:17 PM
Iubita cind am citit povestea ta am trait aceleasi clipe ca atunci cind mi-ai povestit m-a cuprins un fior in tot corpul,pielea mi sa facut de gaina...iar lacrimile imi napadeau fata.Nimeni nu poate realiza prin ce ai trecut deoarece nu au trecut prin asa ceva dar imi dau seama ca nu ti-a fost usor ...ti-a fost ENORM de greu,nu stiu daca as fi avut puterea si taria ta sa pot merge mai departe la fel ca tine.Dar vezi ...tot raul spre bine ti-a rasplatit DD suferinta ti-a dat o minune de fata,un ingeras cu ochii negri.Va doresc din tot sufletul sa fiti sanatosi ,sa aveti parte de acum incolo numai de bucurii si sa fiti fericiti.Va pup dulce.
Postata de: maryalicia Sep 24 2007, 09:20 PM
Iubita cind am citit povestea ta am trait aceleasi clipe ca atunci cind mi-ai povestit m-a cuprins un fior in tot corpul,pielea mi sa facut de gaina...iar lacrimile imi napadeau fata.Nimeni nu poate realiza prin ce ai trecut deoarece nu au trecut prin asa ceva dar imi dau seama ca nu ti-a fost usor ...ti-a fost ENORM de greu,nu stiu daca as fi avut puterea si taria ta sa pot merge mai departe la fel ca tine.Dar vezi ...tot raul spre bine ti-a rasplatit DD suferinta ti-a dat o minune de fata,un ingeras cu ochii negri.Va doresc din tot sufletul sa fiti sanatosi ,sa aveti parte de acum incolo numai de bucurii si sa fiti fericiti.Va pup dulce. Scuza ma Dana eu eram am scris de la vara-mea .
Postata de: danna68 Sep 24 2007, 09:31 PM
mersi iubita...desi mi-am imaginat ca sunt cuvintele tale...stiam deja ca esti tu ... stiu ca imi esti aproape... multumesc oricum... pupic printesei
Postata de: max Sep 24 2007, 10:14 PM
si m-ai facut sa lacrimez din nou.As fi vrut fff mult sa am o sora ca tine eu m-as fi multumit si cu o cumnata precum Danna
Postata de: danna68 Sep 24 2007, 10:17 PM
Nu am cuvinte mersi iubita...este deja suficient
Postata de: danna68 Sep 24 2007, 10:19 PM
vai... si eu mi-as dori...dar imi sunteti prietene...eu zic ca este bine si asa nu? 
Postata de: shama Sep 24 2007, 10:38 PM
Doamne, Dana, cumplita suferinta si greu, foarte greu, de fapt imposibil de inteles de ce se intimpla astfel de tragedii. Povestea lui Robert m-a marcat de cind am citit prima oara si adevarul e ca nu pot sa nu pling cind ma gindesc la accidentul asta oribil.
Important e ca ai ramas "intreaga" - itelegi ce vreau sa zic - si ca ai putut sa ai imensa forta de a continua sa fii "om", pentru ca astfel de nenorociri, intr-adevar, te fac sa urasti si pamintul pe care calci.
Nu mai am cuvinte, decit lacrimi si apreciez ca ai impartasit aceasta experienta; pe mine m-a facut sa fiu foarte atenta la folosirea liftului (si noi stam la et. 5) iar parintii trebuie sa stie ca se pot intimpla astfel de drame. Si asta mai ales din cauza indiferentei si iresponsabilitatii care ii caracterizeaza pe foarte multi, de la vecinii de bloc pina la politie si "minunatele" cadre medicale.
Sa va ajute Dumnezeu sa fiti sanatosi si sa va bucurati de fetita. Iar pe Robert nu o sa-l uitam nici noi niciodata!
Postata de: danna68 Sep 24 2007, 11:03 PM
Important e ca ai ramas "intreaga" - itelegi ce vreau sa zic - si ca ai putut sa ai imensa forta de a continua sa fii "om", pentru ca astfel de nenorociri, intr-adevar, te fac sa urasti si pamintul pe care calci.
Nu mai am cuvinte, decit lacrimi si apreciez ca ai impartasit aceasta experienta; pe mine m-a facut sa fiu foarte atenta la folosirea liftului (si noi stam la et. 5) iar parintii trebuie sa stie ca se pot intimpla astfel de drame. Si asta mai ales din cauza indiferentei si iresponsabilitatii care ii caracterizeaza pe foarte multi, de la vecinii de bloc pina la politie si "minunatele" cadre medicale.
Sa va ajute Dumnezeu sa fiti sanatosi si sa va bucurati de fetita. Iar pe Robert nu o sa-l uitam nici noi niciodata!
multumesc Shama...am prietene minunate si noi stam la etajul 7 iti imaginezi teama din sufletul meu nu?... dar pe atunci noi stateam la etajul 1, asta nu a fost o piedica sa cada totusi de la etajul 5 ... nimic nu este sigur...trebuie doar cumva sa inteleaga ca este periculos...sper sa reusesc... cat despre minunatele cadre medicale care erau la Municipal in acea vreme, sincer nu vreau sa-mi amintesc...
Postata de: maryalicia Sep 24 2007, 11:28 PM
mersi iubita...desi mi-am imaginat ca sunt cuvintele tale...stiam deja ca esti tu ... stiu ca imi esti aproape... multumesc oricum... pupic printesei Macar atit pot sa fac si eu pentru singura prietena pe care o am sa ii fiu aproape ...vorba vine ca sintem departe.
Postata de: mallina2u Sep 25 2007, 11:15 AM
a scapat, dar a tras enorm, are un picior mai scurt cu un cm si un pic, din fericire, nu e vizibil... aia a fost la 8 ani, au urmat si altele dupa, la fel de grave, chiar si de curand a avut un accident, desi are 31 ani acum... fratele cel mare a avut acelasi picior rupt, tot la 8 ani (la ora de sport, un coleg invidios i-a pus piedica tocmai cand suta, l-a prins in zbor si a aterizat in bara portii, osul fragil doar a pocnit); tatal meu, la fel, la scurt timp dupa acel accident al fratelui mic, a avut un accident stupid la locul de munca, a fost mai mult mort decat viu ... asa ca a fost greu pt mama, pt noi toti, eu ii eram singura prietena la care isi plangea amarul, de-asta uneori ma simt atat de batrana... dar cum spunea si annes, ne-au intarit greutatile si am putut sa le facem fata. Acum, din pacate, mama mea e cea care trage in lupta cu cancerul de cca 10 ani si nu e usor dupa deja 2 operatii si iradieri cat cuprinde, doar ca nu ma dau batuta si o incurajez mereu si fac tot ce e omeneste posibil sa ii prelungesc viata, sa se bucure de noi, e asa mandra de nepotica ei, de mine ca am facut-o bunica, ii era teama ca nu o sa ma mai vada 'mama'.
Cred, ca in orice familie e important rolul femeii, ea e liantul, ea are un pupic pt genunchiul, fruntea julita, o dojana cand e cazul, o imbarbatare pt un moment de slabiciune...
Dana, tu intelegi cel mai bine suferinta si stii ca astfel de evenimente tragedii ne fac mai puternici, mai umani, apreciem viata mult mai mult decat oricine...
Postata de: danna68 Sep 25 2007, 12:29 PM
Cred, ca in orice familie e important rolul femeii, ea e liantul, ea are un pupic pt genunchiul, fruntea julita, o dojana cand e cazul, o imbarbatare pt un moment de slabiciune...
Dana, tu intelegi cel mai bine suferinta si stii ca astfel de evenimente tragedii ne fac mai puternici, mai umani, apreciem viata mult mai mult decat oricine...
ai mare dreptate, fratele sotului meu a murit tot la 7 ani aceeasi varsta cu baietelul meu, e greu sa intelegem de ce se intampla ... sora mamei are cancer de la 25 de ani a urmat tratamente ani in sir ... singurul ei copil a murit acum 5 ani ...iar ea traieste si are totusi 77 de ani... daca este doar voia domnului se poate...a avut zile ... sanatate multa mamei tale...si pentru mine familia este foarte importanta nu pot trai departe de ei...dar este doar meritul mamei, ea ne-a invatat sa fim uniti...si iar ai dreptate in astfel de momente realizam cat de fragila este viata, cat de repede se frange...intr-o clipa doar... familia voastra a avut parte de prea multe necazuri...cu siguranta viata Ilincai va fi una plina de bucurii... multa ,multa sanatate...la fel ca si mama ta si mama se ruga in fiecare seara sa ne de-a DD un copil , toti au suferit pierderea aproape la fel ca mine... doar "aproape"... suferinta mamei este unica pe lume si acum desi sunt sora cea mai mare am cel mai mic copil in familie
Postata de: anness Sep 25 2007, 06:01 PM
Astazi, la birou, am trecut printr-o experienta neplacuta, m-am suparat ingrozitor... din cauza rautatii oamenilor. Citind necazurile voastre si ale familiilor voastre, ma gandesc la faptul ca supararea mea este nainsemnata (desi am suferit foarte tare). Dar, asa este natura umana... sa faca rau (pe de o parte) si sa sufere (pe de alta parte). pacat ca de cele mai multe ori sufera cei buni sau cei nevinovati. Sunt in continuare mahnita din cauza rautatii gratuite pe care unii oameni, se pare, au o placere sa o faca.
Aveti grija de voi.
Postata de: mallina2u Sep 25 2007, 08:06 PM
Aveti grija de voi.
fii linistita, raul se face cel mai usor... bine, prea putini mai fac in zilele astea.. ai grija si tu de tine si lasa rautatile sa treaca pe langa..
Postata de: Adina Sep 26 2007, 12:17 PM
Dana, m-a impresionat nespus povestea ta! As vrea sa-mi vina in cap un singur lucru pe are as putea sa-l fac sau sa-l zic ca sa iti alin cumva durerea.. Insa imi dau seama ca ceea ce e in sufletul tau e mult prea dureros, si mult prea adanc pentru a fi sters cu ajutorul cuvintelor.. Tot ce pot face este sa-ti spun ca te admir mult pentru puterea cu care ai trecut peste aceasta grea incercare si sunt convinsa ca Dumnezeu i-a daruit baietelului tau o sarcina importanta luandu-l la el: aceea de a va veghea pe voi toti si de a avea grija de voi si de surioara lui. Esti intr-adevar o femeie puternica!
Postata de: Adina Sep 26 2007, 12:25 PM
Malina, e cutremurator cate vi s-au intamplat! Multa sanatate fratilor tai si mai ales mamei tale, sa-i dea Dumnezeu putere sa treaca peste si sa invinga boala. Iar tu esti de asemenea o femeie foarte foarte puternica. Fetita ta va avea multe de invatat de la tine.
Postata de: danna68 Sep 26 2007, 12:34 PM
As vrea sa-mi vina in cap un singur lucru pe are as putea sa-l fac sau sa-l zic ca sa iti alin cumva durerea.. Insa imi dau seama ca ceea ce e in sufletul tau e mult prea dureros, si mult prea adanc pentru a fi sters cu ajutorul cuvintelor.. Tot ce pot face este sa-ti spun ca te admir mult pentru puterea cu care ai trecut peste aceasta grea incercare si sunt convinsa ca Dumnezeu i-a daruit baietelului tau o sarcina importanta luandu-l la el: aceea de a va veghea pe voi toti si de a avea grija de voi si de surioara lui. Esti intr-adevar o femeie puternica! multumesc Adina...nici macar eu nu as gasi cuvinte pentru o alta mama in situatia mea, deci este normal...cuvintele sunt de prisos, prietenii sunt cei importanti...si bineinteles familia...nu as fi reusit sa supravietuiesc fara aceste ajutoare ... multumesc tuturor celor ce m-au ajutat ... si ma bucur ca aici am mai gasit o familie ... mare si unita 
Postata de: mallina2u Sep 26 2007, 12:42 PM
cata dreptate avea si mama cand spunea: cel mai greu e sa fii mama, trebuie sa ai grija de toti!
vezi, Dana, aici, pe forum, ne gasim alinarea, ne spunem pasurile, fara sa ne gandim ca cineva ne judeca si ne-ar durea ce spune ... chiar suntem o familie, atatea experiente impartasite care ne aduc lectii de viata uimitoare, important e sa ramanem aproape si sa ne sprijinim cu un sfat, cu un gand macar.. valoreaza mult!
multumim, Adina, pt ganduri!
Postata de: alice76 Sep 26 2007, 12:55 PM
Dana, nu te cunosc decat de pe forum.Nici nu-ti imaginezi cat am plans...Asvrea sa fii langa mine,sa te strang in brate!Cuvintele sunt de prisos..Sa dea Dzeu,sa-ti traiasca fetita, sa fie sanatoasa si sa ai mare grija de ea.Dzeu ne da putere sa trecem ...Numai el stie de ce trebuie sa se intample astfel de lucruri...Noi suntem prea mici sa intelegem.Multa sanatate si numai bine!
Postata de: danna68 Sep 26 2007, 01:11 PM
multumesc mult Alice pentru tot chiar si pentru imbratisare ... sper totusi in marea mea disperare de a o proteja sa nu o ingradesc prea tare...are aproape un an si a cazut o singura data din pat de am inghetat de tot in rest o tot apar desi de cele mai multe ori inteleg ca nu fac bine , ar trebui sa o invat sa se fereasca singura nu sa o protejez eu...la partea asta mai am de lucrat nu pot depasi starea de panica ,de teama... este motivul pentru care a stat mai tarziu singura in fundulet si probabil va merge mai tarziu decat alti copii...pentru ca mie imi este frica sa nu se loveasca ... poate va incepe sa inteleaga si atunci imi va fi mai usor, ca putem comunica ... aici as cam avea nevoie de cateva sfaturi ... cum o pot lasa sa plece...daca totusi cade?...iti doresc tot binele din lume si multa sanatate familiei tale ... un pupic dulce pentru bebe
Postata de: lamy Sep 26 2007, 02:11 PM
Te inteleg foarte bine ! Am pierdut si eu un baietel acum 4 ani. A trait doar 6 luni jumatate. Durerea este inimaginabila. Acum am o fetita sanatoasa de 1 anisor. Traiesc cu bucurie si cu durere in acelasi timp.
Postata de: kim Sep 26 2007, 02:11 PM
A cita oara ma faci sa pling, iubita mea?... M-ai devastat din nou... Te iubesc si te urasc in acelasi timp, te iubesc pentru ca ai avut taria sa o iei de la capat si sa treci peste acest cosmar...te urasc pentru ca mi-ai amintit inca o data cel mai mare cosmar al meu...Uneori DD e nedrept cu noi, mamele... COPIII NU AR TREBUI SA MOARA!!! 
Postata de: anness Sep 26 2007, 03:10 PM
multumesc mult Alice pentru tot chiar si pentru imbratisare ... sper totusi in marea mea disperare de a o proteja sa nu o ingradesc prea tare...are aproape un an si a cazut o singura data din pat de am inghetat de tot in rest o tot apar desi de cele mai multe ori inteleg ca nu fac bine , ar trebui sa o invat sa se fereasca singura nu sa o protejez eu...la partea asta mai am de lucrat nu pot depasi starea de panica ,de teama... este motivul pentru care a stat mai tarziu singura in fundulet si probabil va merge mai tarziu decat alti copii...pentru ca mie imi este frica sa nu se loveasca ... poate va incepe sa inteleaga si atunci imi va fi mai usor, ca putem comunica ... aici as cam avea nevoie de cateva sfaturi ... cum o pot lasa sa plece...daca totusi cade?...iti doresc tot binele din lume si multa sanatate familiei tale ... un pupic dulce pentru bebe Este de apreciat faptul ca tu constientizezi aceste lucruri. Acesta este primul pas pe care trebuie sa il faci, pentru a putea sa te comporti asa cum trebuie in relatia cu copilul tau. Daca stii unde gresesti, vei stii si unde sa intervii. Daca nu poti singura intotdeauna, atunci ajutorul este binevenit.
Este important sa "lucrezi" la tine. Tu trebuie sa incerci sa te detasezi de trauma pe care ai suferit-o si sa te porti cu bebelusa ta, firesc. Acorda-i libertate ca aceasta hiperprotectivitate a ta, sa nu devina mai tarziu un obstacol in relatia dintre voi. Stiu, este greu, dar, pentru ca ti-ai pastrat integritatea psihica, sunt sigura ca vei reusi. Te imbratisez cu drag.
Postata de: carmen_25 Sep 26 2007, 03:37 PM
m*-a impresionat povestea ta, si mi-a dat de gandit, uneori uiti trebuie sa traiesti fiecare zi ca si cum ar fi ultima
Postata de: mith26 Sep 26 2007, 04:05 PM
Pot sa inteleg foarte bine aceasta suferinta, e groaznic. In 2002, dupa multe incercari, am dat nastere unui baietel, cel mai frumos si cuminte din lume. Eram atat de fericiti amandoi, desi travaliul a durat 20 de ore, cumplit a fost, din jumatate de ora in jumatate venea asistenta sa ii asculte inima. Teroare permanenta, mai ales ca aveam experienta unei sarcini anterioare, pierdute. Si s-a nascut David. Nu scotea niciun sunet. Manca si dormea. Un copil foarte cuminte pana la un an. Prin septembrie 2002 aflam ca tati lui are cancer, tumoare pe creier, pe trunchi, imposibil de operat. A fost o perioada incarcata la maxim, o durere ce nu are margini, nu-i gasesc o descriere si nici nu cred ca exista. Peste ceva timp am ramas amandoi singurei, fara tati al nostru, in 28 februarie 2003 s-a stins, iar noi... am ramas. E foarte greu pentru cei care raman in urma. Dupa ce ne casatorisem ne tot gandeam ce bine ar fi, atunci cand va veni momentul, sa murim impreuna... erau gandurile noastre... si s-a dus, Cerul l-a iubit mai mult decat l-am iubit eu, noi. Anul acesta m-am recasatorit, cu un om care a inteles intreaga mea suferinta si-mi e alaturi pas cu pas. Iar acum incercam sa avem un bebe, un fratior sau surioara pt David. Sa incercam sa vedem partea pozitiva a lucrurilor, sa gandim pozitiv, sa ne educam. Ajunge cu atata suferinta! Sa incercam sa traim frumos de acum inainte si sa ne bucuram viata care si asa e scurta, nu merita plansa. S-o traim frumos! Va pup si sper sa vina si la noi un bebe. Dana, esti curajoasa, esti puternica! Ceea ce nu ne doboara ne face mai puternici. Dumnezeu nu da niciodata mai mult decat putem duce. Dumnezeu sa te ajute si sa te binecuvinteze!
Postata de: anness Sep 26 2007, 04:15 PM
Felicitari pentru puterea de a merge mai departe. Viata merita traita, iar, daca asta se intampla alaturi de persoana iubita, cu atat mai bine. Succes in conceperea bebelusului.
Postata de: nicoleta_oana Sep 26 2007, 06:46 PM
danna mi ai rupt sufletul intradevar esti o femeie puternica daca ai reusit sa treci peste asa o nenorocire...Dumnezeu te iubeste.sa fii sanatoasa si sa ti creasca mare fetita si sanatoasa sa te bucuri de ea.foarte trista povestea ta
Postata de: danna68 Sep 26 2007, 08:49 PM
DD sa-l aiba in paza lui pe ingeras ... sincer regret pentru ca stiu prin ce ai trecut...la mine au trecut 12 ani si este tot la fel traiesc cu bucurie si durere ... in timp te inveti cu ea ... si sa iti traiasca fetita sa va bucurati de ea se pare ca DD sa gandit la amandoua in acelasi timp Denissa face un anisor saptamana viitoare pe 5 octombrie ... deci sunt cam de aceeasi varsta intra mai des pe forum aici vei gasi intotdeauna o mana intinsa sa te ajute cand esti trista ... domnul sa va ajute
Postata de: danna68 Sep 26 2007, 08:51 PM
Kim tu esti sufletul meu pereche ,tu ai plans si cand nu ti-am povestit, doar cand ti-ai adus aminte... dar ai mare dreptate...e impotriva firii... COPIII NU AR TREBUI SA MOARA !!!!!! si eu te iubesc sti bine
Postata de: danna68 Sep 26 2007, 08:56 PM
Este important sa "lucrezi" la tine. Tu trebuie sa incerci sa te detasezi de trauma pe care ai suferit-o si sa te porti cu bebelusa ta, firesc. Acorda-i libertate ca aceasta hiperprotectivitate a ta, sa nu devina mai tarziu un obstacol in relatia dintre voi. Stiu, este greu, dar, pentru ca ti-ai pastrat integritatea psihica, sunt sigura ca vei reusi. Te imbratisez cu drag.
multumesc Aness sper sa reusesc ...am noroc ca este si tati prezent intre noi cand vine de la serviciu si el o lasa sa-si ia zborul imi face semn sa o las ca este el acolo ... atunci realizez ca sunt exagerata ... totusi incerc sa ma controlez si sunt sigura ca voi reusi... ati scris asa multe ...fetelor ma uimiti sunteti deosebite toate , nu pot decat sa va multumesc
Postata de: danna68 Sep 26 2007, 08:58 PM
... multumesc mult asa este
Postata de: danna68 Sep 26 2007, 09:00 PM
sa iti de-a DD un bebe sanatos si numai bine...ai suferit destul
Postata de: danna68 Sep 26 2007, 09:03 PM
intradevar esti o femeie puternica daca ai reusit sa treci peste asa o nenorocire...Dumnezeu te iubeste.sa fii sanatoasa si sa ti creasca mare fetita si sanatoasa sa te bucuri de ea.foarte trista povestea ta daca as putea sa schimb ceva as face-o ... dar am fost neputincioasa, am fost pusa in fata faptului implinit...mi-as fi dorit o altfel de poveste, dar nu a fost sa fie...iti multumesc mult pentru gandurile tale si iti doresc numai bine si multa sanatate...
Postata de: ioana adriana Sep 26 2007, 09:35 PM
Doamne Dana ce poveste cutremuratoare, mi s-a taiat respiratia cand am citit-o si am plans...nu stiu ce as putea sa-ti spun sa fie potrivit. M-a cuprins o teama imensa m-a napadit si furia si sentimentu de neputinta. Nu pot sa accept rautatea , nu ar trebui sa existe . Pe mine tatal meu( Dumnezeu sa-l odihneasca) m-am invatat ' daca nu poti ajuta omul mai bine lasa-l in pace' Dumnezeu sa-l odihneasca pe ingerasul tau si pe toti ingerasii chemati mult prea devreme.
Sa fie binecuvantate si alinate toate mamele care au durere in suflet.
Acum 2 zile am vazut o faza in parc ce m-a intristat f tare: un baietel mic de vreo 1 an si ceva se plimba cu o masinuta pe marginea fantanii arteziene, a incercat sa se catere peste bordura sa atinga apa, s-a dezechilibrat putin dar s-a tinut destul de bine...o fetita de vreo 5 -6 ani cand la- vazut a sarit SA-L IMPINGA. nu mi-a venit sa cred...mama baieteluiu a sarit peste bordura sa-l prinda si l-a prins dar fetita respectiva s-e chinuia sa-l aruince in fantana....nu-mi venea sa cred. Mama fetitei a vazut toate astea si nu i-a zis nimic a ridicat doar din sprancene si s-a intors cu spatele...mai avea un bebe in carucior...Eu sincer ma gandesc ca rautatea se si invata se si mosteneste...pornirile astea ar trebui educate dar putin le pasa...mama accea nu s-a gandit o clipa ca ar fi putut fi copilu din carucior in locul celui cu masinuta sau nu i-a pasat.
multe pupicuri si imbratisari mami
Postata de: crroco Sep 26 2007, 09:36 PM
Draga mea , ma doare sufletul . Am un nod in gat pe care nu-l pot inghiti . Daca as putea plange in hohote , poate m-as usura . Prima data cand am citit povestea ta am plans . Acum povestea ta - ma doare . Si ma intreb : de ce a trebuit sa treci prin asa ceva ? Cuvintele sunt prea banale . Nu pot exprima exact sentimentele , trairile noastre . Nu stiu cum sa imi exprim solidaritatea fata de tine ?... Sa stii ( poate conteaza ) ca ma gandesc la tine mult , asa cum ( sunt sigura ) o fac si alti oameni care au citit povestea ta ! Esti o fiinta puternica ! Ai reusit sa traiesti din nou . Ii ai alaturi pe cei dragi tie . Sotul tau si Denissa . Pentru ei merita sa traiesti si sa te bucuri de tot ce ti se ofera ! Ai o familie frumoasa ! Te pup si daca am fi aproape te-as ruga sa imi dai voie sa te strang in brate , tare -tare !
Postata de: danna68 Sep 26 2007, 09:51 PM
Sa fie binecuvantate si alinate toate mamele care au durere in suflet.
Acum 2 zile am vazut o faza in parc ce m-a intristat f tare: un baietel mic de vreo 1 an si ceva se plimba cu o masinuta pe marginea fantanii arteziene, a incercat sa se catere peste bordura sa atinga apa, s-a dezechilibrat putin dar s-a tinut destul de bine...o fetita de vreo 5 -6 ani cand la- vazut a sarit SA-L IMPINGA. nu mi-a venit sa cred...mama baieteluiu a sarit peste bordura sa-l prinda si l-a prins dar fetita respectiva s-e chinuia sa-l aruince in fantana....nu-mi venea sa cred. Mama fetitei a vazut toate astea si nu i-a zis nimic a ridicat doar din sprancene si s-a intors cu spatele...mai avea un bebe in carucior...Eu sincer ma gandesc ca rautatea se si invata se si mosteneste...pornirile astea ar trebui educate dar putin le pasa...mama accea nu s-a gandit o clipa ca ar fi putut fi copilu din carucior in locul celui cu masinuta sau nu i-a pasat.
multe pupicuri si imbratisari mami
multumesc Adriana cam asa am patit si noi...deci iti spun clar ca exista acea doza de nepasare la unii parinti de nu iti vine sa crezi...isi invata copilul sa loveasca alt copil...?????? este peste puterea mea de intelegere...nu mai bine ii spune sa incerce sa se impace cu copilul acela?... asa ar trebui dar sigur nu o fac ... se joaca , asa spun unii parinti , dar daca joaca ucide?... lor sigur nu le pasa ... apoi este prea tarziu ... multumesc din suflet si multa sanatate si voua
Postata de: danna68 Sep 26 2007, 09:58 PM
incep cu imbratisarea
stiu Katy ... chiar daca nu ai fi scris eu tot stiam... iti multumesc ca imi esti alaturi ca intotdeauna... si ii multumesc domnului ca mi-a dat o prietena ca tine ... am sigur multe motive sa-i multumesc... pentru ca v-am gasit pe voi toate si pentru ca in acest fel ma pot regasi pe mine, asa cum sunt...alaturi de voi prind curaj ... si ii multumesc si lui Andrei ca a deschis acest minunat forum... ... Katy pentru tine tot binele din lume, multa sanatate si sa te bucuri ani multi de minunea de nepotel pe care o ai ...va pup pe toti
Postata de: ioana adriana Sep 26 2007, 10:03 PM
Intradevar Dana am vazut ca exista conceptu daca nu noi suntem afectati nu ne pasa.
Sunt alaturi de tine in durerea ta...asa ceva nu ar trebui sa se intample nimanui niciodata. Iar grija ta fata de fetita ,e normal instictul tau te indeaman sa o protejezi , poate mai mult. dar ca patitu nu e nimeni se mai spune, important e ca tu iti dai seama cand exagerezi. Sa-ti tina DD fetita in viata 100 de ani sa fie sanatoasa, norocoasa si fericita.
Dupa ce am citi povestea ta m-am dus langa patutul lui andrei( baietelul meu de 6 luni 2 saptamani si 3 zile) si am plans...m-am rugat la DD sa mi-l tina in viata sanatos....asa o frica m-a cuprins. si bebele meu e foarte grabit deja merge in picioruse sustinut...la 6 luni si o saptamana s-a riicat singur in picioruse. CAnd realizam ce fragili suntem si cat de neputinciosi ne apuca frica.
MA bucur pt tine ca ai ramas cu judecata clara si ai invatat sa traiesti cu durerea ta ...ca de trecut peste i-mi imaginez ca nu poate fi vorba.
Postata de: danna68 Sep 26 2007, 10:13 PM
Sunt alaturi de tine in durerea ta...asa ceva nu ar trebui sa se intample nimanui niciodata. Iar grija ta fata de fetita ,e normal instictul tau te indeaman sa o protejezi , poate mai mult. dar ca patitu nu e nimeni se mai spune, important e ca tu iti dai seama cand exagerezi. Sa-ti tina DD fetita in viata 100 de ani sa fie sanatoasa, norocoasa si fericita.
Dupa ce am citi povestea ta m-am dus langa patutul lui andrei( baietelul meu de 6 luni 2 saptamani si 3 zile) si am plans...m-am rugat la DD sa mi-l tina in viata sanatos....asa o frica m-a cuprins. si bebele meu e foarte grabit deja merge in picioruse sustinut...la 6 luni si o saptamana s-a riicat singur in picioruse. CAnd realizam ce fragili suntem si cat de neputinciosi ne apuca frica.
MA bucur pt tine ca ai ramas cu judecata clara si ai invatat sa traiesti cu durerea ta ...ca de trecut peste i-mi imaginez ca nu poate fi vorba.
ai dreptate este exact ca in povestea cu un ochi rade si altul plange... nu poti trece peste in nici un caz... nu pot sterge 7 ani din viata si 9 luni de asteptare, orice mama stie cum este miracolul sarcinii ...
sa iti traiasca printisorul si asteptam poze cu el , sa aveti parte numai de bucurii si clipe senine... pupici pentru micutul tau de la piticuta mea
Postata de: alice76 Sep 26 2007, 11:22 PM
multumesc mult Alice pentru tot chiar si pentru imbratisare ... sper totusi in marea mea disperare de a o proteja sa nu o ingradesc prea tare...are aproape un an si a cazut o singura data din pat de am inghetat de tot in rest o tot apar desi de cele mai multe ori inteleg ca nu fac bine , ar trebui sa o invat sa se fereasca singura nu sa o protejez eu...la partea asta mai am de lucrat nu pot depasi starea de panica ,de teama... este motivul pentru care a stat mai tarziu singura in fundulet si probabil va merge mai tarziu decat alti copii...pentru ca mie imi este frica sa nu se loveasca ... poate va incepe sa inteleaga si atunci imi va fi mai usor, ca putem comunica ... aici as cam avea nevoie de cateva sfaturi ... cum o pot lasa sa plece...daca totusi cade?...iti doresc tot binele din lume si multa sanatate familiei tale ... un pupic dulce pentru bebe Este normal ca dupa cele intamplate sa manifesti o grija exagerata.Este important sa o protejezi si tu, dar sa o inveti si pe ea sa se apere.(acum este insa mica si in permanenta trebuie sa stam cu ochii pe ei).Cand te gandesti ca si o fractiune de secunda poate sa fie fatala...Acum trei zile baietelul meu a cazut din pat drept in cap.(stie sa se dea jos singur si merge, ca pe asta m-am bazat).NU-l mai puteam oprii din plans si a si vomat.Am fugit cu el la spital la 12 noaptea si bineinteles ca i-au facut radiografie.Au constatat ca nu este nimic grav, dar acum stau si ma framant ca nu trebuia sa-i fac.Probabil ca daca nu i-as fi facut , n-as fi fost nici asa linistita.Si va spun, m-am dus sa iau doar o pijama din dulap.Copiii sunt un dar in viata noastra, o minune, dar si o mare responsabilitate.Dana, iti doresc tot binele din lume si mi-ar placea sa am ocazia sa te intalnesc personal.Nu se stie niciodata..Sa dea Dzeu sa ne creasca ingerasii frumosi si sanatosi si noi sa fim cele mai fericite mamici din lume!!!!!!!!
Postata de: danna68 Sep 27 2007, 12:10 AM
asa sa fie, sa te auda DD...Amin... imi pare rau ca ati avut asa o experienta ... multa sanatate piticului si pupici sa ii treaca...si daca radiografia ar fi fost ceva rau nu cred ca medicii ar fi facut-o asa repede...poate se mai gandeau...sper sa fie bine...din cate am citit sper ca nu confund...nici voi nu aveti dintisori ,...la fel ca noi...
Postata de: alice76 Sep 27 2007, 12:24 AM
Da, Dana.Asa este.Pe 13 Octombrie implineste 1 anisor si trei luni si nu are inca dintisori.Nu sunt deloc linistita desi toata lumea ma asigura ca este Ok.Eu nu stiu ce sa mai cred.Vad ca gingiutele sunt umflate si roade tot ce prinde, dar.....nimic pana acum.Sper sa fie Ok.Ai grija de printesa ta!
Postata de: danna68 Sep 27 2007, 12:29 AM
eu cred ca este ok...nu imi fac griji deloc in privinta asta...medicul meu a zis ca vor fi foarte rezistenti...si sincer il cred, baiatului meu i-au iesit dintisorii la 5 luni si am avut de tras destul cu dantura ... deci , astia mici vor avea o dantura super...va pup si aveti grija de voi
Postata de: alice76 Sep 27 2007, 12:33 AM
[quote name='danna68' date='Sep 27 2007, 01:10 AM' post='68650']
asa sa fie, sa te auda DD...Amin... imi pare rau ca ati avut asa o experienta ... multa sanatate piticului si pupici sa ii treaca...si daca radiografia ar fi fost ceva rau nu cred ca medicii ar fi facut-o asa repede...poate se mai gandeau...sper sa fie bine...din cate am citit sper ca nu confund...nici voi nu aveti dintisori ,...la fel ca noi...
[/quot
DA,DANA,ASA ESTE.PE 13 OCTOMBRIE IMPLINIM 1 AN SI 3 LUNI SI NU AVEM NICI UN DINTISOR.nU POT SA FIU DELOC LINISTITA, DESI TOATA LUMEA MA ASIGURA CA NU TREBUIE SA-MI FAC PROBLEME.GINGIUTELE SUNT UMFLATE SI ROADE TOT CE PRINDE, DAR....NIMIC.NU STIU CE SA MAI ZIC.SA SPERAM CA TOTUL O SA FIE OK.ITI PROMIT CA ATUNCI CAND O SA VIN IN BUCURESTI , O SA FAC TOT POSIBILUL SA NE INTALNIM.EU SUNT DIN PLOIESTI ,ASA CA N-AR FI O PROBLEMA.SA SPERAM CA LE VOR APAREA IEPURASII CAT DE CURAND.PUPICI
Postata de: danna68 Sep 27 2007, 12:42 AM
multi inainte sa creasca mare... noi un pic mai mici cu 3 luni doar ... sper sa te vad, chiar mi-ar face placere ... si chiar nu esti departe deloc ... si sigur vor avea si ei "iepurasi" curand pup
Postata de: georgeta23 Sep 27 2007, 08:55 AM
Buna Danna....of....cata durere si cata suferinta....nu pot descrie ce simt acum....ca si atunci cand am indreznit sa te intreb ce s-a intamplat cu fiul tau, si acum scriu cu lacrima asteptand sa se prelinga pe obraz si sa faca drum la celelalte care o vor urma galopand catre barbie.....nu stiu ca sa iti spun....eu sincer daca ma pun in situatia ta, asa slaba de inger cum sunt cred ca as fii cedat.....da tu ai dat dovada de tarie si asta demonstreaza ca esti o femeie puternica asa cum mi-as dorii si eu sa fiu, sincer te admir, cat as vrea sa te simt aproape si sa te strang in brate ca sa iti pot spune ca ''Te iubesc '' ca pe sora mea.
Chiar daca nu am mai intrat sa mai stau de vorba cu voi nu inseamna ca v-am uitat sau ca v-am parasit...amm intrat aproape zilnic si am citit postarile voastre, dar acum cand totul s-a schimbat si ne-am certat cu bunicii care voiau bani, si bani toata ziua am hotarat sa ne separam definitiv de ei, asa ca ne-am zugravit si noi camera in care stam si ne-am cumparat lururile necesare pt o casa, edy ma scoate zulnic afaara la plimbare , are multi prieteni pe strada si asta ma bucura pt ca se invata cu colectiv. ieri am suferit un ''groazic'' accident, sti ca am spus ca puiul meu are carii la dintii di fata si ca nu se poate face nimic pana cand i se schimba dintii, ieri si-a fortat dintii sa manance si el un morcovel si si-a rupt un dinte, doctora ne-a spus sa ne asteptam la asa ceva dar eu nu voiam sa concep asa ceva, m-am simtit groaznic.....
Imi pare rau daca v-am plictisit cu povestile mele dar simteam nevoia sa spun si eu cuiva...unor prietene....care pot intelelege durerea unei mame, acum nu mai pot sta.....Edy deja ma trage de mana sa mergem sa ne jucam....va pup dulce si spor la tastat...
Postata de: danna68 Sep 27 2007, 09:56 AM
Chiar daca nu am mai intrat sa mai stau de vorba cu voi nu inseamna ca v-am uitat sau ca v-am parasit...amm intrat aproape zilnic si am citit postarile voastre, dar acum cand totul s-a schimbat si ne-am certat cu bunicii care voiau bani, si bani toata ziua am hotarat sa ne separam definitiv de ei, asa ca ne-am zugravit si noi camera in care stam si ne-am cumparat lururile necesare pt o casa, edy ma scoate zulnic afaara la plimbare , are multi prieteni pe strada si asta ma bucura pt ca se invata cu colectiv. ieri am suferit un ''groazic'' accident, sti ca am spus ca puiul meu are carii la dintii di fata si ca nu se poate face nimic pana cand i se schimba dintii, ieri si-a fortat dintii sa manance si el un morcovel si si-a rupt un dinte, doctora ne-a spus sa ne asteptam la asa ceva dar eu nu voiam sa concep asa ceva, m-am simtit groaznic.....
Imi pare rau daca v-am plictisit cu povestile mele dar simteam nevoia sa spun si eu cuiva...unor prietene....care pot intelelege durerea unei mame, acum nu mai pot sta.....Edy deja ma trage de mana sa mergem sa ne jucam....va pup dulce si spor la tastat...
multumesc pui frumos...stiu deja ca tu ma consideri sora ta, mi-ai spus-o si nu odata...imi pare tare rau de puiutul mic, mult curaj si multa rabdare...acorda un pic mai multa atentie la ce papa Edy...sau incearca sa il inveti sa le tai bucatele mici"masinute"...asa nu va fi nevoit sa solicite asa tare dintisorii si sa-i poata pastra cat mai mult timp ...aveti grija de voi ...va pup
Postata de: otilica's mami Sep 27 2007, 09:58 AM
Buna dimineata! Te inteleg perfect si nu pentru ca as fi trecut prin asa ceva. Insa am inteles ca viata e un sir lung de despartiri mai mult sau mai putin dureroase si ca DD nu ne da niciodata mai mult decat putem duce. Vreau sa-ti spun ca eu tot timpul am crezut ca oamenii au o misiune de indeplinit pe pamant si atunci cand ea se incheie - ne ducem la DD. Deasemenea am mai inteles ca fiecare dintre noi e inger in chip de om si fiecare are si o parte buna si una rea de suflet. Acum depinde de fiecare dintre noi ce vrem sa le aratam celor din jur si de circumstante. Intelegand aceste lucruri, am reusit sa trec peste spaima teribila ce o aveam de moarte. Ai inteles si si tu ca cei care pleaca la DD scapa de griji si de necazuri si mai e greu e de cei care raman in urma. Ai trait asta pe pielea ta.
Dupa ce am inteles de fapt ce inseamna moartea cuiva, am inceput sa rad la inmormantari, de toti ma priveau ca pe o nebuna, dar eu radeam de babele bocitoare care nu aveau nici o legatura cu persoana decedata. Pe de alta parte ma bucuram pentru cel care s-a eliberat de griji, iar sufletul imi plangea pentru cei care ramaneau in urma celui plecat. Stiam cat de grea e despartirea. Dar sunt sigura ca tu le stii pe toate.
Vreau sa-ti mai spun ca mie de mica mi s-a intamplat sa vad sufletele celor decedati. Mi se intampla chiar si acum cand nu mai sunt de mult un copil. Le simt prezenta si stiu ca se tin dupa mine si-mi vorbesc, pentru a-i ajuta pe cei ce le-au fost dragi. Imi spun ceea ce trebuie sa le spun celor care au ramas aici, ce sa faca ca sa-si usureze sufletele de povara despartirii si a grijilor zilnice.
Cu siguranta ti s-a intamplat si tie sa-l visezi pe fiul tau ca-ti vorbeste si-ti spune sa nu mai plangi ca totul va fi bine. Te pup si-ti urez sa ai doar lumina=IUBIRE in suflet alaturi de cei dragi!
Postata de: otilica's mami Sep 27 2007, 10:03 AM
multumesc Mallina , ai dreptate, fara DD nu as fi reusit nimic...EL mi-a dat puterea sa merg inainte si tot EL mi-a daruit o alta minune...am stiut asta din clipa in care am vazut-o in maternitate...are exact acelasi semn in frunte...si aceeasi privire... pentru o secunda atunci am simtit ca ma privesc amandoi ... acum am motive puternice sa imi doresc sa fiu sanatoasa si puternica, pentru fetita mea...la fel ca tine de altfel ... si tu esti o femeie puternica ... va pupam pe amandoua ...
[/quote]
Ia uite, ce frumos scrii aici: ,,am stiut asta din clipa in care am vazut-o in maternitate...are exact acelasi semn in frunte...si aceeasi privire... pentru o secunda atunci am simtit ca ma privesc amandoi". Daca e sa crezi in reincarnare, asa cum cred eu, poti fi sigura, ca sufletul lui s-a intors din nou la tine ca sa te aline si sa-ti daruie din nou iubirea dupa care ai tanjit atatea ani.
Postata de: danna68 Sep 27 2007, 10:14 AM
bine ai venit si multumesc mult...la intrebarea ta iti pot raspunde ca da l-am visat si nu doar atat...intensitatea visului era asa de mare incat i-am simtit mangaierea pe obraz si dupa ce m-am trezit ... eu cred in faptul ca exista DD si ca intr-o zi ne va duce la ingerasul nostru... multa sanatate iti doresc si tie si sa iti traiasca copiii...
Postata de: danna68 Sep 27 2007, 10:17 AM
sau poate el a fost cel care l-a rugat pe DD sa ne aline suferinta cu o fetita Harul tau este nepretuit...ai grija de el
Postata de: andra elena Sep 27 2007, 10:27 AM
imi pare tare tare rau..mi-au dat lacrimile cand am citit si m-am dus sa-mi pup printesa si sa ma rog la Doamne -Doamne,acum s-a terzit si e la mine in brate... si va imbratisam tare tare de tot.altceva ce as putea sa spun ...nu exista cuvinte pentru asa o drama.sa fiti fericite,sanatoase,ca cineva acolo sus va iubeste si are grija de voi
Postata de: danna68 Sep 27 2007, 10:30 AM
tare tare de tot.altceva ce as putea sa spun ...nu exista cuvinte pentru asa o drama.sa fiti fericite,sanatoase,ca cineva acolo sus va iubeste si are grija de voi multumim Andra...esti o draguta ...sanatate multa ii doresc puiutei tale si tie si o viata plina de bucurii...va pupam si noi
Postata de: Anca74 Sep 27 2007, 11:49 AM
Eu si Raducu salutam de cateva seri o steluta! Aseara eram obosita, il pusesem in patut sa doarma dar si-a adus aminte de steluta...."Mami, steluta!" Asa ca am mers si am salutat steluta ...si apoi parca nu mai eram asa de obosita! Danuta
Postata de: cristinabc Sep 27 2007, 12:13 PM
o poveste trista... dar viata e facuta din bune si rele,iar relele care nu te-au doborat te-au facut mai puternica,dana
mi-e greu sa scriu,pt ca citind povestea ta,ma regasesc in unele pasaje........si eu mi-am dorit foarte mult puiul pe care acum il am,si s-a pus ,din pacate ,problema unei alegeri in perioada sarcinii........mama ori fatul???????.......cumplit
cu mare incredere in cel de sus m-0am opus dorintei medicilor (care ar fi optat sa ma salveze pe mine)si am spus ca VREM SA FIM ACASA TOTI 3
asta a fost si rugamintea sotului catre medicul care m-a operat,inaintea cezarianei,"va rog...noi vrem sa ne intoarcem acasa 3"
si bunul dumnezeu a facut sa fie bine
iar denisa ta ,Dana ,are acum un inger pazitor care nu va da gres in a o proteja si a o indruma in viata
va pup si va imbratisez pe amandoua
Postata de: danna68 Sep 27 2007, 12:50 PM
Danuta tu esti un inger...o voi invata si eu pe Deny cand se face mare sa salute o steluta...in felul acesta probabil va fi mult mai pregatita sa afle povestea fratiorului ei...nu stiu de unde voi lua putere sa-i povestesc... dar prefer sa afle de la noi in termeni mai calzi...decat de la binevoitori...multumesc pentru idee Ancuta te pup...
Postata de: danna68 Sep 27 2007, 12:51 PM
mi-e greu sa scriu,pt ca citind povestea ta,ma regasesc in unele pasaje........si eu mi-am dorit foarte mult puiul pe care acum il am,si s-a pus ,din pacate ,problema unei alegeri in perioada sarcinii........mama ori fatul???????.......cumplit
cu mare incredere in cel de sus m-0am opus dorintei medicilor (care ar fi optat sa ma salveze pe mine)si am spus ca VREM SA FIM ACASA TOTI 3
asta a fost si rugamintea sotului catre medicul care m-a operat,inaintea cezarianei,"va rog...noi vrem sa ne intoarcem acasa 3"
si bunul dumnezeu a facut sa fie bine
iar denisa ta ,Dana ,are acum un inger pazitor care nu va da gres in a o proteja si a o indruma in viata
va pup si va imbratisez pe amandoua
multumesc Cristina... DD a fost bun cu tine... o viata fericita iti doresc si multa sanatate...va pup pe amandoua
Postata de: anness Sep 27 2007, 05:51 PM
mi-e greu sa scriu,pt ca citind povestea ta,ma regasesc in unele pasaje........si eu mi-am dorit foarte mult puiul pe care acum il am,si s-a pus ,din pacate ,problema unei alegeri in perioada sarcinii........mama ori fatul???????.......cumplit
cu mare incredere in cel de sus m-0am opus dorintei medicilor (care ar fi optat sa ma salveze pe mine)si am spus ca VREM SA FIM ACASA TOTI 3
asta a fost si rugamintea sotului catre medicul care m-a operat,inaintea cezarianei,"va rog...noi vrem sa ne intoarcem acasa 3"
si bunul dumnezeu a facut sa fie bine
iar denisa ta ,Dana ,are acum un inger pazitor care nu va da gres in a o proteja si a o indruma in viata
va pup si va imbratisez pe amandoua
Eu nu cred ca as fi fost atat de hotarata si de puternica pentru a-mi mentine decizia, chiar daca imi doresc mult un bebe. Incredibil! Puteai sa-ti pierzi viata si cu toate acestea, pana la urma ai avut dreptate. Ai fost foarte curajoasa si, cred ca putin inconstienta si te admir pentru asta. Cred ca cineva, acolo sus, te-a indrumat sa iei hotararea corecta. Aveti grija de voi.
Postata de: pogos Sep 27 2007, 10:17 PM
nu pot spune decat ca imi pare nespus de rau. nu cred ca sunt cuvinte care sa iti poata alina suferinta.
Postata de: danna68 Sep 27 2007, 10:39 PM
multumesc mult...asa este , dar faptul ca te-ai gandit la mine conteaza
Postata de: alice76 Sep 27 2007, 11:23 PM
Dana, nu stiu daca vrei sa-mi dai adresa ta de e-mail pe forum.As vrea sa vorbim mai mult,sa te cunosc mai bine, esti un exemplu de femeie extraordinar de puternica si cred ca un om deosebit.Eu sunt o fire mai sensibila si crede-ma ca de cand ai scris povestea ma gandesc numai la tine...Eu o sa vin cu siguranta in Bucuresti cat de curand(veneam foarte des , am cateva prietene ptr ca acolo am terminat fac, dar acum cu bebele este mai greu).Iata adresa mea de mail alice22111976@yahoo.com.Astept un mail de la tine.Sa stii ca am trecut si eu prin multe, si credeam ca viata a fost nedreapta cu mine, ca nu merit sa mi se intample unele lucruri, dar acum dupa ce am citit povestea ta , mi-am cam schimbat optica.Cred ca ce mi s-a intamplat mie, nu e mare lucru.
Postata de: danna68 Sep 28 2007, 12:40 AM
nu te nedreptati...orice intamplare este importanta... nici tie nu ti-a fost usor ... ai indurat destule...sa aveti grija de voi...pe curand ...pup
Postata de: roxana_hribat Sep 28 2007, 12:20 PM
danutzo iti multumesc din suflet ca ne-ai impartasit si noua povestea ta, iti multumesc pt ca am realizat, abia acum, ca trebuie sa pretuiesc fiecare clipa alaturi de copii mei, eu sunt o fire f nervoasa si mereu o repezesc pe fetita mea, Doamne ce rau imi pare...................
dantuzo sincer sincer imi pare nespus de rau ca ai trecut prin asa ceva, stiu ca sufletul tau e ranit, mahnit, dar bucura-te pt ca lui ii este bine acolo unde este, Dumnezeu are grija de el cu siguranta!!
Postata de: otilica's mami Sep 28 2007, 12:44 PM
Buna! Multumesc pentru urari. Am si eu o fetita de 1 an si 10 luni care este extrem de intuitiva - la fel ca si mine de altfel. Fii sigura ca si fetita ta ca si a mea, citeste sufletele oamenilor. A mea vorbeste foarte bine acum si spune exact ce simt si ce gandesc oamenii. Asa e generatia asta de copii - vad prin noi, oricat de mult am vrea sa ne ascundem dupa deget, ei stiu ce simtim si ce gandim. Priveste-ti puiul cu atentie si-ti vei da seama de ce iti spun asta. Vei vedea cat sunt de diferiti de ceea ce am fost noi in copilarie si asa vei reusi sa intelegi mult mai bine necesitatile puiului tau. Daca vrei sa afli mai multe despre acesti copii minune intra pe google si scrie pur si simplu: copiii indigo si vei afla o multime de lucruri interesante. Iti urez o zi buna!
Postata de: getix_vip Sep 28 2007, 01:59 PM
Ce nu ne omoara ne face mai puternici.Dana,noi doar ne imaginam prin ce-ai trecut tu si e cumplit,dar singura care stie cum e esti tu si alte mamici care au trait aceeasi drama.Din pacate noi oamenii suntem ff egoisti,pt o secunda ne bucuram ca nu suntem in pielea ta,dar imediat ne intoarcem la ale noastre si ne continuam vietile plangandu-ne de toate fleacurile,cand pe lume exista atata suferinta reala...Eu am mai propus candva sa se faca niste topicuri in care sa-si impartaseasca sentimentele numai cei care au trait experiente similare.Un fel de consiliere reciproca.Pentru ca numai cei de aceeasi suferinta stiu cum e si se pot alina reciproc.Noi ,ceilalti,norocosii, ne dam cu parerea pe langa.Doresc ca pe viitor Dumnezeu sa te fereasca de alte rele si sa suferim toti cate un pic,decat numai unii cu tona
Postata de: andrhea Sep 28 2007, 09:10 PM
nu am cuvinte...decat "te admir"
Postata de: Tia Sep 28 2007, 10:54 PM
mare dreptate ai. subscriu!
Postata de: claualex Sep 29 2007, 08:07 PM
Sincer e trist ceea ce ti sa intamplat,dar sunt convinsa ca Dumnezeu ti-a dat puterea sa treci mai departe.
Postata de: ariadna Sep 30 2007, 05:46 PM
Buna...
desi cuvintele sunt searbede si goale, ceea ce ai simtit este cu mult deasupra durerii, iar durerea pe care o simtim noi toate in suflet, cele care-ti scriem, si lacrimile care ne brazdeaza chipurile, sunt de intelegere si de dragoste pentru durerea pierderii si bucuria nasterii fetitei...
Te iubim si-ti suntem alaturi, trup si suflet.
...poate ca e un joc de cuvinte - cel de mai sus, insa gandul bun pentru tine, razbate cu mult mai daparte.
Cu sincera prietenie,
Adriana, mami de Piscotzel
Postata de: danna68 Sep 30 2007, 11:21 PM
dantuzo sincer sincer imi pare nespus de rau ca ai trecut prin asa ceva, stiu ca sufletul tau e ranit, mahnit, dar bucura-te pt ca lui ii este bine acolo unde este, Dumnezeu are grija de el cu siguranta!!
multumesc Roxana, ai grija de ingerasi ... ii pup dulce
Postata de: danna68 Sep 30 2007, 11:22 PM
sa iti traiasca sa va bucurati de ea... mersi pentru adresa voi incerca sa vad
Postata de: danna68 Sep 30 2007, 11:25 PM
iti multumesc ca esti alaturi de mine ... si pentru ca ma intelegi... sa te fereasca DD de rau si de durere ... multa sanatate iti doresc tie si familiei tale si o viata cu multe bucurii...as prefera ca DD sa fereasca pe toata lumea de durere dar nu cred ca se poate...
Postata de: danna68 Sep 30 2007, 11:26 PM
iti multumesc
Postata de: danna68 Sep 30 2007, 11:27 PM
multumesc Tia...sa iti traiasca papusica frumoasa , pupam
Postata de: danna68 Sep 30 2007, 11:28 PM
multumesc mult si bine ai venit printre noi...pupic
Postata de: danna68 Sep 30 2007, 11:30 PM
desi cuvintele sunt searbede si goale, ceea ce ai simtit este cu mult deasupra durerii, iar durerea pe care o simtim noi toate in suflet, cele care-ti scriem, si lacrimile care ne brazdeaza chipurile, sunt de intelegere si de dragoste pentru durerea pierderii si bucuria nasterii fetitei...
Te iubim si-ti suntem alaturi, trup si suflet.
...poate ca e un joc de cuvinte - cel de mai sus, insa gandul bun pentru tine, razbate cu mult mai daparte.
Cu sincera prietenie,
Adriana, mami de Piscotzel
bine ai venit mami de piscotzel... sa iti traiasca puiutul...multumesc mult ...va multumesc tuturor ca imi sunteti alaturi ...va pupam... multa sanatate si multe bucurii va dorim
Postata de: cristinabc Oct 2 2007, 07:58 AM
poate curajul mi l-a dat DD
mi-am dorit prea mult un bb ca sa fi asistat atunci neputincioasa la naruirea viselor
am avut o stea norocoasa si ea se numeste BIANCA MARIA
fericirea pe care o traim acum langa fetita noastra nu cunoaste limite si poate asta a fost pretul pe care l-am platit pt a putea fi impliniti,pt ca trebuie sa spun ca eu niciodata nu am obtinut nimic fara maxime eforturi,dar asta a meritat si oricum nici un efort nu e prea mare pt puiul tau
Postata de: carmen29 Oct 8 2007, 09:19 AM
Nu sint cuvinte care ar putea sa mingiie..dar nu uita un lucru: EL te iubeste!!si numai cu ajutorul LUI vei putea sa treci peste incercarea aceasta...D-l sa va binecuvinteze!!
Postata de: danna68 Oct 8 2007, 09:35 AM
multumim Carmen , bine ai venit si o sarcina usoara iti doresc si multa sanatate si tie si lui bebe
Postata de: carmen29 Oct 8 2007, 09:44 AM
nu-mi gasesc cuvinte...nu stiu ce as putea sa zic...cred ca e cel mai greu lucru peste care sa poti trece vreodata in viata asta!!desi cred ca numai DD da puterea necesara de a merge inainte...D-l sa va binecuvinteze si sa fie cu voi!!
Postata de: cp_ciprian Oct 11 2007, 10:41 PM
Doamne ce poveste trista, am ochii in lacrimi. Doamne cum poti gasi puterea sa mergi mai departe . Si eu m-am gandit daca i se intampla ceva puiului meu as innebuni de durere, ce as face, cum as reactiona, nu stiu. Trist, foarte trist.
Postata de: danna68 Oct 12 2007, 12:08 AM
nu incerca sa iti imaginezi... este imposibil... dar daca asa vrea DD, nu ai incotro, mergi mai departe , sa iti traiasca puiutul sa va aduca numai bucurii...pupic
Postata de: Dana81 Oct 12 2007, 12:40 AM
am citit din prima zi dar...e greu...
Postata de: danna68 Oct 12 2007, 01:05 AM
stiu, oricum iti multumesc
Postata de: crisstina Oct 30 2007, 11:20 PM
nu am cuvinte....imi pare f rau pt pierderea ta.....dar el e acum in cer si vegheaza peste voi
mi-ai dat lacrimile pt k si eu am un frate care a facut 19 ani pe 28 aug si era sa-l pierd si cauza unei soferite prea "grabite"
sa-ti traiasca fetita
Postata de: danna68 Oct 31 2007, 12:08 AM
mi-ai dat lacrimile pt k si eu am un frate care a facut 19 ani pe 28 aug si era sa-l pierd si cauza unei soferite prea "grabite"
sa-ti traiasca fetita
multumesc Cristinica esti o draguta... baiatul meu ar fi facut 19 ani pe 25 iunie ... insa zborul i-a fost frant mult prea devreme ... multa sanatate tie si familiei tale ... si DD sa aiba grija de voi ...
Postata de: Dana75 Oct 31 2007, 12:12 AM
Ce pot sa-ti zic Danna decat ca imi pare rau. M-a impresionat foarte mult povestea ta. Eu sunt o fire mai sensibila si cand aud asemea lucruri nu ma pot opri din plans. Ma bucur ca ai putut trece peste aceasta tragedie si sa dea DD sa ai parte numai de bucurii alaturi de Dennisa si sotul tau.
Postata de: danna68 Oct 31 2007, 12:21 AM
multumesc mult Danuta ... ce pot sa zic?... si voi toate ma impresionati in fiecare zi, alaturi de voi am descoperit o alta lume" mai buna, mai vesela "... am prietene minunate ... sanatate si numai bucurii familiei tale si pupam tare printesa Gabriela
Postata de: CLAU_DITZA23 Nov 13 2007, 12:24 AM
Sincer iti spun Danuta nu stiu am citit acum si am un gol in suflet nu am crezut ca soarta tia dat o asa lovitura,ma afectat pe mine si plang nu vreau sa ma gandesc ce a fost si ce este in sufletul tau.
Postata de: danna68 Nov 13 2007, 12:38 AM
Sincer iti spun Danuta nu stiu am citit acum si am un gol in suflet nu am crezut ca soarta tia dat o asa lovitura,ma afectat pe mine si plang nu vreau sa ma gandesc ce a fost si ce este in sufletul tau. iti multumesc iubita , esti o prietena minunata si ai 2 baieti superbi... multa sanatate si numai bucurii sa aveti
Postata de: enealexa Nov 30 2007, 04:12 PM
dana am citit povestea ta cand am trimis si eu povestea mea.
de atunci ma tot gandesc ce sa-ti scriu pentru ca nu am cuvinte si oricum orice as spune nu te va ajuta sa-ti recuperezi baiatul
imi pare rau ca o mama trebuie sa treaca prin asa ceva.
tu ai fost tare, eu in locul tau cred ca ma duceam cu el. probabil asta ti-ai dorit si tu atunci dar DD a vrut sa ramai sa te bucuri de minunea pe care urma sa ti-o ofere.
oferai ei toata dragostea ta si fi tare in continuare
eu si bebe al meu suntem alaturi de tine si iti transmitem un pupic
Postata de: danna68 Dec 1 2007, 03:59 AM
de atunci ma tot gandesc ce sa-ti scriu pentru ca nu am cuvinte si oricum orice as spune nu te va ajuta sa-ti recuperezi baiatul
imi pare rau ca o mama trebuie sa treaca prin asa ceva.
tu ai fost tare, eu in locul tau cred ca ma duceam cu el. probabil asta ti-ai dorit si tu atunci dar DD a vrut sa ramai sa te bucuri de minunea pe care urma sa ti-o ofere.
oferai ei toata dragostea ta si fi tare in continuare
eu si bebe al meu suntem alaturi de tine si iti transmitem un pupic
si eu m-as fi dus dar DD nu pe mine m-a vrut , primul gand este asta, eu am avut noroc ca nu am fost singura nici o clipa, apoi o batrana mi-a spus ca nu il voi mai vedea niciodata daca fac asa ceva... si sincer eu cred ca il voi revedea candva, asa ca astept ... iti multumesc pentru tot si va doresc numai bine tie si bebelusului... un pupic de la noi
Postata de: Claudia Elena Feb 1 2008, 01:59 PM
Povestea ta e impresionanta Dana, imi aminteste de sora mea cea mare, care acum are 40 de ani si o fetita de 9 ani, insa a pierdut 2 copii. prima fetita a murit la 3 luni, iar al doilea un baietel a murit la 8 anisori de SIDA. A contactat virusul in urma unei transfuzii de sange facuta la Suceava de un medic inconstient. Nu a stiut nimeni nimic pana cand la varsta de 6 ani i-a aparut un ganglion, si de acolo a pornit toata boala, un fel de leucemie, careia i-a fost favorizata aparitia de virusul HIV. S-au chiniut enorm, nopti intregi de rugaciuni, suferinta si in pragul divortului de sot, iar apoi s-a intamplat minunea: intr-un an jumate sora mea s-a culcat cu sotul ei o singura data si a ramas gravida. Astfel a venit pe lume o fetita care acum este sanatoasa, chiar daca mama ei pe timpul sarcinii s-a chinuit cumplit cu baietelul, nici la doctor n-a fost pana la 7 luni. Acum zi de zi ii multumeste Lui Dumnezeu pt aceasta minune, care i-a salvat nu doar casnicia ci si viata. Dumnezeu este mare si nu ne uita niciodata de aceea nici noi nu trebuie sa-L uitam pe El
Postata de: danna68 Feb 1 2008, 02:08 PM
sora ta este de aceeasi varsta cu mine ... este tragica povestea ei sa pierzi doi copii e cumplit , e drept ca domnul nu ne uita dar de cele mai multe ori te intrebi de ce oare al meu ?... sunt convinsa ca si sora ta s-a intrebat de multe ori , nu-i usor sa treci peste o astfel de tragedie , sa iti traioasca nepotica sa va bucurati cu totii de ea si sorei tale ...
respect si multa sanatate , fericire si multe bucurii chiar merita o viata linistita ... multumesc Claudia tare trista si povestea voastra ma doare de cate ori aud de un copil care sufera si ma ingrozesc cand aud ca a mai plecat un ingeras
Postata de: crina Feb 1 2008, 06:54 PM
Sa fiti sanatosi si sa aveti parte doar de lucruri bune in viata!
buna.sunt noua pe forum.Ma impresionat foarte mult povestea ta.Sa ti dea DD multa sanatate tie si la fetita ta dulce .pupici
Postata de: crina Feb 1 2008, 07:05 PM
multumim Carmen , bine ai venit si o sarcina usoara iti doresc si multa sanatate si tie si lui bebe multa sanatate
Postata de: crina Feb 1 2008, 07:07 PM
Ai o poveste foarte trista DANA multa sanatate si multi pupici pentru fetita ta dulce
Postata de: danna68 Feb 1 2008, 07:09 PM
bine ai venit Crina , multumesc mult si iti doresc si tie si celor dragi numai bine si multa sanatate ... sper sa mai vorbim
Postata de: danna68 Feb 1 2008, 07:10 PM
mi-as dori mult sa nu mai existe astfel de povesti , dar se pare ca sunt tot mai multe in ultimul timp
Postata de: gordunel Feb 2 2008, 03:51 PM
Sincer nu pot sa imi inchipui ce a fost in sufletul tau cand ai aflat ce sa intamplat mai ales cand ai aflat adevarul si cum sa intamplat. Nu pot decat sa te falicit pt. puterea ta de a trece peste asa ceva si sa dea Domnul sa te bucuri de ingerasul tau.
Postata de: danna68 Feb 4 2008, 03:10 AM
multumesc mult iubita , sa va traiasca puiutul sa va bucurati de el , esti o draguta
Postata de: Mih@ela Feb 4 2008, 07:13 PM
Cand vad topicul acesta ma intristez cel mai tare...Iti impartasesc durerea ,Dana.Sa.ti ajute DD sa iti vezi printesa mamica!!!
Postata de: danna68 Feb 5 2008, 02:52 AM
Cand vad topicul acesta ma intristez cel mai tare...Iti impartasesc durerea ,Dana.Sa.ti ajute DD sa iti vezi printesa mamica!!! multumesc Mihaela esti o buna prietena, sa dea DD sa ne vedem copii mari si la casele lor
Postata de: Claudia Elena Feb 5 2008, 10:00 AM
Nu vreau sa te intristez Dana, insa mi-am adus aminte intr-o zi o strofa dintr-o poezie ce i-a fost scrisa pe cruce nepotelului meu de 8 ani. Suna cam asa: "Plangi ca ti-a murit odorul
Cea mai scump-a ta comoara
Nu uita ca tot ce naste
Trebuie candva sa moara".
Iti doresc toata sanatatea si dragostea din lume, tie si fetitei tale!
Postata de: Simona25 Feb 5 2008, 10:09 AM
nu am cuvinte dana. si eu iti sunt alaturi. niciun cuvant din lume nu-ti poate alina durerea. dar stiu ca esti o femeie puternica si vei trece peste toate. va pup dulce pe tine si printesa ta.DD o sa aiba grija de ingerasul tau
Postata de: sgabi7 Feb 7 2008, 05:00 PM
Dana, m-a impresionat foarte tare istorisirea ta. Doamne i-mi e greu si numai sa-mi imaginez prin ce ai trecut. Si totusi...Dumnezeu ti-a dat puterea sa-ti continui viata si te-a mai mangaiat macar cu inca un sufletel langa tine. N-am cuvinte...tu trebuie sa ne fii drept exemplu. Nu am copii dar cred ca orice pierdere nu se compara cu pierderea copilului de catre mama.
Bravo tie ca nu te-ai lasat si ai continuat cu fruntea sus. Sa-ti dea Dumnezeu multa sanatate si numai bucurii tie si familiei si fie ca tot raul din viata ta sa se fi dus odata cu plecarea ingerasului tau.
BRAVO TIE!!!... 
Postata de: danna68 Feb 8 2008, 05:44 AM
Cea mai scump-a ta comoara
Nu uita ca tot ce naste
Trebuie candva sa moara".
Iti doresc toata sanatatea si dragostea din lume, tie si fetitei tale!
multumesc iubita... este bine spus candva, dar nu prea devreme si nu importiva firii... nu fiul inaintea mamei
multumesc Simona esti draguta si noi va pupam pe amandoua
cred ca ai dreptate DD avea nevoie de ingerasul meu, asa ca sigur are grija de el Bravo tie ca nu te-ai lasat si ai continuat cu fruntea sus. Sa-ti dea Dumnezeu multa sanatate si numai bucurii tie si familiei si fie ca tot raul din viata ta sa se fi dus odata cu plecarea ingerasului tau.
BRAVO TIE!!!...
va multumesc tuturor pentru incurajari ... Gabi ai spus o vorba mare, asa este nu exista durere mai mare, nu poate exista e greu de explicat dar eu aproape ca am avut un soc la moartea tatalui meu, aveam impresia ca sunt inumana si ca nu l-am iubit, ma asteptam sa doara la fel, dar din pacate iubirea pentru parinte nu se poate compara cu iubirea mamei pentru puiul ei
... nu pot sa zic ca eu nu m-am lasat, pot spune doar ca DD mi-a fost alaturi... multumesc mult si iti doresc multa sanatate si numai bucurii Postata de: Carmyta Feb 19 2008, 12:02 PM
Ooooo......imi pare atat de rau..... E o poveste trista...iti scriu printre lacrimi... Sunt de putin timp pe forum si inca nu am reusit sa citesc din toate. Imi imaginez durerea ta caci am vazut-o si in ochii cumnatei mele de curand, cand si-a ingropat bebelusul de 4 luni pe 14 feb. Unii ziceau ca mai bine mai devreme decat mai tarziu...Eu zic ca nu e bine nicicum. E impotriva firii ca parintii sa-si ingroape copii. Dar exista un Dumnezeu care are raspunsul la toate intrebarile si tot El ne da putere si alinare.
Sa iti dea Dumnezeu sanatate si numai bucurii tie si la toti ai tai si sa ajungi sa te bucuri si de nepoti!
Postata de: danna68 Feb 19 2008, 12:24 PM
E o poveste trista...iti scriu printre lacrimi... Sunt de putin timp pe forum si inca nu am reusit sa citesc din toate. Imi imaginez durerea ta caci am vazut-o si in ochii cumnatei mele de curand, cand si-a ingropat bebelusul de 4 luni pe 14 feb. Unii ziceau ca mai bine mai devreme decat mai tarziu...Eu zic ca nu e bine nicicum. E impotriva firii ca parintii sa-si ingroape copii. Dar exista un Dumnezeu care are raspunsul la toate intrebarile si tot El ne da putere si alinare.Sa iti dea Dumnezeu sanatate si numai bucurii tie si la toti ai tai si sa ajungi sa te bucuri si de nepoti!
sincere condoleante ...
iti multumesc mult Carmyta ,
asa este, este greu oricum si nu exista durere mai mare decat a mamei ramasa fara copil, nu conteaza varsta ... esti mama lui din momentul in care il simti in burta miscandu-se ... imi pare tare rau pentru bebelusul cumnatei tale, mi-as dori tare mult sa nu mai existe asemenea durere , sa nu mai ramana mame pustiite ... este cumplit prin ceea ce trebuie sa treci, sa de-a DD ca si cumnata ta sa reuseasca cumva sa depaseasca durerea pe care o simte, aveti grija de ea , are mare nevoie de un umar pe care sa planga ... si crede-ma va fi mai greu , mult mai greu pe zi ce trece , pana va incepe sa fie mai bine 
Postata de: Carmyta Feb 21 2008, 03:37 PM
Multumesc......Suntem cu totii alaturi de ea si o ajutam cu tot ce putem. Sper ca viata sa ii zambeasca din nou intr-o zi.
Postata de: kitialex Mar 7 2008, 05:45 PM
fata draga....acum am citit povestea ta.....fara cuvinte
Postata de: mariacci Mar 8 2008, 01:04 AM
Dana, draga, nici nu stiu ce ti-as mai putea scrie acum...
Te imbratisez si il rog pe bunul DUMNEZEU sa aiba grija grija de tine si sa-ti ocroteasca familia...
Postata de: danna68 Mar 8 2008, 01:07 AM
Te imbratisez si il rog pe bunul DUMNEZEU sa aiba grija grija de tine si sa-ti ocroteasca familia...
va multumesc mult , mult ... prietenia voastra conteaza foarte mult pentru mine ... va doresc tot binele din lume
Postata de: harasim Mar 8 2008, 11:09 AM
Doamne ce tragedie !!!!!111sa te ajute Dumnezeu sa treci peste si sa iti amintesti de el cu lacrimi de bucurie nu de trsitete parca mi sar intampla mie o poveste de neinchipuit
Postata de: laura83 Mar 9 2008, 10:57 PM
Danna, orice am scrie noi nu putem sa iti intelegem durerea. am plans ca si un copil cand ti-am citit povestea, DD sa iti de-a putere de acum inainte sa o cresti pe minunea de Denisa si gandestete ca acel sufletel nevinovat este un ingeras care va vegheaza pe toti si are grija de voi.Te pup tare tare, si eu si printesele mele te sprijinim si suferim alaturi de tine.
Postata de: mariana panca Mar 10 2008, 01:53 PM
deci am un nod in gat si nu ma mai pot opri din plans te implor crede-ma !cuvintele sunt prea mici ca sa-ti poata alina macar putin durerea!...
Postata de: mona30 Mar 11 2008, 02:56 PM
Sincer e groaznic ce ti sa intamplat Dumnezeu sa aiba grija de tine si de ingerasii tai cel din cer si cel de pe pamant.
Postata de: cameliapanci Mar 16 2008, 09:10 PM
Doamne abia acum ti-am citit povestea si nu ma pot opri din plans. Si cand ma gandesc ca ai trecut prin atata suferinta si totusi ai fost tare si ai mers mai departe. Povestea ta este ca o lectie de viata pentru mine pentru ca tot timpul sunt nemultumita de ceva si cer osanda de la Dumnezeu. Cititndu-ti povestea m-a cuprins un sentiment de vinapt ca nu stim niciodata sa apreciem ceea ce avem. Tot ce o sa fac de acum incolo e sa ma rog la Dumnezeu sa ne dea sanatate noua si bebelasului nostru. Si pe tine sa te ajute Dumnezeu sa fi sanatoasa si sa iti cresti minunea de fetita mare iar ingerasul tau de baiat sunt convinsa ca undeva acolo sus vegheaza asupra surorii lui.
Postata de: danna68 Mar 17 2008, 01:39 AM
iti multumesc ... sanatate multa va doresc iti multumesc mult Laura, esti o draguta si tu si printesele tale, am primit cu drag pupicii de la voi esti o draguta Mariana, iti multumesc mult si pupic micutului print multumesc Mona ... sanatate multa si tot binele din lume offf ... cuvintele tale sunt ca un balsam, asta am sperat mereu , ca aceasta poveste sa ne ajute sa ne bucuram de ziua de azi si de ceea ce avem, sa nu lasam niciodata nimic, pe mai tarziu, iti multumesc mult si iti doresc tot binele din lume si sanatate multa, sa va bucurati de bebelusul vostru ... te pup
Postata de: ana87 Apr 8 2008, 08:04 PM
sunt socata,lacrimile imi curg.imi pare enorm de rau de aceasta pierdere.viata merge inainte dana, sa traiesti multi ani si sa_i ofer fetitei tale tot ce e mai bun...iubirea de mama sanatate si pupici
Postata de: ana87 Apr 8 2008, 08:10 PM
si povestea mea e socanta la numai 9 ani am ramas fara mama si....sunt prea multe de povestit si sincer ma apuca plansu...poate am fost prea mamoasa.si totusi o iubesc enorm.imi pare rau ca nu vam pov tot dar intr o zi am so fac...mie frica sa mi aduc aminte de trecut...va pup pe toate si va urez o viata frumoasa si linistita
Postata de: danna68 Apr 9 2008, 12:22 AM
bine ai venit Ana ... multumesc mult ca imi esti alaturi... trista si povestea ta, dar de cele mai multe ori ajuta mult sa te descarci... dupa ce vei scrie povestea te vei simti un pic mai usurata, e grea aceasta povara iar tu o privesti inca cu ochii de copil ... astept povestea ta, atunci cand vei fi tu pregatita o vei scrie... chiar imi este draga varsta ta, esti aproape de varsta pe care ar fi avut-o si baiatul meu...
te pup tare si sper sa mai vorbim
Postata de: ana87 Apr 10 2008, 06:43 PM
sunt nascuta in brasov.pe la sase ani parintii au hotarat sa ne mutam la tara,fiind greu cu trei copii.ne_am mutat la mama bunici noastre,intre timp tata muncea in israel si casa mult visata se ridicase.era tot mai greu cu trei copii,tata trimitea banii tot mai putini[juca alba neagra]iar intr_o zi de august mami meu sa dus la padure cu caruta,fratele ei si nu afost de ajuns si surorile mele,calul sa facut naluc si au cazut toti din caruta mama mea cazuse cel mai rau....sora mai mare a plecat cu ea la spital,iar cea mij ne-a dat veste care avea sa ne marcheze viata...a trait a ajuns si la iasi..probabil ca il astepta pe tata sa vina sa aiba grija de noi...stia ca ne paraseste...a plecat dintre noi luand ce avea mai bun cu ea....jumatate din mine a murit o data cu ea la fel si speranta de a traii...la nici un an de la moartea mamei mele tata sa recasatorit cu o femeie cu doi baietii nu am cuvinte sa descriu ce calvar am trait timp de 5 ani cu ea in casa...lucra nu avea timp de nimic..cand venea acasa trebuia sa gaseasca mancare,curatenie si rufe spalate...daca vedeam o bucata de paine spuneam ca e cozonac.nu cumpara nimic pt in casa.bunatati le lua numai la copii ei.. in timpul asta surioarele mele au plecat sau maritat si am ramas doar eu sa o infrunt.am incercat de multe ori sa i deschid ochii tatalui meu dar nu am putut. nu a mai plecat tata si atunci sa terminat cu distractia ei,nu mai cheltuia asa mult nu mai isi cumpara farduri si toate minunile...am fost curajoasa,protestat ca nu ne dadea banii nici de un suc[m-am si paruit cu ea pur si simplu nu o mai suportam]..am plecat de acasa la o matusa...cat am fost plecata tatal meu a luat si bataie de la ea...mama facuse 7 ani de cand a decedat si la noi obiceiul e ca se dezgroapa,atunci ma-m dus acasa si urma ca tata sa plece iar,eu nu facem nimic,nu mancam cu eilucram si invatam in acelas timp....primisem citatia situatia era clara.intr-o seara veneam obosita de la servici agitatie in casa,strangeau lucrurile toate inclusiv ale noastre.am mers la pol si taote planurile ei le am dat peste cap...a plecat aproape cu toate lucrurile.a fost cea mai mare bucurie a vietii mele de atunci nu am mai vazuto si nu vreau sa o mai revad vreo data acum tatal meu e singur se bucura de nepotii si de noi acum ne iubeste mai mult.sunt fericita ca am scapat acea femeie fara suflet.acum fiecare dintre noi avem fam noastrasi profitam de fiecare clipa de fericire.acum am pt ce traii...fica si sotul meu sunt totul pt mine.va pup si imi cer scuze dak vam plictisit sau am greseli de ortografie...va urez tot ce e mai bun pe lumea asta.
Postata de: AdeDia Apr 10 2008, 06:58 PM
Draga Ana,imi pare nespus de rau de toate cele prin care ai trecut.Mi-au dat lacrimile citind povestea ta.Dar..ma bucur ca D-zeu v-a ajutat,a fost cu voi,iar acum sunteti bine si fericiti.Poate prin ceea ce ati trecut si voi,D-zeu a vrut sa va incerce..dar tot El v-a dat si biruinta in cele din urma Nimic nu ramane nerasplatit in viata aceasta,fie bine fie rau.Acea femeie v-a plati si ea ptr ca nu a avut grija cu mila si bunatate,de voi.Era datoria ei de om si de crestin sa va aline durerea din suflet.Increde-ti-va in D-zeu caci El este Tatal si mama orfanului si Ocrotitorul celor fara sprijin.
D-zeu sa fie cu voi si in continuare si sa va binecuvinteze ptr tot restul vietii si sa fiti fericiti.
Postata de: danna68 Apr 11 2008, 01:24 AM
offf Ana, tare grea copilaria ta, tare trista povestea ta... se pare ca tu ai suferit in aceeasi perioada ca si mine, amandoua am pierdut fiinta draga, nimic nu poate fi mai greu pentru un copil decat sa isi piarda mama , DD a avut insa grija de tine si te-a rasplatit, ti-a dat o familie minunata, iar " acea femeie" sigur va plati pentru sufletul ei negru , multa fericire iti doresc copil drag ... chiar meriti din plin ... iti multumesc ca ai ales sa ne povestesti si te astept cu drag oricand ... nu ai plictisit pe nimeni... te pup si ai grija de printesa ta... ele sunt cele mai de pret comori ale noastre
Postata de: flori de camp Apr 11 2008, 05:13 AM
Dureroasa povestea ta. Cuvintele sunt de prisos. Nu pot decat sa te admir pentru taria pe care ai avut-o si ai mers mai departe.
NU degeaba se spune "Traieste ziua de azi ca si cand ar fi ultima".
Postata de: mamimeaceanespus Apr 11 2008, 10:45 AM
Antoine de Saint-Exupery - Micul Print
Povestea unui inger….
Niciodata nu m-am considerat o persoana puternica, eram din contra retrasa si timida in relatiile cu cei din jur, in casa eram rebela si neinteleasa … aveam 20 de ani si nimeni nu ma intelegea, asa incepe povestea mea …
Eram foarte tineri amandoi, eu 21 de ani el 22 de ani . Am ramas insarcinata intamplator, dar a fost o mare bucurie, am asteptat cu nerabdare sa vedem minunea care isi facea simtita prezenta, eu speram sa fie o fetita…si in 24 iunie am ajuns la spital la ora 23.30 , unde am fost preluata de medicul de garda, rezident strain, nu-i retin numele, dar imi amintesc ca a fost de treaba, a incercat sa ma ajute sa nasc dar totul a fost inutil, sarcina era pelviana si nu aveam dilatatie deloc asa ca a trebuit sa astept decizia profesorului Poiana . Dimineata m-a consultat si m-a programat ptr. Cezariana , eram ultima in ziua aia ,dar ceva nu a fost in regula cred, la ora 12.00 tot ieseam la baie fara rost si atunci am fost chemata la control … de unde am zburat direct in sala de operatii , cred ca eram speriata si nu ma mai puteam controla ce fac…tot imi ziceau sa nu ma misc , eu eram sigura ca nu m-am clintit…apoi …m-am trezit era intuneric, mi-am amintit doctorul acela a zis ca murim amamdoi …eu eram acolo dar unde era copilul?... pe cine sa intreb?...nu era nimeni…si plangeam …nu stiu cat am asteptat ca nu aveam notiunea timpului, mie mi s-a parut o vesnicie…si a aparut un chip prietenos, o asistenta draguta si de treaba care s-a oferit sa afle informatii despre copil….asa am aflat ca am nascut la ora 12.30 un baietel de 3.100 gr. Si 51 cm. , plangeam dar nu stiu de ce, poate de emotie…amintirea legata de medicul care m-a operat, este ca nu l-am vazut deloc, decat cateva minute inainte de anestezie, apoi nu l-am mai vazut si nu l-a mai interesat persoana mea, desi operatia a fost o porcarie, cum am aflat ulterior la a doua operatie…aveam uterul cusut de spate...
Asa a aparut in viata mea , ingerasul meu Robert Costin in ziua de 25 iunie 1988 , a fost exact ca o raza de soare …si era al meu…. Cineva avea nevoie de mine ca persoana matura si ma intelegea, ma iubea asa cum eram si nu trebuia sa fac nimic pentru asta .
La 3 luni si jumatate am avut prima surpriza, atunci a zis prima data mama, a fost tare grabit a vorbit foarte repede, poate era un semn, dar nu mi-am dat seama…oricum la 3 ani vorbea corect si pronunta inclusive litera r … si era cuminte ca o fetita…si ma iubea. Asta o simt inca si acum, iubirea lui, era ceva deosebit, dar era prea mamos , astepta mereu sa-i fac dreptate, era baiatul mamei… cine a gresit?
Sincer privind in urma am impresia ca nu i-am oferit toata atentia mea si nu i-am indeplinit toate dorintele, am crezut ca voi avea o viata intreaga la dispozitie sa fac asta…dar ce tare m-am inselat…abea acum realizez ca trebuie sa te bucuri de viata atunci cand poti…mai tarziu nu se stie daca mai exista ”mai tarziu”… as vrea sa fi lasat balta activitatile casnice pentru mai mult timp cu el...acum insa e prea tarziu.
Stiu ca era un copil rasfatat asa cum sunt toti copii unici la parinti…dar niciodata nu depasea limita bunului simt, e greu de povestit o viata … atata cat a fost ea…pot sa spun ca era centrul universului meu…pentru el traiam, pentru el respiram…pentru el faceam planuri…el… era totul … deja baietelul meu se pregatea de scoala…eram tare mandra aveam baiat mare … iar el era incantat de toate rechizitele… anul acela i-am serbat ziua de nastere mai devreme…pleca fratele meu in armata si puiutul meu a vrut sa fie toata lumea prezenta ” oare de ce?” … ne-a lasat o amintire dulce- amara de ramas bun…ne amintim si acum de ziua aceea in care el s-a dat in spectacol pentru toti…a dansat si a cantat … ne-a amuzat pe toti cu veselia lui…era un copil teribil de amuzant… expresia lui favorita era cand vedea ceva bun… si punea manutele la ochi si imita exact ca in desenele animate ca ii ies ochii… sau isi facea cerculete deasupra capului…nu a fost bolnavicios si nici probleme cu dormitul sau cu mancatul nu am avut… apoi intr-o zi a inceput totul… mami s-a dus la munca , a trebuit sa plece…era deja maricel si isi purta singur de grija dar…nu mi-am inchipuit ca lumea poate fi rea, insensibila, nemiloasa si…fara cuvinte…
Intr-o seara i-am pus sa manance…cumnata mea a luat sa guste din farfuria lui, iar el s-a suparat si a refuzat sa mai manance, niciodata nu a mai facut asa ceva, dar atunci asa a fost… m-am dus dupa el sa-l impact si ne-am jucat in camera, apoi mi-a zis ca nu ii este foame si am inteles care era motivul supararii… era destul de tarziu si l-am invelit de culcare dar el mi-a zis…”mami mai pupa-ma odata si gata”… a doua zi am plecat la serviciu si pe drum am realizat ca el nu s-a trezit ca de obicei cand plecam … nu stiu ce simteam, dar ziua aia era prea lunga, eram nelinistita si abea asteptam sa ajung acasa…cand am plecat de la lucru inca mai picura…plouase zdravan … dar cerul era tare intunecat…am ajuns acasa si am vazut o multime de oameni in fata blocului…cand m-am apropiat toata lumea se uita la mine … am intrat in panica…simteam ca nu poate fi ceva bun, am intrebat o fata si mi-a zis…” eu nu iti spun, intreaba pe altcineva”… am aflat intr-un tarziu ca micutul meu este la spital, dar nimeni nu stia unde, cazuse in putul liftului de la etajul 5, atat mi-a comunicat cea care stia de fapt ce se intamplase… am aflat dupa cateva zile ca de fapt era o minciuna, ca el nu a fost singur in lift, dar prea tarziu ptr. Probe… politia nu a putut sa rezolve cazul… inca unul nerezolvat ce mare lucru nu?...
Partea trista este ca eu l-am invatat esenta…sa nu se urce singur in lift … si sa aiba incredere in oamenii pe care ii cunoaste… acum sigur nu mai fac aceeasi greseala…”fereste-ma doamne de prieteni, de dusmani ma feresc singura”… asta este parerea mea din acea zi…. As vrea sa zic ca a fost cea mai groaznica zi din viata mea… dar…atunci socul si medicamentele m-au naucit prea tare era groaznic, insa nu mi-am inchipuit ca putea fi si mai rau…mult mai rau… si a fost…era ca un cosmar in fiecare zi…si era din ce in ce mai rau…dorul te macina si durerea te ingenuncheaza…oricat ai vrea sa te ridici, cobori tot mai mult si mai mult nu stiu pe cine am urat mai tare …dar cred ca aveam atata ura in suflet ca puteam otravi si un zambet daca cineva imi zambea…
Este un cosmar sa vi acasa si sa nu-ti mai iasa copilul in intampinare ,sa vrei sa-l iei in brate si sa ai bratele pustii… este un cosmar sa te culci in lacrimi si sa nu se usuce pana dimineata…este un cosmar sa vrei sa mori si totusi sa traiesti … este un cosmar sa eviti privirile altor copii ptr. Ca doua fete l-au omorat pe al tau… cred ca aceste este motivul ptr. Care DD s-a hotarat sa-mi daruiasca o fetita… dupa 12 ani… o putem numi miracol…exact asa cum au numit-o medicii din maternitate…acum sunt mamica “ din nou ”… si este sufletul meu, dar jumatate din inima mea a plecat odata cu primul meu copil…am supravietuit, nu stiu din ce motiv, asa a fost sa fie, dar eu inca ma rog la DD sa nu mai treaca nici o mama prin ce am trecut eu… si sa aiba grija de ingerasul pe care I l-am incredintat.. Amin
Aceasta a fost povestea baietelului meu …care anul acesta ar fi implinit 19 ani…
Acum realizez insa ca sunt o femeie puternica, ca sa supravietuiesti acestui cosmar trebuie sa treci prin iad inainte de a fi un pic mai bine...si eu am trecut.
Buna Dana .Sunt alaturi de tine si stiu ce inseamna sa iti pierzi copilul.Eu am pierdut 2.Am avut gemeni.La nastere-erau in pelvian amandoi- , acum 10 ani, l-am pierdut pe fratiorul lui Raducu si a fost o tragedie.Mi-am revenit foarte greu si asta datorita lui Radu.Un copil asa cum si-ar dori orice mama.Cuminte intelept si cu multa iubire."multumesc mami" "imi dai voie mami" .Foarte bun la scoala, vicecampion european la karate, harnic si iubit de foarte multa lume.Anul trecut a plecat si Radu. In ianuarie 2007 i-am descoperit o tumoare pe trunchiul cerebral iar in 04.06.2007 a ..plecat.Au fost 5 luni dureroase .Avea pareza pe partea stanga a corpului si pe partea dreapta la cap.Nu s-a plans de nimic .La neurochirurgie in Cluj toti l-au iubit si admirat pentru curajul cu care a infruntat tot .A intrat in coma si apoi in moarte cerebrala in mai 2007 si a murit asa cum s-a temut.I-a fost frica sa adoarma de cand a venit pe lume si mi-a marturisit ca ii e frica ca va muri in somn.Ultimele lui cuvinte au fost "mami mea cea nespus de.." .
Acum sunt insarcinata si urmeaza sa nasc la sfarsitul lui noiembrie .Radu era nascut in 27.11.1998.
Postata de: danna68 Apr 11 2008, 11:28 AM
Acum sunt insarcinata si urmeaza sa nasc la sfarsitul lui noiembrie .Radu era nascut in 27.11.1998.
offf Doamne !!! ce tragedie... este fara cuvinte si imposibil de imaginat cat iti este de greu ... te imbratisez mamico si iti doresc tot binele din lume si multa sanatate , sa ai o sarcina usoara si un bebe sanatos, DD va avea grija de ingerasii nostri si de cei din cer si de cei ramasi cu noi... ma doare sufletul pentru tine si pentru acel copil minunat ... la voi a fost la fel... acesti copii stiau ,simteau ce urmeaza , doar ca nu au stiut sa ne spuna clar... iar noi am inteles prea tarziu ca asta a fost misiunea lor... sunt alaturi de tine si daca vreodata ai nevoie de un "umar" ... nu trebuie decat sa imi spui ... te pup de o mie de ori si iti doresc multa putere si liniste ... ai grija de tine si de puiutul pe care il porti o imbratisare pentru voi ...
Postata de: danna68 Apr 11 2008, 11:31 AM
acum am vazut cand nasti... este o minune ... Raducu a avut grija de tine , ai incredere in el si DD sa iti fie aproape, nu stiu de ce se intampla astfel de tragedii, nu voi sti niciodata...
Postata de: danna68 Apr 11 2008, 11:32 AM
NU degeaba se spune "Traieste ziua de azi ca si cand ar fi ultima".
iti multumim
Postata de: ana87 Apr 11 2008, 02:04 PM
va multumesc din suflet ca sunteti alaturi de mine si pt urari...printre voi mi am regasit linistea sufleteasca...va multumesc inca o data si multi pupici pt voi si pt ingerii vostrii
Postata de: roxana_hribat Apr 11 2008, 07:50 PM
sa va dea DUMNEZEU putere la toate, sa puteti trece peste necazuri si sa aveti forta sa mergeti mai departe, DUMNEZEU sa aiba grija de copii vostrii si sa vii aiba in paza sa le dea lor sanatate si intelepciune cat mai multa , va admir pt puterea si curajul de care dati dovada impartasindu-va <povestile> cu noi
Postata de: danna68 Apr 12 2008, 01:25 AM
, va admir pt puterea si curajul de care dati dovada impartasindu-va <povestile> cu noi multumim mult Roxana, va pupam
Postata de: april Apr 12 2008, 05:14 PM
Te sarut, Dana. In fiecare zi intru pe blog-ul tau. Daca nu am scris pana acum este pentru ca nu am avut putere…M-a surprins insa destinul lui ’’Mami mea cea nespus de ’’ – foarte asemanator cu al meu . Si eu am pierdut 2 copii. Stiu ce inseamna sa vii de la spital cu mainile goale si inima sfasiata .Se intampla acum 15 ani. Am nascut o fetita care n-a supravietuit decat 5 zile... Dupa 10 ani ( in 2002) , cand nu mai speram, s-a nascut Stefania. A fost minunea despre care nici n-am indraznit sa cred ca mi se va intampla.. Din nefericire, in 2005 am descoperit ca fetita mea avea retinoblastom ( tumora a ochiului). Si am inceput lupta cu moartea. In zadar . Tot ce am facut – in tara si in strainatate – n-a fost indeajuns. Am pierdut-o pe 3 ianuarie 2007. Tu poti sa intelegi cat de greu e sa-ti vezi copilul zbatandu-se intre viata si moarte, cat de crud e sa-ti ingropi copilul mult dorit .
Am supravietuit ca si tine, Dmnezeu stie cum..o umbra fara cuvinte.. Timpul a trecut greu , cu lacrimi si durere ...
Din septembrie 2007 am adoptat o fetita – va implini in curand 2 ani . Sunt o mama curajoasa,asa cum imi spuneai tu nu demult ??? Nu stiu.Am facut ce trebuia sa fac. Am fost in iad si m-am intors..Fetita mea va creste stiind ca deasupra ei vegeaza vesnic un ingeras si care pentru totdeauna va fi surioara ei.
Dana si ’’Mami mea cea nespus de ’’ – am regasit in voi doua suflete pereche . Doamne fie-ti mila de noi si de durerea noastra...
Ma rog pentru sanatatea fetitei tale scumpe Dana . Sunteti nemaipomenite in fotografii.Va admir mult . Iar tie ’’Mami mea cea nespus de ’’ iti doresc un bebe sanatos . Dumnezeu poate ca ne va ajuta sa ne intalnim vreodata . Eu deja cred ca va cunosc de o viata.
Postata de: danna68 Apr 13 2008, 12:08 AM
Am supravietuit ca si tine, Dmnezeu stie cum..o umbra fara cuvinte.. Timpul a trecut greu , cu lacrimi si durere ...
Din septembrie 2007 am adoptat o fetita – va implini in curand 2 ani . Sunt o mama curajoasa,asa cum imi spuneai tu nu demult ??? Nu stiu.Am facut ce trebuia sa fac. Am fost in iad si m-am intors..Fetita mea va creste stiind ca deasupra ei vegeaza vesnic un ingeras si care pentru totdeauna va fi surioara ei.
Dana si ’’Mami mea cea nespus de ’’ – am regasit in voi doua suflete pereche . Doamne fie-ti mila de noi si de durerea noastra...
Ma rog pentru sanatatea fetitei tale scumpe Dana . Sunteti nemaipomenite in fotografii.Va admir mult . Iar tie ’’Mami mea cea nespus de ’’ iti doresc un bebe sanatos . Dumnezeu poate ca ne va ajuta sa ne intalnim vreodata . Eu deja cred ca va cunosc de o viata.
si mult mai mult, dorul ce te cuprinde cu trecerea timpului, nevoia de a strange la piept ceva ce nu-ti mai apartine si durerea care creste cu fiecare zi tot mai mult .... stiu prin ce ai trecut stiu cum a fost, stiu ca nu a fost usor ... offff
sunt lacrimi de neputinta... stiu ca tu ma intelegi mai bine decat oricine, aceasta durere nu va disparea decat odata cu noi... tare trista si viata ta April, ti-am citit cateva postari si am simtit ca avem ceva in comun... chiar ti-am lasat un mesaj privat , dar nu ma asteptam la asa o mare tragedie ... durerea nu dispare cu timpul asa cum se asteapta toata lumea, ea ramane undeva intr-un colt al inimii ... si supravietuiesti... inveti sa traiesti cu ea ... esti o mama curajoasa, sincer te admir, eu am vrut sa adopt un copil in urma cu multi ani, dar nu am avut suficienta tarie sa imi infrunt sotul, el a fost contra , in timp am renuntat la ideea de a mai avea vreodata copil , dar DD a avut alte planuri , mi-a daruit cand nici nu visam copilul dorit ... ma intreba candva o fata care este in aceeasi situatie ca noi..." daca merg la cimitir de Craciun si daca fac brad"... i-am raspuns ca da... si ea mi-a zis " asta imi era teama ca vei zice"... probabil se astepta ca dupa un timp trece, dar nu trece cu adevarat niciodata ... ai facut ceea ce trebuia si ai o fetita minunata, am vazut pozele la colaj, un copil superb, sa iti traiasca sa te bucuri de ea... iti multumesc mult pentru tot si eu sper sa ne putem vedea candva ... sanatate multa iti doresc si DD sa aiba grija de puiutii nostri o imbratisare care sper sa ajunga pana la sufletul tau... ma rog pentru voi fetelor, sa aveti o viata linistita cu bucurii , chiar meritati, ati suferit prea mult
Postata de: mamimeaceanespus Apr 14 2008, 06:49 PM
Am supravietuit ca si tine, Dmnezeu stie cum..o umbra fara cuvinte.. Timpul a trecut greu , cu lacrimi si durere ...
Din septembrie 2007 am adoptat o fetita – va implini in curand 2 ani . Sunt o mama curajoasa,asa cum imi spuneai tu nu demult ??? Nu stiu.Am facut ce trebuia sa fac. Am fost in iad si m-am intors..Fetita mea va creste stiind ca deasupra ei vegeaza vesnic un ingeras si care pentru totdeauna va fi surioara ei.
Dana si ’’Mami mea cea nespus de ’’ – am regasit in voi doua suflete pereche . Doamne fie-ti mila de noi si de durerea noastra...
Ma rog pentru sanatatea fetitei tale scumpe Dana . Sunteti nemaipomenite in fotografii.Va admir mult . Iar tie ’’Mami mea cea nespus de ’’ iti doresc un bebe sanatos . Dumnezeu poate ca ne va ajuta sa ne intalnim vreodata . Eu deja cred ca va cunosc de o viata.
E cumplit sa il vezi murind.Noua nimeni nu ne-a dat nici o sansa.Nici aici nici in strainatate.Am sperat intr-o minune.A venit dar ...altfel.Stiu ca Raducu este fericit.In cele 3 saptamani de moarte cerebrala mi-a transmis prin alti copii (l-au visat colegii) ca este bine "Spune-i lui mami ca sunt bine.Sunt fericit" .Si asta m-a ajutat foarte mult.Il visez vesel asa cum era si in timpul vietii.Numarul lui preferat era 38 de foarte foarte mic.M-am intrebat mereu de ce 38. A murit la 8 ani la ora 3 iar eu implineam 38 de ani ...si ultima fisa de la spital era 38 226. Ma bucur ca ai ales adoptia.Si noi ne gandeam la asta.Sunt atatea sufletele de copii care asteapta iubirea.Eu sunt din Cluj-Napoca... cine stie....
Postata de: mamimeaceanespus Apr 14 2008, 07:05 PM
offf Doamne !!! ce tragedie... este fara cuvinte si imposibil de imaginat cat iti este de greu ... te imbratisez mamico si iti doresc tot binele din lume si multa sanatate , sa ai o sarcina usoara si un bebe sanatos, DD va avea grija de ingerasii nostri si de cei din cer si de cei ramasi cu noi... ma doare sufletul pentru tine si pentru acel copil minunat ... la voi a fost la fel... acesti copii stiau ,simteau ce urmeaza , doar ca nu au stiut sa ne spuna clar... iar noi am inteles prea tarziu ca asta a fost misiunea lor... sunt alaturi de tine si daca vreodata ai nevoie de un "umar" ... nu trebuie decat sa imi spui ... te pup de o mie de ori si iti doresc multa putere si liniste ... ai grija de tine si de puiutul pe care il porti o imbratisare pentru voi ...Exista multa suferinta dar sufletele incercate sunt cele care pot darui foarte mult pentru ca stiu , cunosc, au plans.Ma gandesc cu drag la copilul ce se va naste.Raducu isi dorea un fratior."Am de toate dar ceva imi lipseste" .Nu am indraznit sa ii spun despre fratele lui geaman.M-am gandit ca e prea mic.Cand m-am hotarat era prea tarziu.I-am spus la spital cand era in coma.Eu cred ca a auzit.Nu stiu.Imi alung gandurile ... ce voi face ... ce ii voi spune... cand ii voi spune puiutului din burtica.Nu indraznesc sa spun mai mult dar stiu ca ai ghicit ce vreau sa intreb.Te imbratisez cu drag.
Postata de: mamimeaceanespus Apr 14 2008, 07:11 PM
Incercarile noastre au toate un rost.Trebuie sa invatam din ele iubirea rabdarea si daruirea noastra.Din momentele fericite ne luam puterea sa induram anii de incercari.Mai avem alaturi de noi prietenii si bineinteles pe Dumnezeu.Trebuie sa inveti numai sa il recunosti in toate lucrurile bune care ti se intampla.Te imbratisez cu drag
Postata de: danna68 Apr 14 2008, 10:22 PM
... poate vei avea un baietel ... Robert isi dorea mult o surioara, dorinta lui a devenit realitate, am mai scris nu stiu insa daca ai citit, cand era Deny foarte micuta radea tare frumos ... dar realizam aproape intotdeauna ca nu mie imi zambea, privea undeva peste umarul meu ... eu cred ca Raducu te-a auzit iar acum este acolo sus impreuna cu fratiorul lui ... nu stiu cum ii voi povesti Denissei ... povestea lui Robert este destul de urata si nu as vrea sa se teama de oameni... dar nici nu-i ascund faptul ca a mai avut un frate, avem poze cu el si nu le ascund, se uita cu drag la ele ... deocamdata ea ii zice "bibi"... apoi pana acum nu am luat-o la cimitir, era prea micuta, dar este timpul sa mearga cu noi ... in timp va afla treptat si poate socul nu va fi foarte puternic... sper sa gasesc cuvintele potrivite atunci cand va intreba ... si una dintre fetele de pe forum mi-a dat o idee minunata... cand va incepe sa inteleaga sa o invat sa salute la culcare o steluta ... in felul acesta il va saluta pe fratiorul ei... sincer sunt convinsa ca ar fi adorat-o... si cred ca ea chiar are un inger pazitor grijuliu ... te imbratisez cu drag, nu stiu cat ti-am fost de folos ... poate impreuna vom gasi calea cea buna , te pup
Postata de: AdeDia Apr 14 2008, 10:27 PM
April,Mamimeaceanespus si Dana...eu va admir fff mult si ii multumesc lui D-zeu ca v-a dat puterea sa mergeti mai departe.De cate ori intru pe acest topic,plang si imi pare nespus de rau ptr durerea din inimile voastre.Nu pot sa gasesc cuvinte potrivite si imi este tare greu sa ma exprim in fata voastra.Voi aveti un atuu ptr sufletul vostru;voi intelegeti mai bine ce a simtit D-zeu cand si-a lasat Fiul sa moara pe cruce,ptr pacatele intregii lumi.Si D-zeu cunoaste durerea voastra ptr ca a experimentat-o,prin insasi moartea Fiului Sau.D-zeu sa va dea mangaiere si alin si sa puna in inimile voastre nadejdea si speranta reintalnirii cu ingerasii vostrii,unde nu mai este tristete,necaz si despartire....in imparatia lui D-zeu.
D-zeu sa va binecuvinteze si sa va ocroteasca si sa va mangaie.Numai El poate.
Postata de: april Apr 15 2008, 08:11 AM
Multumim, Ade. Bunul Dumnezeu si oameni ca tine ne aduc mangaiere.
Postata de: mamimeaceanespus Apr 15 2008, 10:20 AM
Mi-ai raspuns ! "radea tare frumos ... dar realizam aproape intotdeauna ca nu mie imi zambea, privea undeva peste umarul meu " Vom fi impreuna cu totii .Si Radu pana pe la 3 ani povestea cu "copilul asta mami nu il vezi?".Acum imi aduc aminte . Multumesc din suflet.Il simt pe Radu aproape dar nu indraznesc sa ma gandesc mai departe.E ca o taina pe care nu vreau sa o pierd. O sa ma gandesc mereu la asta cand imi vine sa plang .I-am promis inainte de a pleca ca voi fi fericita daca el e fericit .A facut infarct dupa infarct de la 7 dimineata pana la ora 3 la amiaza si nu a plecat decat dupa ce i-am spus sa plece caci nu voi plange , ca ma voi bucura de bucuria lui.Atunci a plecat.Parca a asteptat sa ii dau voie sa plece.Medicul a zis ca e incredibil cat de mult i-a rezistat inimioara.Doamne ... era totul pentru mine.Te imbratisez ...
Postata de: mamimeaceanespus Apr 15 2008, 10:28 AM
si imi pare nespus de rau ptr durerea din inimile voastre.Nu pot sa gasesc cuvinte potrivite si imi este tare greu sa ma exprim in fata voastra.Voi aveti un atuu ptr sufletul vostru;voi intelegeti mai bine ce a simtit D-zeu cand si-a lasat Fiul sa moara pe cruce,ptr pacatele intregii lumi.Si D-zeu cunoaste durerea voastra ptr ca a experimentat-o,prin insasi moartea Fiului Sau.D-zeu sa va dea mangaiere si alin si sa puna in inimile voastre nadejdea si speranta reintalnirii cu ingerasii vostrii,unde nu mai este tristete,necaz si despartire....in imparatia lui D-zeu.D-zeu sa va binecuvinteze si sa va ocroteasca si sa va mangaie.Numai El poate.
Asa este.El a fost alaturi de mine si m-a mangaiat in tot acest timp.Nu mi-am pierdut mintile caci cred in Dumnezeu si cred ca Raducu e fericit acolo unde este .Am destule semne de la el.Si copilul care urmeaza sa vina conform calculelor se va naste la sfarsitul lui noiembrie. Defapt in 27.11.2008- ziua de nastere a lui Raducu dar chiar daca nu se va naste in aceeasi zi stiu ca Raducu este ingerasul nostru pazitor acolo sus impreuna cu fratiorul lui geaman.Doamne ajuta!
Postata de: danna68 Apr 16 2008, 01:10 AM
sigur vom fi... sa nu te indoiesti... ei oricum vegheaza asupra noastra ... cand vei avea nevoie foarte tare vei simti
offff , va ramane vesnic puiutul tau drag, este bine ca ai avut puterea sa il lasi sa plece, i-ai usurat oarecum misiunea ... ar fi prelungit agonia de dragul tau... asa a plecat impacat ... durerea mea cea mai mare , este ca am ajuns prea tarziu ... a plecat privind usa ... o astepta pe mami ... asta doare asa de tare, nu l-am putut incuraja, nu ne-am luat ramas bun ... el a asteptat cat a putut , dar inimioara lui nu a rezistat la durere
Postata de: danna68 Apr 16 2008, 01:12 AM
si imi pare nespus de rau ptr durerea din inimile voastre.Nu pot sa gasesc cuvinte potrivite si imi este tare greu sa ma exprim in fata voastra.Voi aveti un atuu ptr sufletul vostru;voi intelegeti mai bine ce a simtit D-zeu cand si-a lasat Fiul sa moara pe cruce,ptr pacatele intregii lumi.Si D-zeu cunoaste durerea voastra ptr ca a experimentat-o,prin insasi moartea Fiului Sau.D-zeu sa va dea mangaiere si alin si sa puna in inimile voastre nadejdea si speranta reintalnirii cu ingerasii vostrii,unde nu mai este tristete,necaz si despartire....in imparatia lui D-zeu.D-zeu sa va binecuvinteze si sa va ocroteasca si sa va mangaie.Numai El poate.
iti multumim mult Ade , esti o prietena adevarata ... si stiu ca te rogi pentru noi
Postata de: mamimeaceanespus Apr 16 2008, 02:56 PM
offff , va ramane vesnic puiutul tau drag, este bine ca ai avut puterea sa il lasi sa plece, i-ai usurat oarecum misiunea ... ar fi prelungit agonia de dragul tau... asa a plecat impacat ... durerea mea cea mai mare , este ca am ajuns prea tarziu ... a plecat privind usa ... o astepta pe mami ... asta doare asa de tare, nu l-am putut incuraja, nu ne-am luat ramas bun ... el a asteptat cat a putut , dar inimioara lui nu a rezistat la durere
Ma gandesc ce e in sufletul tau.De ce nu ai fost acolo ... de ce s-a intamplat... daca .... daca ....Raspunsul la acestea le vom avea cand vom pleca si noi .Eu asa cred.Si in sufletul meu e plin de dece-uri
Postata de: danna68 Apr 17 2008, 01:40 AM
de ce?...
acest cuvant deja ma obsedeaza... oricum suntem prea marunti pentru a intelege ... vom primi oare raspuns vreodata?... eu zic ca fiecare se naste cu un destin... al lui atat a fost ... DD a ales in locul meu ... de fapt de la nastere toti ii apartinem, doar ca pe unii ii vrea inapoi mult prea repede ... oricum ar fi explicatia este mult prea dureros...tu cum te simti cu sarcina?... sper sa nu te nacajesti prea tare ... stiu ca iti este greu, dar acum ai deja un tel in viata ... o minune va intra in viata ta... te pup dulce si ai grija de voi... stiu ca iti este greu si promit sa iti raspund de cate ori pot, este o perioada grea si sper sa te putem ajuta ... te pup si te imbratisez "mami"... inca nu stiu numele tau
sincer as vrea sa intrii aici si dupa ce nasti... impresiile de dupa nastere sunt puternice, cand mi-au adus-o pe Deny am spus ..."nu se poate"... eu stiam ce... aveam impresia ca ma privesc amandoi ... au exact aceeasi privire si s-a nascut cu acelasi semn in frunte ... " Cineva ,acolo sus ne iubeste " ... desi recunosc eu mult timp am refuzat sa cred asta ... mi-am revenit dar destul de greu, sper ca DD sa imi ierte ratacirea de atunci
Postata de: mamimeaceanespus Apr 17 2008, 11:52 AM
acest cuvant deja ma obsedeaza... oricum suntem prea marunti pentru a intelege ... vom primi oare raspuns vreodata?... eu zic ca fiecare se naste cu un destin... al lui atat a fost ... DD a ales in locul meu ... de fapt de la nastere toti ii apartinem, doar ca pe unii ii vrea inapoi mult prea repede ... oricum ar fi explicatia este mult prea dureros...tu cum te simti cu sarcina?... sper sa nu te nacajesti prea tare ... stiu ca iti este greu, dar acum ai deja un tel in viata ... o minune va intra in viata ta... te pup dulce si ai grija de voi... stiu ca iti este greu si promit sa iti raspund de cate ori pot, este o perioada grea si sper sa te putem ajuta ... te pup si te imbratisez "mami"... inca nu stiu numele tau
sincer as vrea sa intrii aici si dupa ce nasti... impresiile de dupa nastere sunt puternice, cand mi-au adus-o pe Deny am spus ..."nu se poate"... eu stiam ce... aveam impresia ca ma privesc amandoi ... au exact aceeasi privire si s-a nascut cu acelasi semn in frunte ... " Cineva ,acolo sus ne iubeste " ... desi recunosc eu mult timp am refuzat sa cred asta ... mi-am revenit dar destul de greu, sper ca DD sa imi ierte ratacirea de atunciAm o sarcina fara greturi de dimineata , ma dor doar sanii si nu am pus deloc in greutate.Cu gemenii ma ingrasasem 10 kg in primele 3 luni de sarcina.Acum intru in luna a 3- a fara nici un kg in plus.Ii spun puiutului care va veni ca il iubim cu totii si parintii si bunicii si fratiorii de langa Dumnezeu.Numele meu e Simona si implinesc anul acesta 39 de ani.Imi doresc undeva ,in adancul sufletului, ca sa regasesc ceva din Radu in copilul daruit de Dumnezeu, dar cum va vrea El.
Dumnezeu ne iubeste mai mult chiar decat ne putem inchipui.Dovada acesti copii trimisi spre mangaiere.M-am tulburat foarte tare "au exact aceeasi privire si s-a nascut cu acelasi semn in frunte".Radu avea niste ochi incredibili de albastri si de mari.Se oprea lumea si spunea "Doamne ce ochi frumosi are copilul acesta".Tumoarea de trunchi cerebral cand s-a refacut ,mai mare, incerca sa iasa pe orbite .La un moment dat ii tineam ochii acoperiti cu pansamente umede ca sa nu ii distruga corneea.Of.S-au intamplat multe si dureroase in cele 5 luni 17.01-04.06 .M-as bucura nespus sa ii regasesc privirea.Te imbratisez si iti multumesc .Parca imi citesti in suflet.
Postata de: mallina2u Apr 17 2008, 12:02 PM
Of, Doamne, cata durere aveti in suflete, fetelor dragi.. dar si cata speranta! Tu, Dana, ai primit o binecuvantare asa frumoasa, cu o privire asa duioasa, ti-am mai spus eu candva asta.. iar pt mamimea, Simona, iti urez sa iti dea Dumnezeu putere si sa nasti cu bine, sa ai parte de un copil sanatos.
va urez tot binele din lume si bucurati-va de darurile Domnului, sa va aduca mangaiere!
mi-am luat portia de plans, ca mi s-a desfundat si nasul, deja mi-ati facut si mie un bine cu trairea acestor emotii, va multumesc
Postata de: april Apr 17 2008, 12:21 PM
Radu avea niste ochi incredibili de albastri si de mari.Se oprea lumea si spunea "Doamne ce ochi frumosi are copilul acesta".
Mami, draga mea , citesc si plang... Fetita mea Stefania avea ochi ''incredibil'' de verzi. Si pe noi ne opreau necunoscuti pe strada s-o admire. Cand a pierdut ochisorul stang ( odata cu extirparea tumorii ) sufletul meu s-a sfaramat in bucati. Numai speranta ca va supravietui m-a ajutat sa ma adun .. ca un puzzle... Dumnezeu a hotarat insa altfel pentru noi.
Multumim Danna ca prin tine si cu marea ta intelegere putem sa ne marturisim durerea , putin cate putin...
Postata de: danna68 Apr 18 2008, 12:29 AM
Dumnezeu ne iubeste mai mult chiar decat ne putem inchipui.Dovada acesti copii trimisi spre mangaiere.M-am tulburat foarte tare "au exact aceeasi privire si s-a nascut cu acelasi semn in frunte".Radu avea niste ochi incredibili de albastri si de mari.Se oprea lumea si spunea "Doamne ce ochi frumosi are copilul acesta".Tumoarea de trunchi cerebral cand s-a refacut ,mai mare, incerca sa iasa pe orbite .La un moment dat ii tineam ochii acoperiti cu pansamente umede ca sa nu ii distruga corneea.Of.S-au intamplat multe si dureroase in cele 5 luni 17.01-04.06 .M-as bucura nespus sa ii regasesc privirea.Te imbratisez si iti multumesc .Parca imi citesti in suflet.
multi inainte Simona, sa fi sanatoasa si fericita, o meriti
este bine ca nu te chinui cu greturi, eu nu am avut si la fel ca tine nu prea am luat in greutate, in luna a 8-a abea luasem 6 kg si pana sa nasc aveam aproape 9 in plus , eu tot 39 ani aveam cand am nascut, asa ca sigur totul va fi bine ... noi ne rugam pentru tine, esti o mamica minunata ... dorintele tale au fost si ale mele ... am sperat la fel ca tine, am avut aceeasi durere si stiu cat te doare ... nu citesc in sufletul tau, pur si simplu gandim la fel ... si tu si April si eu. O sarcina usoara in continuare iti doresc si sincer iti face bine ca te destainui , trebuie sa poti comunica ,sa te descarci ... altfel e foarte greu ... si cred ca sti deja, mie imi poti spune orice , iti voi fi alaturi , te pup
Postata de: danna68 Apr 18 2008, 12:41 AM
Mami, draga mea , citesc si plang... Fetita mea Stefania avea ochi ''incredibil'' de verzi. Si pe noi ne opreau necunoscuti pe strada s-o admire. Cand a pierdut ochisorul stang ( odata cu extirparea tumorii ) sufletul meu s-a sfaramat in bucati. Numai speranta ca va supravietui m-a ajutat sa ma adun .. ca un puzzle... Dumnezeu a hotarat insa altfel pentru noi.
Multumim Danna ca prin tine si cu marea ta intelegere putem sa ne marturisim durerea , putin cate putin...
offf iubita este binele tuturor, eu ani buni am refuzat sa vorbesc si nu a fost nimic bine, era tot mai rau si mai rau... este bine sa putem vorbi , se ne putem aminti, cea mai mare spaima a noastra este sa nu cumva sa-i uitam ... ma insel cumva?... eu cred ca nu, imi este teama sa nu uit cum radea, sa nu-i uit vocea ... sa nu-mi amintesc chipul lui ... eu poze cu el atunci la 7 ani nu am ultimele le-am facut cand avea vreo 5 ani... si pentru voi a fost cumplit, sa privesti neputincios cum se stinge, sa nu-l poti ajuta cu nimic... cred ca este groaznic ... este bine sa ne amintim de ei asa cum erau... plini de viata, veseli, poznasi ,frumosi... ei au fost si vor ramane pentru totdeauna ingerasii nostri, chiar daca nu sunt cu noi, ei ne iubesc si vegheaza asupra noastra
si eu va multumesc voua, ca mi-ati incredintat povestile voastre, ati avut incredere in mine si eu simt ca pot vorbi cu voi deschis, voi ma intelegeti
te mai astept April... si vreau poze cu Ana ... e dulce tare
Postata de: danna68 Apr 18 2008, 12:43 AM
va urez tot binele din lume si bucurati-va de darurile Domnului, sa va aduca mangaiere!
mi-am luat portia de plans, ca mi s-a desfundat si nasul, deja mi-ati facut si mie un bine cu trairea acestor emotii, va multumesc
iti multumim Mallina sa te bucuri si tu de micuta ta minune
Postata de: Mih@ela Apr 18 2008, 12:49 AM
offf iubita este binele tuturor, eu ani buni am refuzat sa vorbesc si nu a fost nimic bine, era tot mai rau si mai rau... este bine sa putem vorbi , se ne putem aminti, cea mai mare spaima a noastra este sa nu cumva sa-i uitam ... ma insel cumva?... eu cred ca nu, imi este teama sa nu uit cum radea, sa nu-i uit vocea ... sa nu-mi amintesc chipul lui ... eu poze cu el atunci la 7 ani nu am ultimele le-am facut cand avea vreo 5 ani... si pentru voi a fost cumplit, sa privesti neputincios cum se stinge, sa nu-l poti ajuta cu nimic... cred ca este groaznic ... este bine sa ne amintim de ei asa cum erau... plini de viata, veseli, poznasi ,frumosi... ei au fost si vor ramane pentru totdeauna ingerasii nostri, chiar daca nu sunt cu noi, ei ne iubesc si vegheaza asupra noastra
si eu va multumesc voua, ca mi-ati incredintat povestile voastre, ati avut incredere in mine si eu simt ca pot vorbi cu voi deschis, voi ma intelegeti
te mai astept April... si vreau poze cu Ana ... e dulce tareEu de muuult vreau sa iti cer ceva...dar nu indraznesc.. pana acum,cand am citit randurile de mai sus...am putea sa il vedem si noi pe ingerasul Robert?
sa ma ierti ...dar stii cat o iubesc pe Deny!
Postata de: danna68 Apr 18 2008, 12:51 AM
sa ma ierti ...dar stii cat o iubesc pe Deny! se poate Mihaela nu-i secret, dar sunt poze la poze, pe atunci inca nu erau aparate sofisticate ca acum...
este oarecum o surpriza cererea ta, eu ma pregateam sa le rog pe fete exact acelasi lucru... dar nu prea stiam cum...
Simona si April daca se poate as dori sa vad si eu ingerasii ... daca nu puteti am sa inteleg
Postata de: danna68 Apr 18 2008, 01:02 AM
Postata de: meaw_ela Apr 18 2008, 01:54 AM
iar ma faci sa plang ....mai Dana mai... vezi tu.. eu nu mai cred ca exista DD cateodata . ptr ca nu este corect... pentru ca ia tot ce-i mai frumos si mai bun cateodata... si ne pedepseste fara rost... Robert ...ce frumos mai era.... nu mai stiu ce sa -ti zic.. te pup cu drag!
Postata de: Mih@ela Apr 19 2008, 01:09 AM
[quote name='danna68' date='Apr 18 2008, 01:02 AM' post='168238']
Este cum mi l-am imaginat! Nu poti decat sa i multumesti lui Dumnezeu ca ti-a dat tarie sa continui sa traiesti!Uf...nu ma pot opri din plans!
Postata de: danna68 Apr 19 2008, 01:11 AM
iti multumesc Ela pentru cuvintele tale, dar nu putem sa intelegem motivele ... si eu as vrea sa aflu de ce... insa acum stiu ca nu-i posibil ... poate vom afla candva , eu cred ca exista DD si cred ca a avut mare nevoie de ei, altfel nu-i chema la El atat de devreme... te pup
Postata de: danna68 Apr 19 2008, 01:15 AM
Este cum mi l-am imaginat! Nu poti decat sa i multumesti lui Dumnezeu ca ti-a dat tarie sa continui sa traiesti!Uf...nu ma pot opri din plans!Ii multumesc Mihaela si recunosc, a fost tare greu ... acum insa am mult mai multe motive sa-i multumesc, chiar si faptul ca prin Deny il vad si pe el crescand si va multumesc si voua, de cand v-am gasit viata mea este mai calma, mai plina de sens ... voua si Denissei ... aici tot mana Lui DD este ...
Postata de: Mih@ela Apr 19 2008, 01:17 AM
Postata de: april Apr 19 2008, 06:38 PM
este oarecum o surpriza cererea ta, eu ma pregateam sa le rog pe fete exact acelasi lucru... dar nu prea stiam cum...
Simona si April daca se poate as dori sa vad si eu ingerasii ... daca nu puteti am sa inteleg
http://i265.photobucket.com/albums/ii212/aprilie-2008/stefi/11.jpg
http://i265.photobucket.com/albums/ii212/aprilie-2008/stefi/1.jpg
Postata de: mallina2u Apr 19 2008, 06:50 PM
Danna68, ce bine iti semana Robert, daca imi permiti sa spun.. Dumnezeu l-a chemat la El cu un scop, sa ajunga ingeras de lumina .. prin puritatea lui ii ajuta pe oamenii rataciti..
April, multumim pt pozele cu Stefania, sa iti dea Dumnezeu putere si iubire!
Postata de: rux25 Apr 19 2008, 07:06 PM
danna, april...am intrat aici, cu inima stransa....recunosc ca pana acum nu am putut...scriu si nu mai vad de lacrimi....durerea voastra e mai presus de cuvinte...
Dumnezeu sa va dea puterea de a merge mai departe...si sa va pazeasca de tot raul din lumea asta mare.offfffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffff
Postata de: april Apr 19 2008, 07:25 PM
Va multumesc , suflete nobile ! Cu deosebit respect ma inclin . Sunt fericita ca va cunosc . Multumesc.
Postata de: danna68 Apr 19 2008, 08:29 PM
http://i265.photobucket.com/albums/ii212/aprilie-2008/stefi/1.jpg
offf April, frumos iepuras ... , este bine sa pastram cu grija amintirea lor, asa cum ii stiam... frumosi, veseli sau tristi, cuminti sau nazdravani ... iti multumesc pentru poze si te imbratisez cu drag si lacrimi pentru micul ingeras April, multumim pt pozele cu Stefania, sa iti dea Dumnezeu putere si iubire!
Dumnezeu sa va dea puterea de a merge mai departe...si sa va pazeasca de tot raul din lumea asta mare.offfffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffff
va multumim dragi prietene, cuvintele voastre alina un pic sufletele ranite ... va imbratisam si va multumim si Mallina, chiar semana numai cu mine
Postata de: april Apr 19 2008, 09:23 PM
Dana , m-ai ajutat sa trec de bariera TACERII ! Nu stiu cum iti voi putea multumi vreodata .
Sunt convinsa ca avem ingerasii mijlocitori in Rai . Dumnezeu i-a dorit langa El pentru ca Raiul are nevoie de boboci de floare.
Postata de: danna68 Apr 20 2008, 02:11 AM
Sunt convinsa ca avem ingerasii mijlocitori in Rai . Dumnezeu i-a dorit langa El pentru ca Raiul are nevoie de boboci de floare.
nu trebuie sa imi multumesti , a fost scris undeva sa ne intalnim aici, poate chiar ingerasii nostri au mijlocit aceasta intalnire, pentru a fi unite si pentru a reusi sa supravietuim impreuna ... se zice ca orice vorba este de prisos, nimic nu poate inlocui pierderea suferita, dar... tacerea este foarte grea si te macina treptat ... cu greu iesi de sub puterea ei ... oamenii se tem sa iti vorbeasca , sa nu-ti rascoleasca amintirile, tu ai vrea sa vorbesti ... dar iti este teama ca nu te vor intelege sau si mai rau ca te vor ocoli , este ca un cerc vicios, eu am tacut mult prea mult timp iar acest subiect era TABU , insa nu poti inchide intr-o cutie sau intr-un sertar cativa ani din viata ... ei au existat, au facut parte din noi ... si ne-au facut viata frumoasa atata timp cat i-am avut ... am reusit sa rup lantul tacerii si sa privesc cu nostalgie putinele amintiri ramase, dar atat de dragi si de pretioase ... sper sa mai vorbim si as vrea sa vorbim si despre ei ca persoane, despre personalitatea lor, preferinte... orice
Postata de: mamimeaceanespus Apr 22 2008, 07:37 PM
Mami, draga mea , citesc si plang... Fetita mea Stefania avea ochi ''incredibil'' de verzi. Si pe noi ne opreau necunoscuti pe strada s-o admire. Cand a pierdut ochisorul stang ( odata cu extirparea tumorii ) sufletul meu s-a sfaramat in bucati. Numai speranta ca va supravietui m-a ajutat sa ma adun .. ca un puzzle... Dumnezeu a hotarat insa altfel pentru noi.
Multumim Danna ca prin tine si cu marea ta intelegere putem sa ne marturisim durerea , putin cate putin...
Asta am simtit si eu.Ochii lui mutilati de tumoare.Atata suferinta.Inainte de a intra in coma nu putea vorbi si nici nu isi mai misca bratele ca sa imi arate pe litere ce doreste.Marti dimineata a facut 41 febra si a intrat apoi in soc respirator dar ce e mai ciudat ca luni si-a ridicat cu putere bratele si ne-a imbratisat pe toti.lacrimi fierbinti ii curgeau pe obraji si atunci am plans si eu prima data."Doamne as da orice ca sa stiu ce vrei sa imi spui puiul lui mama" .Dar nu a putut.Apoi a adormit si nu s-a mai trezit.Noi ii spuneam pui mic si drag.Asta este scris si pe crucea lui.
Postata de: mamimeaceanespus Apr 22 2008, 08:06 PM
este bine ca nu te chinui cu greturi, eu nu am avut si la fel ca tine nu prea am luat in greutate, in luna a 8-a abea luasem 6 kg si pana sa nasc aveam aproape 9 in plus , eu tot 39 ani aveam cand am nascut, asa ca sigur totul va fi bine ... noi ne rugam pentru tine, esti o mamica minunata ... dorintele tale au fost si ale mele ... am sperat la fel ca tine, am avut aceeasi durere si stiu cat te doare ... nu citesc in sufletul tau, pur si simplu gandim la fel ... si tu si April si eu. O sarcina usoara in continuare iti doresc si sincer iti face bine ca te destainui , trebuie sa poti comunica ,sa te descarci ... altfel e foarte greu ... si cred ca sti deja, mie imi poti spune orice , iti voi fi alaturi , te pup
Citesc mesajele voastre si imi e mai bine.Va multumesc.
Nu stiu sa postez poze.Sunt prea mari se pare.Poate ma invatati.
Postata de: mamimeaceanespus Apr 22 2008, 08:19 PM
offf iubita este binele tuturor, eu ani buni am refuzat sa vorbesc si nu a fost nimic bine, era tot mai rau si mai rau... este bine sa putem vorbi , se ne putem aminti, cea mai mare spaima a noastra este sa nu cumva sa-i uitam ... ma insel cumva?... eu cred ca nu, imi este teama sa nu uit cum radea, sa nu-i uit vocea ... sa nu-mi amintesc chipul lui ... eu poze cu el atunci la 7 ani nu am ultimele le-am facut cand avea vreo 5 ani... si pentru voi a fost cumplit, sa privesti neputincios cum se stinge, sa nu-l poti ajuta cu nimic... cred ca este groaznic ... este bine sa ne amintim de ei asa cum erau... plini de viata, veseli, poznasi ,frumosi... ei au fost si vor ramane pentru totdeauna ingerasii nostri, chiar daca nu sunt cu noi, ei ne iubesc si vegheaza asupra noastra
si eu va multumesc voua, ca mi-ati incredintat povestile voastre, ati avut incredere in mine si eu simt ca pot vorbi cu voi deschis, voi ma intelegeti
te mai astept April... si vreau poze cu Ana ... e dulce tarePrimele luni nu mi-am putut aminti nici vocea lui.Inchideam ochii si nu ii vedeam chipul.E dureros sa ma uit la poze.Imi amintesc pielea semnele de pe corp genele lungi conformatia dintilor- perfecti fara nici o carie.Apoi imi aduc aminte de corpul umflat de medicamente ,pieptul strapuns de tub mainile vinete de la intepaturile acelor, avea si la maini si la picioare puse perfuzii , gura toata numai rana cu tubul pt oxigen lipit de obraz cu leucoplast si acela numai rana...
Si ai dreptate ,lumea te ocoleste , parca ai avea o boala.Si ... e bine sa nu vorbesti de suferinta
Dar am si multi prieteni care mi-au fost alaturi.Alaturi de Radu au fost si cateva colege de scoala care au venit sa il vada si nu le-a fost groaza.Dar atatia altii nu au venit.El ma intreba "mami ai sunat ?azi vine cineva?" Am transmis la toti sa vina dar... unii au venit fara copii probabil sa ... verifice.Nu stiu... Nu mai stiu nimic. Am inteles ca in fata durerii nu toti simtim la fel.
Postata de: mamimeaceanespus Apr 22 2008, 08:21 PM
sa ma ierti ...dar stii cat o iubesc pe Deny! E frumos ca un inger !!!!!!!! Nu am cuvinte.
Postata de: mamimeaceanespus Apr 22 2008, 08:27 PM
este oarecum o surpriza cererea ta, eu ma pregateam sa le rog pe fete exact acelasi lucru... dar nu prea stiam cum...
Simona si April daca se poate as dori sa vad si eu ingerasii ... daca nu puteti am sa inteleg
Nu stiu cum sa fac.eu lucrez la calculator toata ziua ....sunt economist
.Si cand termin sunt prea obosita ca sa navighez pe internet .Sa invat sa pun poze....Sotul meu stie dar nu il pot obliga sa se uite la pozele cu Radu si sa aleaga.Sunt amestecate, cu Radu sanatos si cu el bolnav.El nu poate vorbi despre asta.Doar plange. poate ma invatati
Postata de: mallina2u Apr 22 2008, 08:27 PM
as vrea sa va povestesc si eu despre fetita prietenei mele, o scumpete de copil, de o inteligenta sclipitoare.. lupta ei si mai ales a mamei ele m-au convins pe mine sa ma gandesc serios la o cale de a ajuta toti acesti copii neputinciosi.
Oana, la 10 ani, a fost diagnosticata cu cancer, i s-a descoperit o tumora pe creier, era o fetita minunata, frumoasa, geniu.. si aripile i-au fost un pic frante.. a inceput lupta mamei ei pt viata copilei.. dupa un divort mult prea dureros, s-a vazut singura cu un copil si cu o multime de probleme, au inceput zeci de investigatii, iradieri pt a o pregati de o eventuala operatie (multe cadre medicale ii spuneau sa renunte, ca e tanara si are sansa sa mai faca si alti copii).. Geta mea a luptat, a cheltuit toata averea agonisita de ea si a obtinut o programare in Suedia.. Oana a fost operata, s-a extirpat tot raul, sustineau cei de acolo.. apoi, s-au intors in tara si au continuat chimioterapia, Oana si-a pierdut vederea la ochiul pe care apasase tumoarea .. a urmat o perioada linistita in care Geta si-a cunoscut sufletul pereche, au adus pe lume inca un baietel, Filip.. in acea perioada le-am cunoscut eu si obisnuiam sa mergem impreuna la biserici, manastiri pt a ne ruga pt sanatatea Oanei, a mamei mele, mistuita de aceeasi boala, doar localizata in alta parte..
Deodata, la un control de rutina, au descoperit ca reaparuse boala, Oana deja avea 15 ani (arata tot de 8-9 ani), raul crestea asa repede ca deja ii afectase nervul optic si de la celalalt ochisor.. asa sufeream cand o vedeam cu peruca si cu ochii inchisi, era atat de frumoasa si sclipitoare, atatea poezii frumoase, sensibile scria.. tin minte, eram in biserica, asteptam sa ajungem la preot sa citeasca o slujba si ea a strigat-o pe mami, sa ii dea caiet sa scrie niste versuri, ca tocmai ii venise inspiratie divina..
Nu putea sa ia tratament hormonal, de crestere, de fapt de aici i se trasese aparitia celei de a doua tumori, hormonii dezvoltasera celulele canceroase, in loc sa o ajute sa creasca..
Am mers la Oncologic si am ramas uluita de cati copii mici si bolnavi erau acolo, fara speranta unii datorita costurilor prea mari ale investigatiilor, operatiilor, dar si a nepasarii celor din Min. Sanatatii.. am plecat plangand de acolo si rugandu-ma sa ii salveze Dumnezeu pe toti..
Mi-era frica si atunci, chiar si acum sa intreb de Oana, cand vorbim.. Geta simte si prefera sa imi spuna ea direct cum si ce mai face..
A urmat o alta operatie, alte iradieri, un tratament hormonal asistat .. toate in Suedia, sponsorizate de compania la care lucra sotul Getei.. rezultatul a fost: vindecare, cancer in remisie (chiar au aparut la o emisiune pe Prima Tv, prima emisiune de spiritualitate, moderata de Jan si erau optimiste) .. dar tot mi-e teama sa nu se intample iar si iar.. Oana nu mai vede aproape deloc, doar un sfert dintr-un ochi, sesizeaza niste umbre si atat.. e studenta anul I si sper eu sa ramana sanatoasa.. arata tot ca un copil, un pic deformata fata, de atatea interventii.. nu am mai vazut-o de ani de zile, dar vorbim cat de des putem (s-au mutat departe de mine, in Bucurestii Noi si e mai greu sa ajung acolo, au fost si la mine atatea in ultima vreme)..
m-am gandit sa va scriu despre ea, despre credinta lor ca nu i se mai intampla nimic.. e un suflet atat de pur .. nu va avea ea o viata normala, dar traieste si asta e tot ce conteaza.. nebanuite sunt caile Domnului!
sper ca nu v-am rascolit prea mult.. pe april, mamiceanespusde... sa ma iertati ca v-am impartasit experienta prietenei mele..
Postata de: mallina2u Apr 22 2008, 08:30 PM
.Si cand termin sunt prea obosita ca sa navighez pe internet .Sa invat sa pun poze....Sotul meu stie dar nu il pot obliga sa se uite la pozele cu Radu si sa aleaga.Sunt amestecate, cu Radu sanatos si cu el bolnav.El nu poate vorbi despre asta.Doar plange. poate ma invatati intra pe www.photobucket.com si deschizi cont acolo (alegi un username si parola) .. apoi poti incarca pozele si copiezi ultimul cod de sub fiecare poza, dand click dreapta.. cred ca danna68 te poate invata pas cu pas, ea mi-a aratat si mie cum sa fac, cand m-am inscris..
Postata de: mamimeaceanespus Apr 22 2008, 08:31 PM
Asta cred si eu.Ii cheama doar pe cei buni si foarte cuminti .Radu nu a reusit sa ma supere nici macar odata.Mi-a adus doar fericire.Nu a existat zi sa nu imi fi dat un cadou o floare sa nu imi faca o surpriza.Nu mai zic de pupiciuri , imbratisari...Si in spital mi-a cumparat o pijama.Avea bani stransi de la Craciun.Sunt femei care vin si vand pijamale ....Buni i-a dat cu imprumut pana ajunge acasa.Doar pe cei plini de foarte multa iubire ii cheama
Postata de: mamimeaceanespus Apr 22 2008, 08:42 PM
Oana, la 10 ani, a fost diagnosticata cu cancer, i s-a descoperit o tumora pe creier, era o fetita minunata, frumoasa, geniu.. si aripile i-au fost un pic frante.. a inceput lupta mamei ei pt viata copilei.. dupa un divort mult prea dureros, s-a vazut singura cu un copil si cu o multime de probleme, au inceput zeci de investigatii, iradieri pt a o pregati de o eventuala operatie (multe cadre medicale ii spuneau sa renunte, ca e tanara si are sansa sa mai faca si alti copii).. Geta mea a luptat, a cheltuit toata averea agonisita de ea si a obtinut o programare in Suedia.. Oana a fost operata, s-a extirpat tot raul, sustineau cei de acolo.. apoi, s-au intors in tara si au continuat chimioterapia, Oana si-a pierdut vederea la ochiul pe care apasase tumoarea .. a urmat o perioada linistita in care Geta si-a cunoscut sufletul pereche, au adus pe lume inca un baietel, Filip.. in acea perioada le-am cunoscut eu si obisnuiam sa mergem impreuna la biserici, manastiri pt a ne ruga pt sanatatea Oanei, a mamei mele, mistuita de aceeasi boala, doar localizata in alta parte..
Deodata, la un control de rutina, au descoperit ca reaparuse boala, Oana deja avea 15 ani (arata tot de 8-9 ani), raul crestea asa repede ca deja ii afectase nervul optic si de la celalalt ochisor.. asa sufeream cand o vedeam cu peruca si cu ochii inchisi, era atat de frumoasa si sclipitoare, atatea poezii frumoase, sensibile scria.. tin minte, eram in biserica, asteptam sa ajungem la preot sa citeasca o slujba si ea a strigat-o pe mami, sa ii dea caiet sa scrie niste versuri, ca tocmai ii venise inspiratie divina..
Nu putea sa ia tratament hormonal, de crestere, de fapt de aici i se trasese aparitia celei de a doua tumori, hormonii dezvoltasera celulele canceroase, in loc sa o ajute sa creasca..
Am mers la Oncologic si am ramas uluita de cati copii mici si bolnavi erau acolo, fara speranta unii datorita costurilor prea mari ale investigatiilor, operatiilor, dar si a nepasarii celor din Min. Sanatatii.. am plecat plangand de acolo si rugandu-ma sa ii salveze Dumnezeu pe toti..
Mi-era frica si atunci, chiar si acum sa intreb de Oana, cand vorbim.. Geta simte si prefera sa imi spuna ea direct cum si ce mai face..
A urmat o alta operatie, alte iradieri, un tratament hormonal asistat .. toate in Suedia, sponsorizate de compania la care lucra sotul Getei.. rezultatul a fost: vindecare, cancer in remisie (chiar au aparut la o emisiune pe Prima Tv, prima emisiune de spiritualitate, moderata de Jan si erau optimiste) .. dar tot mi-e teama sa nu se intample iar si iar.. Oana nu mai vede aproape deloc, doar un sfert dintr-un ochi, sesizeaza niste umbre si atat.. e studenta anul I si sper eu sa ramana sanatoasa.. arata tot ca un copil, un pic deformata fata, de atatea interventii.. nu am mai vazut-o de ani de zile, dar vorbim cat de des putem (s-au mutat departe de mine, in Bucurestii Noi si e mai greu sa ajung acolo, au fost si la mine atatea in ultima vreme)..
m-am gandit sa va scriu despre ea, despre credinta lor ca nu i se mai intampla nimic.. e un suflet atat de pur .. nu va avea ea o viata normala, dar traieste si asta e tot ce conteaza.. nebanuite sunt caile Domnului!
sper ca nu v-am rascolit prea mult.. pe april, mamiceanespusde... sa ma iertati ca v-am impartasit experienta prietenei mele..
Radu avea tot tumoare pe creier dar pe trunchiul cerebral.Am fi vandut tot .Am avut oferte de bani pt el dar ,... pentru el nu se putea face nimic.Nu s-a putut extirpa tumoarea in totalitate.Acolo sunt toti centri ...respirator...inima...Am sperat intr-o minune ba chiar am gasit un tratament cu plante (cu o saptamana inainte de a intra in coma)care incepuse sa dea rezultate.Ochiul a intrat inapoi in orbita si a putut sa isi ridice bratele amandoua ca sa... ne imbratiseze.Asta era intr-o luni.
Si eu am fost operata de tumoare la ovare cu 3 luni inaintea lui.Avea celule modificate.Mi-au spus ca la limita intre malign si benign.Am ramas cu 1/2 ovar.Si acum sunt insarcinata.Si voi naste la sfarsitul lui noiembrie.Raducu era nascut pe 27.11.1998
Postata de: mamimeaceanespus Apr 22 2008, 08:55 PM
.Si cand termin sunt prea obosita ca sa navighez pe internet .Sa invat sa pun poze....Sotul meu stie dar nu il pot obliga sa se uite la pozele cu Radu si sa aleaga.Sunt amestecate, cu Radu sanatos si cu el bolnav.El nu poate vorbi despre asta.Doar plange. poate ma invatati 
Postata de: mamimeaceanespus Apr 22 2008, 08:56 PM
Postata de: mamimeaceanespus Apr 22 2008, 08:58 PM
Raducu este in mijloc
Postata de: mallina2u Apr 22 2008, 09:05 PM
Si eu am fost operata de tumoare la ovare cu 3 luni inaintea lui.Avea celule modificate.Mi-au spus ca la limita intre malign si benign.Am ramas cu 1/2 ovar.Si acum sunt insarcinata.Si voi naste la sfarsitul lui noiembrie.Raducu era nascut pe 27.11.1998
Sa iti ajute Dumnezeu si sa nasti cu bine, Sagetatorii au chemare spre credinta, fetita mea mi-a demonstrat de cateva ori asta... si la cat a luptat ea sa vina pe lume.. stiu ca are o misiune..
imi pare rau daca am starnit amintiri dureroase, dar am simtit ca trebuie sa va impartasesc si povestea Oanei.. si cum am spus, mi-e greu sa intreb cum ii mai e de teama sa nu aflu ceva rau, doar astept sa imi spuna mama ei ce fel ii merge fetei..
iar de mama mea, ce sa spun, ca nu i se dadeau sanse sa traiasca dupa a doua operatie, la ce metastaze avea.. si totusi, au trecut 8 ani jumate de atunci.. a facut si cobalto.. si curieterapie.. prea mult.. dar nu si-a pierdut speranta, am motivat-o eu suficient sa lupte pt a o vedea pe sora cea mica realizata.. la mama mea, rugaciunea la miez de noapte, dimineata si multe fapte bune i-au lungit viata si sper sa o tina Dumnezeu cat mai mult, sa isi vada nepoata mare..
Postata de: AdeDia Apr 22 2008, 09:07 PM
Un chip frumos,de inger
D-zeu sa-l odihneasca.El este un adevarat ingeras acum Simona,sa-ti dea D-zeu un copil sanatos,care sa va aduca multa fericire si mangaiere.
D-zeu sa va binecuvinteze pe toate,sa va aline dorurile si suferinta si sa va dea pace,liniste si bucurie in suflete
Postata de: AdeDia Apr 22 2008, 09:13 PM
Dana,multi pupici si imbratisari calde
Mie mi se pare ca in poza asta Deni seamana bine cu ingerasul tau de sus
Ma bucur mult ca ai pus si tu poze.Ai ramas tot frumoasa si acum chiar daca ai trecut prin atatea;si sotul la fel.
Postata de: cameliapanci Apr 22 2008, 10:03 PM
Doamne fetelor cate vorbe pline de suferinta scrieti si cata putere trebuie sa aveti ca sa le povestiti. Am citit rand cu rand si nu m-am putut opri din plans. Daca ma credeti sa stiti ca vorbele voastre imi dau putere sa trec peste toate micile neplaceri care apar si tot datorita voua simt ca Dumnezeu exista. O sa ma rog in fiecare seara pentru voi ca sa aveti copii sanatosi si sa va creasca mari. Sunteti niste mame extraordinare si sunteti un exemplu pentru mine. Sa va dea Dumnezeu multa sanatate voua si copiilor vostri.
Postata de: april Apr 22 2008, 10:55 PM
Nici nu trebuia sa ne spui . Am stiut imediat ca Raducu este cel din mijloc. Ochii...!!! Doamne . ai grije de ingerasii nostrii ....
Si eu sunt tot economist . Lucrez enorm pe calculator , dar in ce priveste '' net-ul'' sunt o biata incepatoare.
Postata de: danna68 Apr 23 2008, 01:31 AM
Si ai dreptate ,lumea te ocoleste , parca ai avea o boala.Si ... e bine sa nu vorbesti de suferinta
Dar am si multi prieteni care mi-au fost alaturi.Alaturi de Radu au fost si cateva colege de scoala care au venit sa il vada si nu le-a fost groaza.Dar atatia altii nu au venit.El ma intreba "mami ai sunat ?azi vine cineva?" Am transmis la toti sa vina dar... unii au venit fara copii probabil sa ... verifice.Nu stiu... Nu mai stiu nimic. Am inteles ca in fata durerii nu toti simtim la fel.
cu timpul amintirile revin Simona, la fel am patit si eu la inceput ... imi era groaza sa incerc sa-mi amintesc, nu reuseam deloc sa-l vad asa cum era cand traia ... si durea mult prea tare sa-mi amintesc de el altfel... la tine totul este recent si eu chiar te admir... sincer, eu dupa 1 an de la tragedie eram o inutila... si nu-mi amintesc prea multe din acea perioada ... si ai un motiv minunat pentru care trebuie sa fi puternica ... cat despre nu toti simtim la fel... e greu ca cineva sa-si imagineze ce inseamna aceasta durere ... multi poate ca prefera sa nu stie nici macar din auzite , ... sti adevaratii prieteni in astfel de momente ii gasesti si se intampla sa fie persoane la care nici nu te astepti
.Si cand termin sunt prea obosita ca sa navighez pe internet .Sa invat sa pun poze....Sotul meu stie dar nu il pot obliga sa se uite la pozele cu Radu si sa aleaga.Sunt amestecate, cu Radu sanatos si cu el bolnav.El nu poate vorbi despre asta.Doar plange. poate ma invatatinici sotul meu nu a vorbit muuult timp, in casa era un subiect interzis ... abea sunt vreo 3 ani de cand am rupt tacerea si am inceput sa vorbim despre el... dar nici acum nu poate vorbi fara sa planga ...
si eu sunt tot economist... este o meserie buna pentru mamele in situatia noastra .... te tine ocupata foarte mult timp si nu-ti permite sa te gandesti prea mult la lucruri personale
frumos ca un ingeras, ochii incredibil de albastri ... un inger , Doamne ai grija de ei
Postata de: danna68 Apr 23 2008, 01:37 AM
Mie mi se pare ca in poza asta Deni seamana bine cu ingerasul tau de sus Ma bucur mult ca ai pus si tu poze.Ai ramas tot frumoasa si acum chiar daca ai trecut prin atatea;si sotul la fel.
asa este Ade seamana tare mult ... si pe ce creste se vede si mai bine asemanarea , iti multumim
iti multumim mult mami Camelia , sa va traiasca baietelul sa va bucurati de el
Postata de: danna68 Apr 23 2008, 01:43 AM
Si eu sunt tot economist . Lucrez enorm pe calculator , dar in ce priveste '' net-ul'' sunt o biata incepatoare.
si eu eram incepatoare cand m-am inscris pe forum, dar aici am invatat multe lucruri bune... ne ajutam intre noi
fetelor imi cer mii de scuze ca intru la ore imposibile dar am o perioada foarte incarcata cu serviciul ... va imbratisez si sper sa mai vorbim...
Postata de: aurelia_hadarau Apr 23 2008, 02:07 PM
Am incercat de multe ori sa scriu ceva ,dar durerea este prea mare Dragele mele,Dumnezeu sa va aibe in paza,si sa aiba grija de voi si de familiile voastre;sunteti foarte puternice,ca ati reusit sa treceti peste aceste "prapastii".Este foarte dureros,dar este foarte bine sa ai cui sa-i povestesti,sa poti sa te descarci DUMNEZEU SA-I ODIHNEASCA PE TOTI INGERASII PE CARE I-A ALES SA-I AIBA LANGA EL!!!!!!!!
Postata de: mamimeaceanespus Apr 23 2008, 04:33 PM
imi pare rau daca am starnit amintiri dureroase, dar am simtit ca trebuie sa va impartasesc si povestea Oanei.. si cum am spus, mi-e greu sa intreb cum ii mai e de teama sa nu aflu ceva rau, doar astept sa imi spuna mama ei ce fel ii merge fetei..
iar de mama mea, ce sa spun, ca nu i se dadeau sanse sa traiasca dupa a doua operatie, la ce metastaze avea.. si totusi, au trecut 8 ani jumate de atunci.. a facut si cobalto.. si curieterapie.. prea mult.. dar nu si-a pierdut speranta, am motivat-o eu suficient sa lupte pt a o vedea pe sora cea mica realizata.. la mama mea, rugaciunea la miez de noapte, dimineata si multe fapte bune i-au lungit viata si sper sa o tina Dumnezeu cat mai mult, sa isi vada nepoata mare..
Ce greu trebuie sa ii fie si mamei si Oanei .Ai nostri au plecat si stim ca le este bine acolo.Eu as suna.Ma gandesc la Oana si viata ei dupa ce mama ei va pleca.Ii va fi foarte greu.Am credinta ca Dumnezeu ne vegheaza si are grija de noi prin ...noi ceilalti.
Mama ta .Cancerul spun sfintii parinti curata sufletul si il pregateste pentru plecare.Un om cu atatea suferinte aici dincolo va fi fericit.Doamne ajuta sa ajungem si noi tot ...sus
Postata de: mamimeaceanespus Apr 23 2008, 09:44 PM
D-zeu sa-l odihneasca.El este un adevarat ingeras acum Simona,sa-ti dea D-zeu un copil sanatos,care sa va aduca multa fericire si mangaiere.
D-zeu sa va binecuvinteze pe toate,sa va aline dorurile si suferinta si sa va dea pace,liniste si bucurie in suflete
Doamne ajuta sa ne bucuram cu totii de copii sanatosi batranete linistita si viata plina de armonie
Postata de: mamimeaceanespus Apr 23 2008, 09:56 PM
imi pare rau daca am starnit amintiri dureroase, dar am simtit ca trebuie sa va impartasesc si povestea Oanei.. si cum am spus, mi-e greu sa intreb cum ii mai e de teama sa nu aflu ceva rau, doar astept sa imi spuna mama ei ce fel ii merge fetei..
iar de mama mea, ce sa spun, ca nu i se dadeau sanse sa traiasca dupa a doua operatie, la ce metastaze avea.. si totusi, au trecut 8 ani jumate de atunci.. a facut si cobalto.. si curieterapie.. prea mult.. dar nu si-a pierdut speranta, am motivat-o eu suficient sa lupte pt a o vedea pe sora cea mica realizata.. la mama mea, rugaciunea la miez de noapte, dimineata si multe fapte bune i-au lungit viata si sper sa o tina Dumnezeu cat mai mult, sa isi vada nepoata mare..
Asa e.Si Radu a venit f suferind cu asfixie grd.2, scor 6/7 apgar...mai multe.Dar a fost un luptator si si-a revenit asa cum doctorii nu au sperat.
Eram in aprilie 2007 si mi-a zis:"-Mami sa dai banii astia la un om sarac".Noi stam pe o strada noua si nu trecea mai nimeni pe acolo plus ca era o strada noroioasa .In aceeasi zi a sunat la usa o femeie .Dorea bani pt un transplant de maduva pt fiul ei.I-am dat.
Ne spunea tot timpul "Rugati-va pentru mine sa ma fac bine".Se ruga cu lacrimi si isi saruta iconita iar dimineata primul lucru verifica daca poate sa se ridice din pat.Ii spuneam sa aiba rabdare ca va fi bine.Avea chemare spre credinta cum spui....In mai mi-a spus ca a obosit ca nu mai are rabdare sa se vindece.Ajunsese de la 27 kg la 18 kg.Varsa mult...Poate nu am stiut cum sa il motivez , poate ... nu stiu.
Imi mai spunea ca el e calator.Avea dreptate.A plecat in cea mai lunga calatorie.
Postata de: april Apr 23 2008, 10:30 PM
imi pare rau daca am starnit amintiri dureroase, dar am simtit ca trebuie sa va impartasesc si povestea Oanei.. si cum am spus, mi-e greu sa intreb cum ii mai e de teama sa nu aflu ceva rau, doar astept sa imi spuna mama ei ce fel ii merge fetei..
iar de mama mea, ce sa spun, ca nu i se dadeau sanse sa traiasca dupa a doua operatie, la ce metastaze avea.. si totusi, au trecut 8 ani jumate de atunci.. a facut si cobalto.. si curieterapie.. prea mult.. dar nu si-a pierdut speranta, am motivat-o eu suficient sa lupte pt a o vedea pe sora cea mica realizata.. la mama mea, rugaciunea la miez de noapte, dimineata si multe fapte bune i-au lungit viata si sper sa o tina Dumnezeu cat mai mult, sa isi vada nepoata mare..
Tot binele din lume pentru mama ta, Mallina. Multa, multa sanatate! Are atat de multe motive sa traiasca ! Sufletul tau mare este sigur mostenire de la dansa !
In ce o priveste pe Oana , te rog si eu , cum te-a rugat si Simona :incearca sa o cauti. Pentru ea va insemna enorm .
Postata de: april Apr 23 2008, 10:34 PM
Dragele mele,Dumnezeu sa va aibe in paza,si sa aiba grija de voi si de familiile voastre;sunteti foarte puternice,ca ati reusit sa treceti peste aceste "prapastii".Este foarte dureros,dar este foarte bine sa ai cui sa-i povestesti,sa poti sa te descarci DUMNEZEU SA-I ODIHNEASCA PE TOTI INGERASII PE CARE I-A ALES SA-I AIBA LANGA EL!!!!!!!!Multumim, multumim din tot sufletul.
Postata de: april Apr 23 2008, 10:47 PM
fetelor imi cer mii de scuze ca intru la ore imposibile dar am o perioada foarte incarcata cu serviciul ... va imbratisez si sper sa mai vorbim...
Si eu am un program'' haotic'' pana vineri . Voiam sa-ti spun ca la noi in zona este o traditie in noaptea de Inviere. Lumina sfanta se duce si celor care nu mai sunt . Nu pot sa-ti descriu cum arata cimitirul in noaptea aceea...Anul acesta eu voi duce ''lumina'' pentru trei ingerasi - Stefi, Robert si Raducu. Doamne , ai mila de noi ca nu e durere mai mare decat a mamei care-si plange copilul .
Postata de: aurelia_hadarau Apr 23 2008, 10:51 PM
Tot asa se intampla si la noi,si cimitirul este luminat pana-n zori;si pe mine ma cutremura noaptea invierii;Domnul sa te aiba in paza!
Postata de: mallina2u Apr 24 2008, 10:41 AM
Credeti-ma ca de cate ori intru la povestea dannei, o fac cuprinsa de emotii, plang mereu pt ca imi sunt asa dragi copiii .. iar de cand sunt mama, sunt mai sensibila si ma doare sa vad atata suferinta.. uneori, ma razvratesc, intreband pe Dumnezeu de ce?.. dar stiu ca El are un plan pt fiecare si trebuie sa ne ducem fiecare crucea cum putem mai bine.. si eu am atatea incercari.. cand imi vedeam mama dupa a doua operatie, intrand in coma, ma intrebam de ce trebuie sa sufere ea, care a fost exemplu de smerenie, bunatate.. cand sunt atatia nenorociti care nu au ce cauta pe lume, dar am ajuns la maturitatea sa iau tot ce ne da Dumnezeu si sa ducem o viata frumoasa, curata.. sa nu judecam pe nimeni, chiar daca mai am scapari..
sa va apere Dumnezeu, sa duceti o viata mai buna, sanatoasa si sa aveti parte de tot binele din lume, dragi mamici incercate! promit ca voi aprinde cate o lumina si pt ingerasii vostri in noaptea sfanta de Inviere a Domnului si o sa ma rog sa le ocroteasca pasii acolo unde sunt, iar ei sa va apere pe voi de toate cele rele!
va urez un Paste fericit, cu multa iubire si lumina in suflete!
Postata de: danna68 May 2 2008, 01:29 AM
Dragele mele,Dumnezeu sa va aibe in paza,si sa aiba grija de voi si de familiile voastre;sunteti foarte puternice,ca ati reusit sa treceti peste aceste "prapastii".Este foarte dureros,dar este foarte bine sa ai cui sa-i povestesti,sa poti sa te descarci DUMNEZEU SA-I ODIHNEASCA PE TOTI INGERASII PE CARE I-A ALES SA-I AIBA LANGA EL!!!!!!!!HRISTOS A INVIAT!!! liniste sufleteasca si numai bine va doresc fetelor, sper ca sunteti bine, mi-a fost tare dor de voi
iti multumim Aurelia ca esti alaturi de noi , numai bine iti dorim
Postata de: danna68 May 2 2008, 01:36 AM
Eram in aprilie 2007 si mi-a zis:"-Mami sa dai banii astia la un om sarac".Noi stam pe o strada noua si nu trecea mai nimeni pe acolo plus ca era o strada noroioasa .In aceeasi zi a sunat la usa o femeie .Dorea bani pt un transplant de maduva pt fiul ei.I-am dat.
Ne spunea tot timpul "Rugati-va pentru mine sa ma fac bine".Se ruga cu lacrimi si isi saruta iconita iar dimineata primul lucru verifica daca poate sa se ridice din pat.Ii spuneam sa aiba rabdare ca va fi bine.Avea chemare spre credinta cum spui....In mai mi-a spus ca a obosit ca nu mai are rabdare sa se vindece.Ajunsese de la 27 kg la 18 kg.Varsa mult...Poate nu am stiut cum sa il motivez , poate ... nu stiu.
Imi mai spunea ca el e calator.Avea dreptate.A plecat in cea mai lunga calatorie.
ai fost o mama buna, nu trebuie sa te indoiesti de asta ... ai facut tot ce ti-a stat in putinta, dar pentru el era mult prea dureros, a ramas cat a putut si doar de dragul tau, a fost un luptator intr-adevar, dar DD l-a chemat ... este o vointa mult mai mare decat a noastra ... exista atata durere, atata suferinta ... de multe ori ma intreb de unde avem atata putere sa mergem mai departe ... raspunsul este chiar langa noi , fara ajutorul Domnului nu am putea
, cum iti mai este cu sarcina Simona?... ma rog pentru voi si va pup
Postata de: danna68 May 2 2008, 01:40 AM
offf April, iti multumesc din suflet, eu am fost tare trista ca anul asta de Paste a fost primul an in care nu am ajuns la cimitir, Denissa a avut varicela si a trebuit sa stau cu ea, a fost doar tati dar m-a durut tare ca nu am fost si eu, am simtit ca parca il parasesc ...
Postata de: danna68 May 2 2008, 01:42 AM
sa va apere Dumnezeu, sa duceti o viata mai buna, sanatoasa si sa aveti parte de tot binele din lume, dragi mamici incercate! promit ca voi aprinde cate o lumina si pt ingerasii vostri in noaptea sfanta de Inviere a Domnului si o sa ma rog sa le ocroteasca pasii acolo unde sunt, iar ei sa va apere pe voi de toate cele rele!
va urez un Paste fericit, cu multa iubire si lumina in suflete!
iti multumim mult Mallina , iti dorim numai bine si multa sanatate, sa te bucuri de Ilincuta
Postata de: mamimeaceanespus May 2 2008, 02:00 PM
, cum iti mai este cu sarcina Simona?... ma rog pentru voi si va pup La slujba de inviere am primit o mangaiere.Doi copii ne-au zambit si mie si sotului meu .O fetita si un baiat.Fetita ne-a facut cu mana ne-a zambit si ne -a urmarit f atent multa vreme.De ce oare am avut impresia ca nu noua sau nu numai noua ne zambea.Avea pana in 3 ani.Baiatul era mai mic si ne-a privit si el pe rand apoi ne-a zambit din tot sufletul.Mie recunosc ca imi zambesc copiii si am mare lipici la ei dar acum nu zambeam si nici nu eram atenta la ei ci la slujba.Eu m-am gandit la Radu ca le face semne si ei il vad.Hristos a inviat! I-am multumit lui Dumnezeu ca a invins moartea pentru noi si ne daruieste viata vesnica.Raducu e viu.
Cu sarcina... Sunt in saptamana 10 si dorm destul de mult .Nu dau la rate dar nici nu mananc orice.Nici in greutate nu am luat. La 12 saptamani sunt programata la ecografie .Abia astept sa vad minunea ce creste in mine.Acum are totul format.Imi spun ca va fi bine si ii mai soptesc cateodata ca il iubesc.Citesc pe internet despre cum creste si atunci puiu asta mic ma face sa zambesc.Acum e cat o cutie de chibrite.
Va multumesc la toate si va doresc tot binele din lume
Postata de: mamimeaceanespus May 2 2008, 02:06 PM
offf April, iti multumesc din suflet, eu am fost tare trista ca anul asta de Paste a fost primul an in care nu am ajuns la cimitir, Denissa a avut varicela si a trebuit sa stau cu ea, a fost doar tati dar m-a durut tare ca nu am fost si eu, am simtit ca parca il parasesc ... :Nu e parasit.Eu nu cred ca puiutii nostri ne asteapta acolo la mormant.Au lucruri mai bune de facut.Se roaga pentru noi si posibil sa ne urmareasca pasii nostri in viata.Pe Radu il simt mai mult acasa si mai ales in camera lui acolo unde ma si rog.Parintii mei merg zilnic la mormant , eu doar o data pe saptamana.Mi-e groaza sa ma uit in jos ...sub pamant e trupusorul lui ...Are o poza pe cruce si vorbesc cu el uitandu-ma la poza.Eu cred ca ei ne vad indiferent unde suntem
Postata de: danna68 May 3 2008, 02:19 AM
Cu sarcina... Sunt in saptamana 10 si dorm destul de mult .Nu dau la rate dar nici nu mananc orice.Nici in greutate nu am luat. La 12 saptamani sunt programata la ecografie .Abia astept sa vad minunea ce creste in mine.Acum are totul format.Imi spun ca va fi bine si ii mai soptesc cateodata ca il iubesc.Citesc pe internet despre cum creste si atunci puiu asta mic ma face sa zambesc.Acum e cat o cutie de chibrite.
Va multumesc la toate si va doresc tot binele din lume
deci ai trait si tu ceea ce am trait eu ... este ceva unic , DD te iubeste mult iar Raducu te ocroteste
Simona celui mic sa-i spui mereu ca il iubesti sa-i vorbesti , sa-i spui povesti, vocea ta este cea care il va linisti cand va veni pe lume si sigur o sa o recunoasca , ai grija de tine si asteptam vesti de la voi ... multa sanatate iti doresc si numai bine
Postata de: danna68 May 3 2008, 02:33 AM
nici eu nu l-am simtit niciodata pe Robert acolo, dar este ca un ritual... este ceea ce mai pot eu sa fac pentru el, nu stiu daca ma intelegi, simt nevoia sa ii daruiesc si lui ceva, nu doar ceea ce impart ci lui personal ... acolo este singurul loc in care pot sa imi imaginez ca ii daruiesc lui... este ciudat dar inca fac bradul in cimitir de Craciun si pun salcie de Paste ... tu poti sa ma intelegi , sti ce vreau sa spun ... chiar daca cei din jur nu ma inteleg, nu ma pot opri, fac exact ceea ce simt , doar asa pot merge mai departe ... va pup
Postata de: mamimeaceanespus May 3 2008, 10:51 AM
Si noi i-am facut bradut de craciun si acum de pasti are foarte multe flori si un ou de paste mare si puisori de gaina galbeni-preferatii lui- si ... te inteleg.Spuneau multi ca timpul ne va face sa mai uitam dar... mai bine ar tacea daca nu stiu ce sa spuna.Cum sa iti uiti copilul? Cum sa il stergi din suflet ? Nu e nimic ciudat sa ii faci bradut.Radu era sensul existentei mele, oaza mea de fericire.O mama e mama si dupa 10 si dupa 20 si dupa 30 de ani de la plecarea lor .Suntem mame pentru totdeauna si durerea e acolo .E de ajuns un cuvant , o poza, o amintire , un colt de lume unde am facut ceva impreuna si lacrimile ma tradeaza.
Postata de: danna68 May 3 2008, 11:11 AM
la noi se implinesc 13 ani si nu am uitat nimic, nu poti sa uiti, asa este ai dreptate, dar inveti sa traiesti asa ... dar durerea nu dispare niciodata ... ei traiesc prin noi, in inima noastra mai departe ... te pup si iti multumesc mult
Postata de: aly98 Jun 8 2008, 10:28 AM
Buna fetelor ,sunt noua pe aici,m-am inscris doar pt ca am citit povestea ta dana, si am vrut sa-ti spun ca nu am putut sa ma abtin am plins ingrozitor.Te felicit ca ai avut puterea sa mergi mai departe.Ma bucur ca DD te-a ajutat sa mergi mai departe ,si ca acum ti-a dat un ingeras atit de frumos care sa-ti lumineze viata.
Ai dreptate uni oameni sunt foarte rai ,inconstienti.Am citit si povestea accea cu copilasul din parc pe care il impingea fetita de 6 ani ,si mama care a intors spatele indiferenta, nu mi-a venit sa cred ca exista astfel de mame. Cred ca fiecaruia dintre noi ,chiar daca nu am trecut prin ce ai trecut tu ne este frica ca ingerasi nostri sa nu pateasca nimic , si atunci cum sa poti sta indiferent cind vezi ca puiutul tau face rau unui ingeras
Postata de: danna68 Jun 8 2008, 12:26 PM
Ai dreptate uni oameni sunt foarte rai ,inconstienti.Am citit si povestea accea cu copilasul din parc pe care il impingea fetita de 6 ani ,si mama care a intors spatele indiferenta, nu mi-a venit sa cred ca exista astfel de mame. Cred ca fiecaruia dintre noi ,chiar daca nu am trecut prin ce ai trecut tu ne este frica ca ingerasi nostri sa nu pateasca nimic , si atunci cum sa poti sta indiferent cind vezi ca puiutul tau face rau unui ingeras
bine ai venit Aly, iti multumesc mult pentru cuvintele tale, ai dreptate nu poti sa stai indiferent, eu sincer sunt "in garda" de cate ori fetita mea se apropie de un copil, desi acum a invatat si cred ca intelege ca nu are voie sa bata copii sa ii impinga ... eu oricum stau atenta sa nu se intample ceva neprevazut ... intalnim destule mamici pe strada cu bebici micuti, deja o cunosc ca se duce la fiecare copil dar... ea priveste nu pune manuta pe bebe ... a avut o perioada in care pupa toti copiii pe care ii intalneam, acum s-a mai potolit, nu se mai repede asa la bebelusi ... cu un pic de rabdare din partea mamicilor puiutii inteleg ce este bine si ce nu ... insa ei vad ca nu-i este teama deloc de copiii mai mari ... nu am intalnit inca niciunul care sa o impinga, cred ca asta este motivul pentru care este asa de increzatoare ... multa sanatate iti doresc si sa ne spui cate ceva despre tine... esti mamica?... pup
Postata de: Doraminodora Jun 8 2008, 05:03 PM
Danna servus ,cind tiam citit povestea am ramas cu lacrimile in ochi,dar vezi ca Dumnezeu are grija te toti ,mai ales de persoanele care trec prin nacazuri tia dat foarte multa forta sa treci peste toateesti o mamica puternicasi acum trebuie sa ne bucuram in continoare de ce nea mai ramas nu pot sati urez multa sanatate la toata familia si sa te bucuri de printesa ta care este o minunatie eu va pup si sa aveti grija de voi.
Postata de: aly98 Jun 8 2008, 08:07 PM
Da sunt si eu mamica ,am un ingeras de fetita care peste o luna jumate face 3 anisori , este un copil f. cuminte ,dar anul trecut era putin batausa , de fapt a avut vre-o doua faze care au tinut putin,dar am discutat cu ia si a inteles ca nu este bine sa impinga si sa loveasca alti copii. Si Alessia iubeste toti copii mai mici decit ea ,cind mergem pe strada si vede un carucior ma fugareste sa-l prinda si sa-l vada .Cu copilasi mai mari decit ea:blush: nu se da in vint dupa ei .
Eu am 30 de ani ,m-am casatorit ceva mai tirziu pt ca mi-a fost greu sa ma despart de viata de burlacita.Si pt ca in urma rautatilor gratuite imi pierdusem increderea in oameni si mai ales in barbati. Un fost iubit care nu a putut sa accepte ca m-am despartit de el si ma batut si ma urmarea mereu timp de citeva luni ,trebuia sa am mereu pe cineva prin preajma ca sa nu imi faca rau, iar cind in cele din urma am scapat de el am avut un coleg la liceu(eu am facut seralul ) care m-a violat , am trecut cam greu peste asta dar datorita luiDD am trecut , iar acum am un sot care ma respecta si pe care il respect , un om care nici cel putin nu se cearta cu mine , cind sunt nervoasa ma lasa sa bat din gura pina nu mai pot , iar cind ma calmez se ride de mine ca ma agit ca pepsi degeaba.
Cam asta e povestea mea
Postata de: danna68 Jun 9 2008, 10:53 AM
iti multumesc mult si te pup... sa iti traiasca cele doua minuni frumoase ,sa te bucuri de ei ... sanatate si numai bucurii va doresc
Postata de: danna68 Jun 9 2008, 10:55 AM
Eu am 30 de ani ,m-am casatorit ceva mai tirziu pt ca mi-a fost greu sa ma despart de viata de burlacita.Si pt ca in urma rautatilor gratuite imi pierdusem increderea in oameni si mai ales in barbati. Un fost iubit care nu a putut sa accepte ca m-am despartit de el si ma batut si ma urmarea mereu timp de citeva luni ,trebuia sa am mereu pe cineva prin preajma ca sa nu imi faca rau, iar cind in cele din urma am scapat de el am avut un coleg la liceu(eu am facut seralul ) care m-a violat , am trecut cam greu peste asta dar datorita luiDD am trecut , iar acum am un sot care ma respecta si pe care il respect , un om care nici cel putin nu se cearta cu mine , cind sunt nervoasa ma lasa sa bat din gura pina nu mai pot , iar cind ma calmez se ride de mine ca ma agit ca pepsi degeaba.
Cam asta e povestea mea
tare trista si povestea ta Aly, ma bucur ca ti-ai gasit totusi fericirea si ti-ai recapatat increderea in oameni, sa iti traiasca printesa, sa te bucuri de ea, sanatate multa va doresc si asteptam si poze cu micuta ta
Postata de: aly98 Jun 9 2008, 01:04 PM
Dana cred ca fiecare dintre noi are si o poveste trista in viata sa , important este sa fim puternici si sa trecem peste aceste povesti triste.Eu de exempu sint genul de om care sterge cu buretela accele pereoade care nu-i plac , in faza de inceput am plins si am vb despre cele intimplate iar apoi am dat uitari ca si cind nu sa intimplat nimic doar ca inconstient nu mai lasam pe nimeni sa se apropie de mine si am devenit rautaceoasa , dar timpul a rezolvat si problema acceasta.
Postata de: mamimeaceanespus Jun 11 2008, 10:42 AM
Nu am scris de ceva timp .Sunt economist si am avut de predat bilanturile si cum am avut o perioada mai "somnoroasa" abia le-am terminat pe ultima suta de metri.Am fost la ginecolog si am aflat ca astept baiat si ca e dezvoltat cum trebuie.Eu l-am vazut chiar rotunjor (in comparatie cu ecografia de la 12 saptamani).Am iesit de acolo si m-am surprins zambind.M-am bucurat prima data cu adevarat de copilul pe care il astept. Pe Radu il simt aproape de noi si cred ca se bucura de fratiorul lui .Va sarut pe amandoua
Postata de: danna68 Jun 11 2008, 11:14 AM
chiar ma intrebam ce faci Simona, ma bucur mult pentru tine ca iti da DD ceea ce ti-ai dorit si ma bucur ca ai zambit... te pup mamico sa ai grija de voi, normal ca mai asteptam vesti si chiar si o poza de la eco cand va fi posibil .... si la mine a fost tot asa o mare nebunie cu bilanturi si controale, abea astept sa vina luna iulie sa intru in vacanta ... te pup si sa nu uiti ca Raducu este mereu aproape de voi dar mai ales alaturi de fratiorul lui
Postata de: danna68 Jun 11 2008, 11:16 AM
pai asta este cea mai mare problema... subconstientul ... doar comunicarea te ajuta sa mergi mai departe ... multa sanatate si pup o micuta printesa tare frumoasa , sa va traiasca, sa va bucurati de ea
Postata de: danna68 Jun 11 2008, 11:17 AM
Simona, ai vazut colajul?? ... ma bucur sincer ca ai pus si poza lui Radu , te pup
Postata de: adry1122 Jun 11 2008, 01:23 PM
Dana draga
Am citit de multe ori povestea ta si de fiecare data nu ma pot abtine sa nu plang.
Imi pare sincer rau de pierderea ta dar DD nu doarme. Are El grija de toti.Te-o ajutat sa mergi mai departe in viata si ti-a daruit o fetita superba , pe Denisa, care este o minunatie de copil, "un miracol" cum ai specificat si tu.
Intradevar nu -l inlocuieste pe Robert, care va ramane mereu in sufletul tau.
Postata de: danna68 Jun 12 2008, 12:04 AM
Am citit de multe ori povestea ta si de fiecare data nu ma pot abtine sa nu plang.
Imi pare sincer rau de pierderea ta dar DD nu doarme. Are El grija de toti.Te-o ajutat sa mergi mai departe in viata si ti-a daruit o fetita superba , pe Denisa, care este o minunatie de copil, "un miracol" cum ai specificat si tu.
Intradevar nu -l inlocuieste pe Robert, care va ramane mereu in sufletul tau.
iti multumesc mult Adry, ai mare dreptate DD nu m-a uitat si mi-a daruit o minune atunci cand nimeni nu o mai astepta... sanatate multa iti doresc si eu tie si familiei tale, sa va traiasca fetita, este o dulceata
Postata de: mamimeaceanespus Jun 13 2008, 12:07 PM
Da l-am vazut .Sigur ca am pus poza cu el .E in cer langa Dumnezeu nu a disparut.Viata din mine ma face optimista si increzatoare.Ceva s-a schimbat dupa eco de la 16 saptamani.Voi sunteti bine?
Postata de: danna68 Jun 13 2008, 12:30 PM
Doamne ajuta!... sincer ma bucur mult pentru tine, sa iti dea DD multa sanatate si tie si lui bebe ... noi acum am vorbit la doctor este racita ca deja facem "bocanute", a furat un iaurt rece din frigider si l-a papat asa ca are deja rosu in gatut... nu-i nimic grav dar nu-mi place sa o stiu bolnavioara ... te pup si asteptam vesti de la voi
Postata de: april Jun 13 2008, 08:21 PM
Si eu ma bucur mult ca esti bine Simona. Fie ca bebe sa-ti readuca zambetul si increderea in tine.
Danna, sarutam cu drag o fetita scumpa cu rosu in gat si uram insanatosire grabnica ! Am si eu o mica infractoare care da iama in frigider dupa bobo...Imi pare rau ca am atat de putin timp liber si nu pot sa intru mai des pe forum. Imi face mult bine sa aflu noutati despre voi, sa vad poze, sa va stiu sanatoase ! Poate ca voi reusi sa pun niste fotografii de la aniversarea Anei. Inca o data va sarut cu drag !
Postata de: danna68 Jun 13 2008, 08:27 PM
Danna, sarutam cu drag o fetita scumpa cu rosu in gat si uram insanatosire grabnica ! Am si eu o mica infractoare care da iama in frigider dupa bobo...Imi pare rau ca am atat de putin timp liber si nu pot sa intru mai des pe forum. Imi face mult bine sa aflu noutati despre voi, sa vad poze, sa va stiu sanatoase ! Poate ca voi reusi sa pun niste fotografii de la aniversarea Anei. Inca o data va sarut cu drag !
multumim mult april... si noi vrem bobo ... mi-a fost dor de tine si te astept sa revi de cate ori poti... eu inca lucrez acasa acesta este motivul pentru care pot intra mai des ... abea astept sa vad pozele de la aniversarea Anei si "La multi ani!! sa va traiasca, sa fie sanatoasa si sa va aduca numai bucurii " te pupam si noi cu drag
Postata de: nana196721 Jun 14 2008, 10:52 AM
Danuscuta.....am evitat....omis.....n-am vrut....nu stiu sigur.............DAR...stiu zi de zi ce gandesti ,ce iti doresti ,ce faci si ce zici atit tu cat si Pitica si mai stiu sigur ca Roby e acolo sus si ne vede si o apara pe soru-sa si ia daruit si ei o Elena ca a lui(sper)....dar nu stiu cum sa te fac sa iti alin acea durere......eu am pierdut sarcina de 4 luni jumate dupa cre nu am mai ramas iar acum sti prea bn prin ce trec;daca nu ar fi ingerasul meu mic cred ca mi-ar fi foarte greu.Mai sti ca m-am bucurat foarte tare cand am auzit ca dupa 11 ani de kin ai reusit sa ramai insarcinata...si sa faci acest ghem de om numit Deni...dar incearca iubita mea sa deskizi si acel gol din sufletelul tau mic dar mare sa-l ocupe gargarita mea cea vioaie si plina de giumbuslucuri.....lasa-l doar sa ne vegheze Robert de acolo de unde e...sa ne vada linistit si sa-i fie bine acolo la DD.....si incearca inca ceva........nu ii mai comparaRoert nu facea asa ...Deny face...sau invers...........STIU cat iti e de greu..dar traiesc cu acea amaraciune in suflet cum ca iti faci rau singurica si nu vreau prietena buna si draga .As vrea sa vezi inDeny si pe ea si pe puiu mic si dulce care nu mai e aici ci acolo...as vrea sa iti repar acea rana supuranda ,dar nu stiu cum............si in acelasi timp ma bucur ca te gindesti mereu la elsi ma bucur ca faci ce faci intotdeauna pentru el......va pup si va iubesc din tot sufletul meu....Enena(Iana,Iaia.....) ...si iarta-ma daca am gresit cu ceva....vreodata
Postata de: nana196721 Jun 14 2008, 11:26 AM
Sti!!!!!!!!!!!!!!!! de multe ori stau si ma gandesc.....cum ar fi fost daca era cu noi?El era de seama fratelui meu mai mic Alex....ei amandoi 
....noi toate trei......cam cum s-ar fi inteles?Erau oare de nedespartit cum suntem noi?
Ar fi umblat impreuna la plimbare?La fete?La munca?Scoala?
Distractii?Ar fi fost ca frati?Tu ce crezi.......?Eu cred ca....da!!!!!!!!!!!
E pentru prima data cand iti zic acest lucru.....sper sa nu te rascolesc....dar eu deja ii vad in gandirea mea....cand Alex la voi...cand Roby la noi.....cand amandoi cu Pitica pe afara...sau facand mofturi ca nu o vor cu ei ca sunt mari si nu au timp de ea...si ea plangand dupa ei.....DAR oricum .........Robert e cu noi 
Postata de: ALEXXA Jun 14 2008, 12:06 PM
Acum am aflat povestea ta atat de trista si nu ma pot opri din plans!Esti o femeie tare puternica !Nu am cuvinte,nu stiu ce as putea scrie,stiu doar ca nu doresc nimanui sa treaca prin ce ai trecut tu!Ai grija de tine si de fetita pe care Dumnezeu ti-a daruit-o!
Postata de: danna68 Jun 15 2008, 03:19 PM
...si iarta-ma daca am gresit cu ceva....vreodata gargarita ta mi-a schimbat viata iar tu o sti prea bine, insa imi este tare greu sa fac ceea ce imi spui tu... sincer nu exista ca pe el il iubesc mai mult, ii iubesc la fel de mult, insa pe ea o am langa mine iar de el imi este tare dor ... asta este ceea ce se vede ... nu pot sa renunt oricat as vrea ... am impresia ca l-as abandona si asta nu o pot face ... insa e bine sa existe diferente intre ei... asa este sigur ca fiecare are locul lui in inima mea ... cat despre Elena ... ma bucur ca amandoi au avut parte de cate o Elena ... si eu ca intr-un fel mi-am recapatat prietena, am suferit tare mult si eu si Robert cand a murit prietena mea ... insa ma bucur ca DD mi-a daruit o alta Elena
sunt convinsa ca Ale si Robert ar fi fost prieteni, dar ... asa a fost sa fie ... iubeste gargarita mai departe si ea te iubeste ...mult
...
Postata de: danna68 Jun 15 2008, 03:20 PM
multumesc Alexxa... multa sanaate iti doresc si sa va traiasca baietelul, sa va bucurati de el
Postata de: nana196721 Jun 15 2008, 07:41 PM
sunt convinsa ca Ale si Robert ar fi fost prieteni, dar ... asa a fost sa fie ... iubeste gargarita mai departe si ea te iubeste ...mult
...eu va multumesc ca existati!!!!!!!!!!!!!!!!!!
NIMENI si NICIODATA n-o sa poata sa ma opreasca sa o iubesc.........kiar daca DD v-a vrea sa am si eu pe al meu
EA E PRIMUL MEU COPIL!!!!!!!!!
Postata de: mallina2u Jun 24 2008, 08:20 AM
Danna68, April, mamiceanespus.. am urmarit un promo la antena1 la o emisiune de divertisment ce va fi sambata, la 20:30, e cea prezentata de Mihaela Radulescu si dan Negru.. uimirea a fost cand am zarit-o pe Oana, fetita prietenei mele, cea operata de tumori pe creier, despre care v-am povestit in acest topic.. va primi si ea ceva, probabil s-o ajute sa comunice mai bine cu cei din jur, dat fiind ca nu vede decat cu un sfert dintr-un ochi.. m-am bucurat si sper sa reusesc sa urmaresc acea emisiune, desi ma feresc de genul asta, 'surprize' cum avea si Andreea Marin.. fiind sensibila, plang mult la tragediile atator oameni si, mai nou, am observat ca fetita mea imi tine isonul atunci cand plang.. prefer sa o vad numai vesela..
daca aveti timp, chiar v-as ruga sa urmariti povestea ei, sa vedeti ce fata minunata este.. si cat de incercata! va multumesc,
Postata de: bubulici Jun 26 2008, 06:44 PM
Buna danna,
Am citit si eu acum cateva zile povestea ta, inainte sa ma inscriu pe acest site. Ma impresionat foarte tare, am plans si nu mi-a venit sa cred, sunt si eu alaturi de tine asa cum sunt si celelalte mamici. Te felicit din tot sufletul ca as fost tare si ca ai trecut peste toate si te felicit ca ai avut puterea sa mai faci un copil, eu sincer nu cred ca as fi avut atata putere, chiar daca de fel sunt o persoana puternica, numai cand ma gandesc ca i s-ar putea intampla copilului meu ceva simt ca innebunesc si ma umfla plansul da pai sa i se intample ceva. Te felicit inca o data si va urez o viata linistita si frumoasa alaturi de fetita voastra. Iar pe baiat Dumnezeu sa-l aibe in paza si sa il odihneasca, sunt sigura ca de acolo de sus el va vegheaza si are grija de voi, mai ales de fetita. Va pupam
Postata de: lia maria71 Jun 27 2008, 04:08 AM
Doamne,dana m-ai facut sa plang!ce nenorocire!chiar daca s-a intamplat de mult si eu sunt alaturi de tine!!chiar nu mai pot scrie nu vad din cauza lacrimilor!!!
Postata de: danna68 Jun 28 2008, 02:39 PM
daca aveti timp, chiar v-as ruga sa urmariti povestea ei, sa vedeti ce fata minunata este.. si cat de incercata! va multumesc,
am vazut-o si eu la secvente este minunata micuta , sper sa reusesc sa vad emisiunea, multumesc mallina
Postata de: danna68 Jun 28 2008, 02:40 PM
Am citit si eu acum cateva zile povestea ta, inainte sa ma inscriu pe acest site. Ma impresionat foarte tare, am plans si nu mi-a venit sa cred, sunt si eu alaturi de tine asa cum sunt si celelalte mamici. Te felicit din tot sufletul ca as fost tare si ca ai trecut peste toate si te felicit ca ai avut puterea sa mai faci un copil, eu sincer nu cred ca as fi avut atata putere, chiar daca de fel sunt o persoana puternica, numai cand ma gandesc ca i s-ar putea intampla copilului meu ceva simt ca innebunesc si ma umfla plansul da pai sa i se intample ceva. Te felicit inca o data si va urez o viata linistita si frumoasa alaturi de fetita voastra. Iar pe baiat Dumnezeu sa-l aibe in paza si sa il odihneasca, sunt sigura ca de acolo de sus el va vegheaza si are grija de voi, mai ales de fetita. Va pupam
imi multumesc mult bubulici, te pup si eu si va doresc numai bine
Postata de: danna68 Jun 28 2008, 03:05 PM
iti multumesc lia maria si pentru cele scrise si pentru frumusetea ta blonda ... a aparut poza in top chiar pe 25 iunie o zi speciala pentru mine ... si numele Robert mi-a atras atentia ... asa ca votez un frumos scump si dulce , va pup
Postata de: lia maria71 Jun 29 2008, 12:40 AM
Sa stii dana, ca de la inceput am simtit ceva in suflet cand am vazut ca ai fost prima care a vazut profilul meu.Atunci nu am stiut de ce,dar dupa ce am citit poestea ta am inteles......sunt lucruri care ne leaga.........sper sa fie de bun augur!!!!pupici multi!!
Postata de: mamimeaceanespus Jul 12 2008, 12:42 PM
Nu am mai scris de ceva vreme.Adevarul ca seara sunt obosita si sunt in pat la ore de pitici.Acum am intrat pe forum dar mesajele nu mai sunt aliniate ca si pana acum.Poate am apasat pe ceva din greseala.Am fost la manastire la Busteni la Parintele Gherontie si mi-a spus ca voi avea un baiat f bun si cuminte (stia ca e baiat fara sa ii spun eu).M-am rugat acolo si la Manastirea de la Sambata de Sus si inca la o Manastire .Am venit incarcata pozitiv si cu noi bucurii in suflet.Matei misca foarte mult dimineata la amiaza si seara .Ma face sa zambesc si sa vad ca viata poate fi din nou frumoasa.Iubesc natura si ii multumesc lui Dumnezeu pentru culorile parfumurile si gustul fructelor cu care ma rasfata.L-am vazut pe Radu in vis ca se bucura de cum va arata camera lui pregatita pentru Matei.Ai mei au inceput in sfarsit sa isi faca planuri cu cel mic (il voi duce la inot , vom cumpara o piscina mai mica pentru anul viitor...).Alex sotul meu are grija de amandoi si a intreaba tot timpul daca am nevoie de ceva.Defapt am un sot iubitor care mi-a fost tot timpul alaturi dar dupa plecarea lui Radu am crezut ca s-a schimbat.Sunt in 20 de saptamani si marti ma duc la medic sa-l vad pe Matei.Radu e prezent in chip nevazut alaturi de noi si ma straduiesc sa nu il intristez cu lacrimile mele.Te imbratisez cu drag Simona
Postata de: mamimeaceanespus Jul 12 2008, 12:51 PM
Danna, sarutam cu drag o fetita scumpa cu rosu in gat si uram insanatosire grabnica ! Am si eu o mica infractoare care da iama in frigider dupa bobo...Imi pare rau ca am atat de putin timp liber si nu pot sa intru mai des pe forum. Imi face mult bine sa aflu noutati despre voi, sa vad poze, sa va stiu sanatoase ! Poate ca voi reusi sa pun niste fotografii de la aniversarea Anei. Inca o data va sarut cu drag !
Multumesc pentru urari !
Postata de: mamimeaceanespus Jul 12 2008, 01:04 PM
Si .... ai dreptate simti ca il tradezi daca nu te gandesti la el.EU cu Radu ne faceam zilnic declaratii de dragoste .NU vreau sa creada vreodata ca l-am uitat sau ca il iubesc mai putin desi acolo sus Dumenezeu ii ofera o iubire mai presus de inchipuirea noastra.Asa am citit undeva ca iubirea noastra cea mai fierbinte e asemeni stralucirii unui bec pe langa stralucirea soarelui.Am mai citit ca legatura dintre mama si copil se pastreaza si dincolo de moarte si ca iubirea ce o purtam pentru ei e un fel de punte un telefon fara fir.Poti sa il aduci langa tine in fiecare Duminica la biserica daca il pui pe pomelnic (la morti) si el se va impartasi din sangele si trupul lui Isus si va participa la liturghie .Sufletul lui va fi acolo. te sarut
Postata de: danna68 Jul 14 2008, 07:26 AM
te pup Simona, ma bucur pentru voi ca sunteti bine, pentru tine ca incerci sa mergi inainte cu demnitate, esti o mamica minunata si meriti sa primesti acest dar minunat, acest bebe care te va mangaia cand vei fi trista ... astept cu drag mesaje de la tine si April, va imbratisez cu drag pe amandoua probabil ai apasat undeva, ai sus in dreapta o fereastra mica options , apesi pe ea si dupa ce se deschide ai standard undeva mai jos in fereastra, apesi pe el sa fie totul ca inainte ... pupic si mai asteptam vesti despre voi doi
Postata de: danna68 Jul 14 2008, 07:28 AM
April o minune tare dulce micuta Ana, am vazut pozele, este extraordinara,este minunata, sa va traiasca, sa va bucurati de ea imi este tare dor de discutiile nostre sper ca intr-o zi sa avem mai mult timp liber si pentru noi sa putem vorbi ... pup
Postata de: mallina2u Jul 14 2008, 07:53 PM
Sa ai incredere in acest preot si in tot ce iti spune, e un om minunat! eu am visat cu 1 an inainte ca primeam binecuvantarea pt sarcina de la el (eram in vacanta si imi propusesem sa urc la manastire a doua zi, sa il cunosc pe preot), cand i-am povestit ce visasem, mi-a spus sa nu imi pierd speranta, ca Dumnezeu imi va trimite darul cel mai de pret.. la exact un an dupa eveniment, ramaneam gravida.. nici acum nu imi pot explica acel vis, dar stiu ca parintele mi-a fost alaturi cu rugaciune tot timpul.. mergeam la doua luni la el si parca scapam de toata povara incercarilor.. cand eram insarcinata, mi-a pus mana pe burta sa binecuvanteze pruncul, spunandu-i sa stea cuminte, Ilinca a miscat f. tare.. atunci parintele a spus ca se va naste la termen si va fi un copil minune, iar dupa un an, cand a vazut-o... s-a bucurat si mi-a mai spus cat de frumos e sufletul copilei mele si ca va ajuta oamenii, cand va fi mare, cu zambetul ei.. sper sa fie pura si sa isi pastreze zambetul care pe mine m-a cucerit oricum..
Iar cu pomelnicul, poti da pe un an de zile tot la manastirea Caraiman, e bine sa dai Sf Liturghie pt vii si pt morti si ai sa vezi ce schimbari iti apar in suflet, in viata.. chiar imi spunea o prietena de-a mea ca a fost de curand la parinte si mi-am adus aminte ca trebuie sa ajung si eu curand, recomand tuturor sa ajunga la acel colt de rai, simti cum lasi toate greutatile la poarta manastirii si te incarci cu energie pozitiva, daca il nimeriti si pe parintele Puiu, deja sunteti binecuvantati!
Sanatate multa si sarcina lina! Dumnezeu sa te ocroteasca!
Postata de: mamimeaceanespus Jul 26 2008, 07:28 PM
Iar cu pomelnicul, poti da pe un an de zile tot la manastirea Caraiman, e bine sa dai Sf Liturghie pt vii si pt morti si ai sa vezi ce schimbari iti apar in suflet, in viata.. chiar imi spunea o prietena de-a mea ca a fost de curand la parinte si mi-am adus aminte ca trebuie sa ajung si eu curand, recomand tuturor sa ajunga la acel colt de rai, simti cum lasi toate greutatile la poarta manastirii si te incarci cu energie pozitiva, daca il nimeriti si pe parintele Puiu, deja sunteti binecuvantati!
Sanatate multa si sarcina lina! Dumnezeu sa te ocroteasca!
Am incredere mai ales ca imi cunostea un gand pe care numai lui Dumnezeu i l-am spus.Iti doresc numai bucurii alaturi de Ilinca si de familia ta !
(* Dupa ce se naste Matei ma voi duce din nou la el.)
Postata de: mamimeaceanespus Jul 26 2008, 07:32 PM
te pup Simona, ma bucur pentru voi ca sunteti bine, pentru tine ca incerci sa mergi inainte cu demnitate, esti o mamica minunata si meriti sa primesti acest dar minunat, acest bebe care te va mangaia cand vei fi trista ... astept cu drag mesaje de la tine si April, va imbratisez cu drag pe amandoua probabil ai apasat undeva, ai sus in dreapta o fereastra mica options , apesi pe ea si dupa ce se deschide ai standard undeva mai jos in fereastra, apesi pe el sa fie totul ca inainte ... pupic si mai asteptam vesti despre voi doi
Ai avut dreptate .Am rezolvat problema.Suntem bine ! Multumesc pentru tot.
(vad ca ne intalnim in multe locuri pe forum
)Multa sanatate va doresc si numai bucurii !!!
Postata de: mallina2u Jul 26 2008, 07:35 PM
(* Dupa ce se naste Matei ma voi duce din nou la el.)
ma bucur pt voi! sa mergi macar o data pe an, vei simti mangaierea Maicutei cand ajungi acolo!
si o sa iti mai recomand un preot cu har, cand vei ajunge la mare, in Constanta, o sa iti las eu un mesaj cum sa tinem legatura, daca iti face placere.. si multumesc pt urari.
Sanatate si numai bine la voi!
Postata de: april Jul 26 2008, 09:08 PM
imi este tare dor de discutiile nostre sper ca intr-o zi sa avem mai mult timp liber si pentru noi sa putem vorbi ... pup Multumesc mult Danna. Chiar daca zilele acestea trecem printr-o perioada mai putin buna ( o eczema care na da de furca ) incercam sa ne pastram zambetul . Ea se va reface, eu ...mai greu... Stii sigur cata panica produce chiar si cea mai mica problema de sanatate a lor... Va sarut cu drag !
Postata de: april Jul 26 2008, 09:12 PM
Ma bucur nespus Simona cand citesc vestile bune despre tine. Credinta in Dumnezeu te face puternica! Esti puternica si iti doresc tot binele din lume ! Te sarut si ma rog sa ai o sarcina usoara !
Postata de: danna68 Jul 26 2008, 09:19 PM
offff, stiu, sanatate muuulta micutei Ana si tie, pupici multi de la noi sa se faca bine... doctorul ce spune, mai dureaza?... ce tratament va dat ?... stiu cum este april, eu intru in panica si daca se inneaca putin cu mancare sau ceai ... unii deja ma considera obsedata, dar inca ma mai trezesc uneori noaptea sa o privesc sa ma asigur ca respira ... este tare greu ... va pup si va imbratisez cu drag pe amandoua
Postata de: danna68 Jul 26 2008, 09:23 PM
(vad ca ne intalnim in multe locuri pe forum
)Multa sanatate va doresc si numai bucurii !!!
ma bucur ca te-am putut ajuta Simona, ma bucur ca intri mai des pe forum, parerea ta conteaza mult pentru mine si stiu ca doar comunicarea ne ajuta ... ne ajutam una pe cealalta si sfaturile sunt binevenite ... sper sa ne tot intalnim in diverse topicuri, chiar imi face placere multa sanatate si sarcina usoara ... si mai ales o imbratisare la burticuta 
Postata de: april Jul 26 2008, 09:30 PM
Multumim mult. Da , obsedata sunt si eu pentru prieteni si rude . Si nici macar nu ma mai deranjeaza eticheta asta . Ca sa ne inteleaga cineva cu adevarat ar trebui sa treaca prin ce am trecut noi . Si NU DORESC asta nimanui . Doctorul ne-a dat deocamdata un tratament local cu 2 unguente . Se pare ca va trece in cateva zile ...
Postata de: danna68 Jul 26 2008, 09:36 PM
nici pe mine nu ma deranjeaza eticheta asta, fac cum simt, nu d-au explicatii nimanui ... Deny a facut si ea vechea alergie la pampers, dar eu acum stiu deja tratamentul "nidoflor"... acum este aproape vindecata, insa daca tot refuza olita cred ca vom avea probleme serioase, stie sa spuna oala si kk si pipi dar nu sta pe ea
... sanatate multa, bine ca se rezolva repede
Postata de: bia III Jul 27 2008, 07:38 PM
... sanatate multa, bine ca se rezolva repede totul va veni de la sine dana .cu rabdarea treci mare.va veni si ziua aia.pup
Postata de: mamimeaceanespus Jul 29 2008, 09:36 AM
... sanatate multa, bine ca se rezolva repede Pentru alergie eu as incerca tratament homeopat.e mai putin nociv.mai exista bowtech .Intra pe bowtech.ro acolo gasesti telefoane ale colegilor mei de terapie.
Cu olita. Eu l-am pus tarziu pe olita pe Radu.Au fost prioritare sanatatea si alte probleme de la nastere.Incearca sa mergi cu ea in baie si amandoua sa utilizati olita (tu cea "mare" ea pe cea "mica") caci asa fac... fetitele mari.Te pup
Postata de: mamimeaceanespus Jul 29 2008, 09:39 AM
si o sa iti mai recomand un preot cu har, cand vei ajunge la mare, in Constanta, o sa iti las eu un mesaj cum sa tinem legatura, daca iti face placere.. si multumesc pt urari.
Sanatate si numai bine la voi!
Da .Eu zic ca vom tine legatura.Multa sanatate caci bucuria este langa voi datorita copiilor vostri.
Postata de: mamimeaceanespus Jul 29 2008, 09:46 AM
Pana ies pe piele problemele e f bine.Eu ma gandesc ca pe puiul mic ce va veni sa il tratez homeopatic.Radu era alergic de la nastere si avea eczeme pe fata si la incheieturi.Mi-a indicat hidrocortizon doctorita.Am citit prospectul si am incercat sa il ung cat mai putin.Acum stiu mult mai multe despre aceste medicatia alopata.Nu as mai face asta.Incearca si tu.
Postata de: mallina2u Jul 29 2008, 10:37 AM
multumesc frumos, acum am vazut ca esti din Cluj.. eu o sa ajung prin noiembrie acolo, sa merg mai departe la Ocna Mures, unde voi boteza un bebic, poate o sa ne intalnim pe fuga, daca iti va permite starea ta.. si iti mai recomand sa ajungi la man. Nicula, este un preot Nicolae, la care am fost si noi dupa Paste, gratie lui Miha79.. e un locsor minunat si acolo, chiar spunea parintele ca te cheama, odata ce ai ajuns prima data.. am constatat ca asa si este.. eu, as veni si acum, dar e mai greu cu fetita pe drumuri, de-asta ma pastrez pt noiembrie, sa innoim pomelnicele si acatistele.. si il sun pe preot de cate ori simt ca trebuie sa primesc un sfat, o binecuvantare.. sa-mi lasi o adresa sa iti scriu sau imi dai un mesaj pe acelasi ID de mess cu cel de aici, cu numele voastre, sa va pomenesc sapt viitoare, cand ajung iar la acel preot cu har de la Constanta..
Numai bine!
Postata de: ramonika Jul 29 2008, 12:35 PM
multumim mult, ca ai impartasit aceasta poveste cu noi, plang de fiecare data cand citesc randurile scrise de tine, si de fiecare data ma duc si imi strang puii in brate, le spun ca ii iubesc mult, si il rog pe DD sa mi-i fereasca de toate relele si de toate pericolele, sa ma ajute sa mi-i ocrotesc de tot ce e rau. nu stiu dak te supara ce am scris danna, dar cred ca asta ar tb sa fie o invatatura de minte pentru toti, sa nu luam de bun ceea ca ne da dzeu si sa pretuim orice minut, orice zambet, orice mangaiere al celor apropiati, ca si cum ar fi ultimul.te pup, si te imbratisez, si sa dea domnul tuturor femeilor ce trec prin momente grele, macar jumatate din puterea si intelepciunea ta. pupici puiului tau mic, care e o comoara.
Postata de: mamimeaceanespus Jul 29 2008, 12:36 PM
Numai bine!
Parintele Nicolae s-a rugat mult pt mine cand era Radu bolnav.Inca nu il cunosc dar vreau sa il caut neaparat.Eu la sfarsitul lui noiembrie nasc deci s-ar putea sa ne intalnim.
Postata de: geocoto Jul 29 2008, 04:03 PM
Draga Dana imi pare nespus de rau pentru ce a trebuit sa induri, desi se spune ca atunci cand un copil ne lumineaza vietile si apoi este luat de langa noi a avut o menire sfanta sa ne invete ceva si sa ne pregateasca pentru viitor.As prefera sa mise taie o mana decat sa vad un copilas murind langa mine.
Am citit mare parte din mesaje si recunosc ca si sarcina ma face mai emotionala dar numai cand aud ca este vorba despre un copilas nevinovat mi se sfasie inima.
Am fost crescuta intr-o familie simpla cu credinta in D-zeu si m-am simtit iubita nu numai de parinti dar si de bunici, matusa, unchi si nu in ultimul rand de verisorul meu cel drag pe care l-am pierdut acum 9 ani.Aveam 17 ani si nu am inteles atunci ce s-a intamplat cu familia noastra de ne-am departat unul de celalalt si pur si simplu nu puteam discuta despre ceea ce tocmai se intamplase pentru ca incepeam sa plangem.Cu timpul a devenit subiect tabu.
Este vorba despre verisorul meu Flavius care la varsta de 9 ani a fost diagnosticat cu leucemie limfatica cronica sau Sindromul Hodgkin.Ne-am intrebat de ce a venit pe capul nostru aceasta durere, poate cand a blestemat-o preotul din sat pe matusa mea, gravida fiind, cand i-a atras atentia ca preoteasa merge si prin alte paturi, sau poate cand unchiul meu a avut accident pe timp de iarna si copilasul dormind a intrat cu capul in scaun oricum nu vom afla niciodata.
Matusa mea pe nume Liliana, care de altfel ne-a crescut in vacante, cu 13 ani mai mare ca mine a gresit spunand doctorilor ca le va da orice numai sa-i salveze copilul.Acestia au luat cu varf si indesat fara sa-i spuna care va fi deznodamantul.Au stat bietii parinti 1 an in spital urmand toate sfaturile si indrumarile care li s-au dat.
In ziua de 12 august 1999 trebuia sa merg la spital dar i-am spus mamei ca nu mai suport sa-l vad suferind si nu m-am dus.Saracutul a venit el la mine dar in coma in bratele mamei lui.Cuiva de la oncologie i se facuse mila de ei si le-a spus ca nu-si va mai reveni sa plece acasa ca daca nu il vor lua doctorii la ciopartit.Ei locuiau la 60 km de Bucuresti, intr-un sat numit Valea Bujorului.Nu am putut sa-l vad atunci cand era in masina in fata blocului, dar am plecat mai tarziu cu niste rude.Saracutul a stat in coma pana am ajuns langa el, inca ii mai batea inimioara, iar dupa ce i-am spus adio a plecat pentru totdeauna.In noaptea aceea bunica m-a facut sa adorm jumatate de ora in care el a venit la mine si mi-a spus ca este bine sa nu-mi mai fac probleme si sa-i aduc mingea si cruciulita.In sfarsit se va putea juca.
Eram mai mult decat verisori eram legati spiritual.L-am visat mult timp vesel si optimist.
Parintii lui au divortat si fiecare dintre ei au cate un copilas doctorul nedandu-le mari sanse niciunuia dintre ei.Mi-as dori mult sa pot sa fiu cu verisorii actuali asa cum am fost cu Flavius dar imi este o frica teribila.
Atunci mi-am pierdut credinta in D-zeu dar mi-am regasit-o anul acesta cand un preot intelept de aici de la Bruxelles m-a chemat sa stam de vorba inainte sa botez o fetita si sa-mi spuna indatoririle mele de nasa.Dupa ce am botezat am ramas insarcinata lucru care nu s-a intamplat in 8 ani de cand sunt impreuna cu sotul meu.
Flavius s-a sacrificat sa ne fie noua bine si sper ca intr-un final familia noastra sa fie din nou reunita.Cred ca in adancul meu stiam ca este un ingeras si tocmai de aceea l-am iubit asa de mult.
Nu v-am scris sa va intristez ci sa va imbarbatez.
Va imbratisez cu drag,
Georgiana
Postata de: mallina2u Jul 29 2008, 04:13 PM
vezi cate avem in comun? nimic nu e intamplator.. ma bucur ca ne-am cunoscut..
Postata de: danna68 Jul 29 2008, 04:29 PM
Am citit mare parte din mesaje si recunosc ca si sarcina ma face mai emotionala dar numai cand aud ca este vorba despre un copilas nevinovat mi se sfasie inima.
Am fost crescuta intr-o familie simpla cu credinta in D-zeu si m-am simtit iubita nu numai de parinti dar si de bunici, matusa, unchi si nu in ultimul rand de verisorul meu cel drag pe care l-am pierdut acum 9 ani.Aveam 17 ani si nu am inteles atunci ce s-a intamplat cu familia noastra de ne-am departat unul de celalalt si pur si simplu nu puteam discuta despre ceea ce tocmai se intamplase pentru ca incepeam sa plangem.Cu timpul a devenit subiect tabu.
Este vorba despre verisorul meu Flavius care la varsta de 9 ani a fost diagnosticat cu leucemie limfatica cronica sau Sindromul Hodgkin.Ne-am intrebat de ce a venit pe capul nostru aceasta durere, poate cand a blestemat-o preotul din sat pe matusa mea, gravida fiind, cand i-a atras atentia ca preoteasa merge si prin alte paturi, sau poate cand unchiul meu a avut accident pe timp de iarna si copilasul dormind a intrat cu capul in scaun oricum nu vom afla niciodata.
Matusa mea pe nume Liliana, care de altfel ne-a crescut in vacante, cu 13 ani mai mare ca mine a gresit spunand doctorilor ca le va da orice numai sa-i salveze copilul.Acestia au luat cu varf si indesat fara sa-i spuna care va fi deznodamantul.Au stat bietii parinti 1 an in spital urmand toate sfaturile si indrumarile care li s-au dat.
In ziua de 12 august 1999 trebuia sa merg la spital dar i-am spus mamei ca nu mai suport sa-l vad suferind si nu m-am dus.Saracutul a venit el la mine dar in coma in bratele mamei lui.Cuiva de la oncologie i se facuse mila de ei si le-a spus ca nu-si va mai reveni sa plece acasa ca daca nu il vor lua doctorii la ciopartit.Ei locuiau la 60 km de Bucuresti, intr-un sat numit Valea Bujorului.Nu am putut sa-l vad atunci cand era in masina in fata blocului, dar am plecat mai tarziu cu niste rude.Saracutul a stat in coma pana am ajuns langa el, inca ii mai batea inimioara, iar dupa ce i-am spus adio a plecat pentru totdeauna.In noaptea aceea bunica m-a facut sa adorm jumatate de ora in care el a venit la mine si mi-a spus ca este bine sa nu-mi mai fac probleme si sa-i aduc mingea si cruciulita.In sfarsit se va putea juca.
Eram mai mult decat verisori eram legati spiritual.L-am visat mult timp vesel si optimist.
Parintii lui au divortat si fiecare dintre ei au cate un copilas doctorul nedandu-le mari sanse niciunuia dintre ei.Mi-as dori mult sa pot sa fiu cu verisorii actuali asa cum am fost cu Flavius dar imi este o frica teribila.
Atunci mi-am pierdut credinta in D-zeu dar mi-am regasit-o anul acesta cand un preot intelept de aici de la Bruxelles m-a chemat sa stam de vorba inainte sa botez o fetita si sa-mi spuna indatoririle mele de nasa.Dupa ce am botezat am ramas insarcinata lucru care nu s-a intamplat in 8 ani de cand sunt impreuna cu sotul meu.
Flavius s-a sacrificat sa ne fie noua bine si sper ca intr-un final familia noastra sa fie din nou reunita.Cred ca in adancul meu stiam ca este un ingeras si tocmai de aceea l-am iubit asa de mult.
Nu v-am scris sa va intristez ci sa va imbarbatez.
Va imbratisez cu drag,
Georgiana
DD sa-l aiba in paza lui pe Flavius, se pare ca familia lor nu a fost asa de puternica si aceasta lovitura i-a separat, insa tu iti poti iubi verisorii, trebuie sa treci peste aceasta teama ... Robert nu a avut o sora, insa verisoara lui i-a fost aproape ca o sora au crescut impreuna, erau nedespartiti si ea a suferit la fel ca tine si nici noi mult timp nu am vorbit deloc, era un subiect inchis, insa tacerea este cel mai mare dusman in astfel de cazuri
o sarcina usoara si multa sanatate iti doresc si iti multumesc pentru incredere
Postata de: danna68 Jul 29 2008, 04:35 PM
iti multumesc Ramonika, sa iti traiasca puiutii si sa te bucuri de ei ... sanatate multa si numai bucurii
Postata de: danna68 Jul 29 2008, 04:36 PM
Cu olita. Eu l-am pus tarziu pe olita pe Radu.Au fost prioritare sanatatea si alte probleme de la nastere.Incearca sa mergi cu ea in baie si amandoua sa utilizati olita (tu cea "mare" ea pe cea "mica") caci asa fac... fetitele mari.Te pup
multumim Simona, voi incerca ... pup
Postata de: geocoto Jul 29 2008, 04:42 PM
Draga Dana,
am plans in timp ce scriam dar mi-am dat seama ca este pt prima oara cand imi deschid sufletul in public si mi-a facut oarecum bine.Nu am cunoscut pierderea unui copil ca mama si nu doresc nici unui cunoscut sa o simta.Numai D-zeu ii poate alina suferinta unei inimi sfasiate asa cum stie el mai bine.
Eu iti multumesc ca ai deschis acest topic.
Denisa este o dulcica si sper ca pe langa parinti, bunici, unchi, matusi sa-l aminteasca si pe fratiorul ei printre cei iubiti.
Cat despre sarcina nu ma pot plange pana acum.Sper sa luam decizii bune si de acum incolo in ceea ce-l priveste pe viitorul .
Te pup
Postata de: danna68 Jul 29 2008, 04:54 PM
am plans in timp ce scriam dar mi-am dat seama ca este pt prima oara cand imi deschid sufletul in public si mi-a facut oarecum bine.Nu am cunoscut pierderea unui copil ca mama si nu doresc nici unui cunoscut sa o simta.Numai D-zeu ii poate alina suferinta unei inimi sfasiate asa cum stie el mai bine.
Eu iti multumesc ca ai deschis acest topic.
Denisa este o dulcica si sper ca pe langa parinti, bunici, unchi, matusi sa-l aminteasca si pe fratiorul ei printre cei iubiti.
Cat despre sarcina nu ma pot plange pana acum.Sper sa luam decizii bune si de acum incolo in ceea ce-l priveste pe viitorul
.Te pup
iti multumesc si eu pentru cuvintele tale, Denissa deja spune Lobet nu stiu cui, poate din cauza numelui pentru ca il tot aude insa cu siguranta adora poza lui ... sa iti dea DD numai bine si multa intelepciune pentru puiutul tau, sper sa mai vorbim
Postata de: april Jul 29 2008, 07:56 PM
... sanatate multa, bine ca se rezolva repede '' Expertii''sunt de parere ca cea mai buna perioada pentru a incepe si continua fara chinuri cu utilizarea olitei ar fi , la majoritatea copiilor , intre 1 an si 6 luni si 2 ani. Cu observatia ca sunt copii - si nu putini - la care momentul trebuie amanat si mai mult . N-o forta; daca se intampla laud-o, daca nu , pastreaza-ti optimismul si rabdarea. Cu blandete si calm veti reusi .Multumesc mult pentru urarile de sanatate.
Postata de: april Jul 29 2008, 08:06 PM
Ai foarte multa dreptate! Sunt si eu de aceeasi parere si pot sa spun ca in multe probleme remediile homeopate mi-au fost de folos.
Postata de: danna68 Jul 30 2008, 01:55 AM
multumesc mult, abea astept sa ne vedem ... pup dulceata micuta Ana
Postata de: mamimeaceanespus Aug 11 2008, 03:01 PM
[quote name='geocoto' date='Jul 29 2008, 05:03 PM' post='243025']
Draga Dana imi pare nespus de rau pentru ce a trebuit sa induri, desi se spune ca atunci cand un copil ne lumineaza vietile si apoi este luat de langa noi a avut o menire sfanta sa ne invete ceva si sa ne pregateasca pentru viitor.As prefera sa mise taie o mana decat sa vad un copilas murind langa mine.
Am citit mare parte din mesaje si recunosc ca si sarcina ma face mai emotionala dar numai cand aud ca este vorba despre un copilas nevinovat mi se sfasie inima.
Am fost crescuta intr-o familie simpla cu credinta in D-zeu si m-am simtit iubita nu numai de parinti dar si de bunici, matusa, unchi si nu in ultimul rand de verisorul meu cel drag pe care l-am pierdut acum 9 ani.Aveam 17 ani si nu am inteles atunci ce s-a intamplat cu familia noastra de ne-am departat unul de celalalt si pur si simplu nu puteam discuta despre ceea ce tocmai se intamplase pentru ca incepeam sa plangem.Cu timpul a devenit subiect tabu.
Este vorba despre verisorul meu Flavius care la varsta de 9 ani a fost diagnosticat cu leucemie limfatica cronica sau Sindromul Hodgkin.Ne-am intrebat de ce a venit pe capul nostru aceasta durere, poate cand a blestemat-o preotul din sat pe matusa mea, gravida fiind, cand i-a atras atentia ca preoteasa merge si prin alte paturi, sau poate cand unchiul meu a avut accident pe timp de iarna si copilasul dormind a intrat cu capul in scaun oricum nu vom afla niciodata.
Matusa mea pe nume Liliana, care de altfel ne-a crescut in vacante, cu 13 ani mai mare ca mine a gresit spunand doctorilor ca le va da orice numai sa-i salveze copilul.Acestia au luat cu varf si indesat fara sa-i spuna care va fi deznodamantul.Au stat bietii parinti 1 an in spital urmand toate sfaturile si indrumarile care li s-au dat.
In ziua de 12 august 1999 trebuia sa merg la spital dar i-am spus mamei ca nu mai suport sa-l vad suferind si nu m-am dus.Saracutul a venit el la mine dar in coma in bratele mamei lui.Cuiva de la oncologie i se facuse mila de ei si le-a spus ca nu-si va mai reveni sa plece acasa ca daca nu il vor lua doctorii la ciopartit.Ei locuiau la 60 km de Bucuresti, intr-un sat numit Valea Bujorului.Nu am putut sa-l vad atunci cand era in masina in fata blocului, dar am plecat mai tarziu cu niste rude.Saracutul a stat in coma pana am ajuns langa el, inca ii mai batea inimioara, iar dupa ce i-am spus adio a plecat pentru totdeauna.In noaptea aceea bunica m-a facut sa adorm jumatate de ora in care el a venit la mine si mi-a spus ca este bine sa nu-mi mai fac probleme si sa-i aduc mingea si cruciulita.In sfarsit se va putea juca.
Eram mai mult decat verisori eram legati spiritual.L-am visat mult timp vesel si optimist.
Parintii lui au divortat si fiecare dintre ei au cate un copilas doctorul nedandu-le mari sanse niciunuia dintre ei.Mi-as dori mult sa pot sa fiu cu verisorii actuali asa cum am fost cu Flavius dar imi este o frica teribila.
Atunci mi-am pierdut credinta in D-zeu dar mi-am regasit-o anul acesta cand un preot intelept de aici de la Bruxelles m-a chemat sa stam de vorba inainte sa botez o fetita si sa-mi spuna indatoririle mele de nasa.Dupa ce am botezat am ramas insarcinata lucru care nu s-a intamplat in 8 ani de cand sunt impreuna cu sotul meu.
Flavius s-a sacrificat sa ne fie noua bine si sper ca intr-un final familia noastra sa fie din nou reunita.Cred ca in adancul meu stiam ca este un ingeras si tocmai de aceea l-am iubit asa de mult.
Nu v-am scris sa va intristez ci sa va imbarbatez.
Va imbratisez cu drag,
Georgiana
Plecarea lui Flaviu seamana cu a lui Radu puiul meu(tumoare pe trunchi cerebral).Noi nu am divortat si eu (daca ai citit tot ce s-a scris ) sunt insarcinata.L-am visat si eu pe Radu dar tarziu dupa ce a plecat ,insa ... l-au visat altii copii." Sunt bine sunt fericit" "mi=e dor de voi" "Acum trebuie sa ma duc la ceruri' " Iertati-ma dar a trebuit sa plec" " Sa va faceti si voi ajutor Domnului Isus Hristos pentru copiii abandonati si batranii deznadajduiti".Eu il visez vesel si mereu il intreb cum e acolo ... sus ..dar nu imi raspunde.Ma bucur cand ne imbratisam si ne sarutam in vis.Iubeste-i pe nepoti caci va fi bine .
Postata de: VALERIA OANA Feb 17 2009, 08:41 PM
Pe Claudiu l-am nascut intr-o zi de luni, la ora 12.30. A avut 3.300 kg si 51 cm. ,Cu 10 ani mai tarziu decat l-ai nascut tu pe Robert. Pe 04.05.1998.
Cam multe coincidente in viata noastra Danuta, nu? Eu mi-am dorit o fetita si a murit, tu ti-ai dorit un baietel si nu te-ai putut bucura de el prea mult timp. Pe tine te-am placut dinainte de a afla tragedia din viata ta. Cand am aflat, ma simteam neputincioasa. Parca eram o marioneta ce trebuia sa iti spuna aceleasi vorbe de incurajare care pentru tine devenisera o melodie demodata deja. Habar n-aveam ce durere era in sufletul tau. Habar n-aveam ce inseamna sa ramai fara copilul tau. Habar n-aveam cat de mult doare. Dar am aflat. Nu mi-am dorit, dar s-a intamplat.
"Omul in viata trebuie sa aiba de toate" spune un proverb. Si imi permit sa adaug. "....chiar si o durere cumplita ce te face sa privesti si sa te bucuri ce cei de langa tine".
Nu ti-am spus niciodata acest lucru si nici nu o voi mai face vreodata. Daca eu eram in locul tau, nu m-as mai fi ridicat din prapastie. Nu as fi putut. Sa am tot si dintr-o data, NIMIC.
Iti multumesc pentru lectia de viata pe care mi-ai dat-o. Te respect pentru puterea, curajul si demnitatea ta. Te invidiez pentru bunatatea si omenia de care dai dovada. Cu umilinta ma inclin in fata ta si iti multumesc ca imi esti prietena.
Postata de: danna68 Feb 18 2009, 03:08 AM
Cam multe coincidente in viata noastra Danuta, nu? Eu mi-am dorit o fetita si a murit, tu ti-ai dorit un baietel si nu te-ai putut bucura de el prea mult timp. Pe tine te-am placut dinainte de a afla tragedia din viata ta. Cand am aflat, ma simteam neputincioasa. Parca eram o marioneta ce trebuia sa iti spuna aceleasi vorbe de incurajare care pentru tine devenisera o melodie demodata deja. Habar n-aveam ce durere era in sufletul tau. Habar n-aveam ce inseamna sa ramai fara copilul tau. Habar n-aveam cat de mult doare. Dar am aflat. Nu mi-am dorit, dar s-a intamplat.
"Omul in viata trebuie sa aiba de toate" spune un proverb. Si imi permit sa adaug. "....chiar si o durere cumplita ce te face sa privesti si sa te bucuri ce cei de langa tine".
Nu ti-am spus niciodata acest lucru si nici nu o voi mai face vreodata. Daca eu eram in locul tau, nu m-as mai fi ridicat din prapastie. Nu as fi putut. Sa am tot si dintr-o data, NIMIC.
Iti multumesc pentru lectia de viata pe care mi-ai dat-o. Te respect pentru puterea, curajul si demnitatea ta. Te invidiez pentru bunatatea si omenia de care dai dovada. Cu umilinta ma inclin in fata ta si iti multumesc ca imi esti prietena.
Tu te-ai simtit neputincioasa atunci, asa cum ma simt eu acum ... pentru ca stiu deja prin ce trebuie sa treci, inainte de a fi un pic mai bine ... si nu esti nici la jumatatea drumului
offff in sufletul meu nici nu mi-am dorit sa ma ridic, insa ... sinucigasii nu ajung nicaieri ... si nu aveam alternativa, nu exista nici cea mai mica speranta ca il voi revedea, daca as fi facut pasul ... in locul meu poate ai fi gandit la fel ... eu nu visez altceva decat ca il voi intalni candva ... asa cum visezi si tu, asa cum viseaza orice mama care a trecut prin asa ceva ... durerea este aceeasi ... nu exista o alta intensitate. Nu ai motiv sa ma invidiezi, eu nu am fost atat de buna cum esti tu ... sunt ani multi de atunci, dar crede-ma, nu ti-ai fi dorit sa ma cunosti in acele imprejurari ... Eu te admir pentru puterea ta, desi tu nu crezi in ea, dar credinta ta este de admirat ...
si eu iti multumesc ca imi esti prietena
Postata de: VALERIA OANA Feb 18 2009, 08:38 PM
De acolo unde este, Maria are grija de.....
Postata de: mia22_ro Apr 1 2009, 10:47 AM
Antoine de Saint-Exupery - Micul Print
Povestea unui inger….
Niciodata nu m-am considerat o persoana puternica, eram din contra retrasa si timida in relatiile cu cei din jur, in casa eram rebela si neinteleasa … aveam 20 de ani si nimeni nu ma intelegea, asa incepe povestea mea …
Eram foarte tineri amandoi, eu 21 de ani el 22 de ani . Am ramas insarcinata intamplator, dar a fost o mare bucurie, am asteptat cu nerabdare sa vedem minunea care isi facea simtita prezenta, eu speram sa fie o fetita…si in 24 iunie am ajuns la spital la ora 23.30 , unde am fost preluata de medicul de garda, rezident strain, nu-i retin numele, dar imi amintesc ca a fost de treaba, a incercat sa ma ajute sa nasc dar totul a fost inutil, sarcina era pelviana si nu aveam dilatatie deloc asa ca a trebuit sa astept decizia profesorului Poiana . Dimineata m-a consultat si m-a programat ptr. Cezariana , eram ultima in ziua aia ,dar ceva nu a fost in regula cred, la ora 12.00 tot ieseam la baie fara rost si atunci am fost chemata la control … de unde am zburat direct in sala de operatii , cred ca eram speriata si nu ma mai puteam controla ce fac…tot imi ziceau sa nu ma misc , eu eram sigura ca nu m-am clintit…apoi …m-am trezit era intuneric, mi-am amintit doctorul acela a zis ca murim amamdoi …eu eram acolo dar unde era copilul?... pe cine sa intreb?...nu era nimeni…si plangeam …nu stiu cat am asteptat ca nu aveam notiunea timpului, mie mi s-a parut o vesnicie…si a aparut un chip prietenos, o asistenta draguta si de treaba care s-a oferit sa afle informatii despre copil….asa am aflat ca am nascut la ora 12.30 un baietel de 3.100 gr. Si 51 cm. , plangeam dar nu stiu de ce, poate de emotie…amintirea legata de medicul care m-a operat, este ca nu l-am vazut deloc, decat cateva minute inainte de anestezie, apoi nu l-am mai vazut si nu l-a mai interesat persoana mea, desi operatia a fost o porcarie, cum am aflat ulterior la a doua operatie…aveam uterul cusut de spate...
Asa a aparut in viata mea , ingerasul meu Robert Costin in ziua de 25 iunie 1988 , a fost exact ca o raza de soare …si era al meu…. Cineva avea nevoie de mine ca persoana matura si ma intelegea, ma iubea asa cum eram si nu trebuia sa fac nimic pentru asta .
La 3 luni si jumatate am avut prima surpriza, atunci a zis prima data mama, a fost tare grabit a vorbit foarte repede, poate era un semn, dar nu mi-am dat seama…oricum la 3 ani vorbea corect si pronunta inclusive litera r … si era cuminte ca o fetita…si ma iubea. Asta o simt inca si acum, iubirea lui, era ceva deosebit, dar era prea mamos , astepta mereu sa-i fac dreptate, era baiatul mamei… cine a gresit?
Sincer privind in urma am impresia ca nu i-am oferit toata atentia mea si nu i-am indeplinit toate dorintele, am crezut ca voi avea o viata intreaga la dispozitie sa fac asta…dar ce tare m-am inselat…abea acum realizez ca trebuie sa te bucuri de viata atunci cand poti…mai tarziu nu se stie daca mai exista ”mai tarziu”… as vrea sa fi lasat balta activitatile casnice pentru mai mult timp cu el...acum insa e prea tarziu.
Stiu ca era un copil rasfatat asa cum sunt toti copii unici la parinti…dar niciodata nu depasea limita bunului simt, e greu de povestit o viata … atata cat a fost ea…pot sa spun ca era centrul universului meu…pentru el traiam, pentru el respiram…pentru el faceam planuri…el… era totul … deja baietelul meu se pregatea de scoala…eram tare mandra aveam baiat mare … iar el era incantat de toate rechizitele… anul acela i-am serbat ziua de nastere mai devreme…pleca fratele meu in armata si puiutul meu a vrut sa fie toata lumea prezenta ” oare de ce?” … ne-a lasat o amintire dulce- amara de ramas bun…ne amintim si acum de ziua aceea in care el s-a dat in spectacol pentru toti…a dansat si a cantat … ne-a amuzat pe toti cu veselia lui…era un copil teribil de amuzant… expresia lui favorita era cand vedea ceva bun… si punea manutele la ochi si imita exact ca in desenele animate ca ii ies ochii… sau isi facea cerculete deasupra capului…nu a fost bolnavicios si nici probleme cu dormitul sau cu mancatul nu am avut… apoi intr-o zi a inceput totul… mami s-a dus la munca , a trebuit sa plece…era deja maricel si isi purta singur de grija dar…nu mi-am inchipuit ca lumea poate fi rea, insensibila, nemiloasa si…fara cuvinte…
Intr-o seara i-am pus sa manance…cumnata mea a luat sa guste din farfuria lui, iar el s-a suparat si a refuzat sa mai manance, niciodata nu a mai facut asa ceva, dar atunci asa a fost… m-am dus dupa el sa-l impact si ne-am jucat in camera, apoi mi-a zis ca nu ii este foame si am inteles care era motivul supararii… era destul de tarziu si l-am invelit de culcare dar el mi-a zis…”mami mai pupa-ma odata si gata”… a doua zi am plecat la serviciu si pe drum am realizat ca el nu s-a trezit ca de obicei cand plecam … nu stiu ce simteam, dar ziua aia era prea lunga, eram nelinistita si abea asteptam sa ajung acasa…cand am plecat de la lucru inca mai picura…plouase zdravan … dar cerul era tare intunecat…am ajuns acasa si am vazut o multime de oameni in fata blocului…cand m-am apropiat toata lumea se uita la mine … am intrat in panica…simteam ca nu poate fi ceva bun, am intrebat o fata si mi-a zis…” eu nu iti spun, intreaba pe altcineva”… am aflat intr-un tarziu ca micutul meu este la spital, dar nimeni nu stia unde, cazuse in putul liftului de la etajul 5, atat mi-a comunicat cea care stia de fapt ce se intamplase… am aflat dupa cateva zile ca de fapt era o minciuna, ca el nu a fost singur in lift, dar prea tarziu ptr. Probe… politia nu a putut sa rezolve cazul… inca unul nerezolvat ce mare lucru nu?...
Partea trista este ca eu l-am invatat esenta…sa nu se urce singur in lift … si sa aiba incredere in oamenii pe care ii cunoaste… acum sigur nu mai fac aceeasi greseala…”fereste-ma doamne de prieteni, de dusmani ma feresc singura”… asta este parerea mea din acea zi…. As vrea sa zic ca a fost cea mai groaznica zi din viata mea… dar…atunci socul si medicamentele m-au naucit prea tare era groaznic, insa nu mi-am inchipuit ca putea fi si mai rau…mult mai rau… si a fost…era ca un cosmar in fiecare zi…si era din ce in ce mai rau…dorul te macina si durerea te ingenuncheaza…oricat ai vrea sa te ridici, cobori tot mai mult si mai mult nu stiu pe cine am urat mai tare …dar cred ca aveam atata ura in suflet ca puteam otravi si un zambet daca cineva imi zambea…
Este un cosmar sa vi acasa si sa nu-ti mai iasa copilul in intampinare ,sa vrei sa-l iei in brate si sa ai bratele pustii… este un cosmar sa te culci in lacrimi si sa nu se usuce pana dimineata…este un cosmar sa vrei sa mori si totusi sa traiesti … este un cosmar sa eviti privirile altor copii ptr. Ca doua fete l-au omorat pe al tau… cred ca aceste este motivul ptr. Care DD s-a hotarat sa-mi daruiasca o fetita… dupa 12 ani… o putem numi miracol…exact asa cum au numit-o medicii din maternitate…acum sunt mamica “ din nou ”… si este sufletul meu, dar jumatate din inima mea a plecat odata cu primul meu copil…am supravietuit, nu stiu din ce motiv, asa a fost sa fie, dar eu inca ma rog la DD sa nu mai treaca nici o mama prin ce am trecut eu… si sa aiba grija de ingerasul pe care I l-am incredintat.. Amin
Aceasta a fost povestea baietelului meu …care anul acesta ar fi implinit 19 ani…
Acum realizez insa ca sunt o femeie puternica, ca sa supravietuiesti acestui cosmar trebuie sa treci prin iad inainte de a fi un pic mai bine...si eu am trecut.
am deschi azi acest topic trist le-am citit, pe toate ,si plang ca un copil, esti o persoana puternica...........bravo
Postata de: danna68 Apr 1 2009, 12:10 PM
iti multumesc Mia, sa va traiasca si voua fetita sa fie sanatoasa, este tare dulce
Postata de: mia22_ro Apr 2 2009, 06:42 PM
multumesc, la fel
Postata de: VALERIA OANA Apr 4 2009, 08:52 PM
Sponsorizat de Invision Power Board (http://www.invisionboard.com)
© Invision Power Services (http://www.invisionpower.com)