Cum Sa Renunt La Casnicie |
Bine ati venit Vizitator ( Logare | Inregistrare )
Cum Sa Renunt La Casnicie |
May 7 2008, 03:10 PM
Postare
#1
|
|
Junior Grup: Members Plus Postari: 14 Inscris la: 7-May 08 Membru nr.: 22,720 |
Sa va spun povestea mea Sunt casatorita de 5 ani si am un baietel de 3ani. Pe sotul meu l-am cunoscut in urma cu 12 ani, trecuse printr-o despartire si era deprimat, totul a pornit din mila apoi am inceput sa-l iubesc (aveam pe atunci 20 de ani el avea 30) asa a inceput povestea noastra. Au trecut anii cu multe probleme, parintii mei nu erau de acord cu aceasta relatie, considerau ca pot avea ceva mai bun si poate aveau dreptate, acum chiar cred ca aveau dreptate. Am luptat pentru aceasta relatie cum am stiut eu mai bine, am suportat multe chiar si jigniri batai, nu am spus la nimeni dar nu mai pot trebuie sa ma destainui cuiva si voi sunteti cele mai bune prietene chiar daca nu va cunosc. Prima bataie am luat-o cam dupa vreo 6 ani de la inceputul relatiei, ma dusesem la un interviu pentru o slujba iar cand m-am intors acasa l-am gasit beat cu un prieten de-al lui care ii spusese ca m-am dus cine stie pe unde ca umblam cu nu stiu cine si alte baliverne, atunci m-a batut prima data, nu abuzul fizic a fost dureros ci ceea ce a spus prin cuvinte ma doare si acum desi au trecut ani de atunci. Apoi l-am iertat cand sa trezit din betie a doua zi nu stia cum sa-si mai ceara iertare, am crezut atunci ca nu se va mai intampla dar m-am inselat amarnic........................ De fiecare data cand se imbata ma jignea nu batai dar faptul ca ma jigneste ma doare foarte tare......................... Au mai fost batai dar nu m-am invatat minte, nu reusesc sa ma desprind de el....................... Nu stiu ce sa mai fac............................. Ultima bataie a fost a doua seara de pasti, anul acesta mi-a dat doi pumni in cap ca nu am vrut sa ma culc cu el, nu am vrut sa ma culc cu el ca era beat si imi era sila de el........................... Fetelor ajutati-ma cu un sfat................................... Asa din afara toata lumea crede ca suntem cuplul perfect, nu da in mine decat atunci cand bea peste masura si eu nu ma pot abtine fara sa-i reprosez acest lucru cand il vad ca bea innebunesc imi vine sa plec sa nu ma mai intorc. Acum e totul iar ok ne intelegem vorbim imi spune ca ma iubeste ma ajuta are grija de copil ma alinta, dar nu stiu pt cat timp, oare cand va fi urmatoarea betie, imi este groaza de schimbarile astea de comportament, cum sa-l fac sa nu mai bea asa asi avea si eu liniste si pace in casa Cum sa fac sfatuiti-ma va rog As vrea sa plec dar unde sa ma duc casa e al lui, copilul il iubeste, cum sa-i explic copilului prin ce trec are 3 ani, sunt singura si nu am cum sa-i spun oful meu va astept cu sfaturi Cu drag Anca |
Daca iti place acest topic recomanda pe facebook : | |
|
|
May 7 2008, 03:25 PM
Postare
#2
|
|
Mami de Simina Grup: Top Golden Members Postari: 12,512 Inscris la: 11-December 07 Membru nr.: 11,074 |
Draga mea da-i patina nu mai sta pe ganduri. Eu am crescut cu parintii divortati si mi-a fost foarte greu, insa mult mai greu mi-ar fi fost sa-l vad pe tata beat lovind-o pe mama. Nici o femeie nu merita lovita, am si eu o cumnata care inghite toate jignirile lu' barbata'su cand se imbata, iar aceste desi iubeste fetita o supune la un stres cumplit. Dragostea lui pusa in balanta cu traumele fetitei iese mult in pierdere. Te pup si sper ca DD sa-ti dea intelepciunea sa iei cea mai buna hotarare
-------------------- |
Daca iti place acest topic recomanda pe facebook : | |
|
|
May 7 2008, 03:27 PM
Postare
#3
|
|
Top Golden Member Grup: Top Golden Members Postari: 37,319 Inscris la: 28-November 07 Membru nr.: 10,411 |
Draga mea prietena necunoscuta...Anca, e atat de dureroasa povestea ta, incat te lasa fara cuvinte...sufletul tau sufera o mare trauma, si cred ca asta doare cel mai tare...ai un copil, e normal sa nu vrei sa te aventurezi cu el pe drumuri...e bine sa te gandesti de zece ori inainte de a lua o decizie...de zece ori...ti-ai deschis sufletul ti-ai spus durerea, sunt sigura ca vei primi sfaturi din doua tabere...unele fete iti vor spune pleaca, altele probabil, ramai si indura...decizia chiar daca grea, o vei lua tu, insa nu inainte de a pune in balanta si de a cantari foarte bine, pe ce cale ai sa mergi.
As vrea sa te intreb...tu, in momentul in care el bea, tu ce comportament ai fata de el?...il certi? il critici? il respingi?....ii vorbesti pe ton de cearta? te arati suparata?...e foarte important de stiut...de unde pleaca bataia, el cum se comporta ,devine brusc agresiv, tipa la tine imediat dupa ce devine mahmur?...cum se petrec lucrurile...spune-mi mai mult sa stiu cum sa te ajut Iti pot da un sfat de suflet, eu nu stiu de ce religie esti si nu cred ca asta are mare importanta... Dumnezeu e unul singur mare si bun, si ne iubeste pe cei ce ne incredem in El...roaga-te, e cel mai bun lucru...nu stiu daca ai un duhovnic de suflet, dar daca nu, roaga-L pe Dumnezeu sa-ti indrepte pasii spre unul...ai nevoie sa iti descarci sufletul...roaga-te cu sufletul tau de sotie si mama si ai sa vezi ca ruga iti va fi auzita...astept amanunte... |
Daca iti place acest topic recomanda pe facebook : | |
|
|
May 7 2008, 03:32 PM
Postare
#4
|
|
Top Golden Member Grup: Top Golden Members Postari: 17,963 Inscris la: 5-May 08 Din: U.S.A.-Boston MA Membru nr.: 22,516 |
Buna sunt noua aici pe forum si am nevoie disperata de un sfat. Sa va spun povestea mea Sunt casatorita de 5 ani si am un baietel de 3ani. Pe sotul meu l-am cunoscut in urma cu 12 ani, trecuse printr-o despartire si era deprimat, totul a pornit din mila apoi am inceput sa-l iubesc (aveam pe atunci 20 de ani el avea 30) asa a inceput povestea noastra. Au trecut anii cu multe probleme, parintii mei nu erau de acord cu aceasta relatie, considerau ca pot avea ceva mai bun si poate aveau dreptate, acum chiar cred ca aveau dreptate. Am luptat pentru aceasta relatie cum am stiut eu mai bine, am suportat multe chiar si jigniri batai, nu am spus la nimeni dar nu mai pot trebuie sa ma destainui cuiva si voi sunteti cele mai bune prietene chiar daca nu va cunosc. Prima bataie am luat-o cam dupa vreo 6 ani de la inceputul relatiei, ma dusesem la un interviu pentru o slujba iar cand m-am intors acasa l-am gasit beat cu un prieten de-al lui care ii spusese ca m-am dus cine stie pe unde ca umblam cu nu stiu cine si alte baliverne, atunci m-a batut prima data, nu abuzul fizic a fost dureros ci ceea ce a spus prin cuvinte ma doare si acum desi au trecut ani de atunci. Apoi l-am iertat cand sa trezit din betie a doua zi nu stia cum sa-si mai ceara iertare, am crezut atunci ca nu se va mai intampla dar m-am inselat amarnic........................ De fiecare data cand se imbata ma jignea nu batai dar faptul ca ma jigneste ma doare foarte tare......................... Au mai fost batai dar nu m-am invatat minte, nu reusesc sa ma desprind de el....................... Nu stiu ce sa mai fac............................. Ultima bataie a fost a doua seara de pasti, anul acesta mi-a dat doi pumni in cap ca nu am vrut sa ma culc cu el, nu am vrut sa ma culc cu el ca era beat si imi era sila de el........................... Fetelor ajutati-ma cu un sfat................................... Asa din afara toata lumea crede ca suntem cuplul perfect, nu da in mine decat atunci cand bea peste masura si eu nu ma pot abtine fara sa-i reprosez acest lucru cand il vad ca bea innebunesc imi vine sa plec sa nu ma mai intorc. Acum e totul iar ok ne intelegem vorbim imi spune ca ma iubeste ma ajuta are grija de copil ma alinta, dar nu stiu pt cat timp, oare cand va fi urmatoarea betie, imi este groaza de schimbarile astea de comportament, cum sa-l fac sa nu mai bea asa asi avea si eu liniste si pace in casa Cum sa fac sfatuiti-ma va rog As vrea sa plec dar unde sa ma duc casa e al lui, copilul il iubeste, cum sa-i explic copilului prin ce trec are 3 ani, sunt singura si nu am cum sa-i spun oful meu va astept cu sfaturi Cu drag Anca Eu atat pot spune ptr ca nu am trecut prin asa ceva...dar...BARBATUL NU SE SCHIMBA!.....PLECUM LUPUL , BLANA SI NARAVUL....iar, exceptiile intaresc regula......micile defecte ale sotului meu....sunt inca la loc de cinste.....chiar cresc putin ptr ca apare rutina.....deci, de betie nu se va lasa..batranetea va accentua problema....iar, varsta va mari gravitatea deciziei...zic eu...... -------------------- |
Daca iti place acest topic recomanda pe facebook : | |
|
|
May 7 2008, 04:04 PM
Postare
#5
|
|
Top Golden Member Grup: Top Golden Members Postari: 11,191 Inscris la: 18-February 08 Membru nr.: 15,262 |
-------------------- |
Daca iti place acest topic recomanda pe facebook : | |
|
|
May 7 2008, 05:49 PM
Postare
#6
|
|
Happy, happy, joy, joy! Grup: Silver Members Postari: 1,397 Inscris la: 25-July 07 Din: Iasi Membru nr.: 5,435 |
Draga Anca,
Vreau si eu sa-ti raspund si sa-ti povestesc ce a insemnat viata mea pana sa-l cunosc pe sotul meu. Am crescut cu un tata alcoolic si in adolescenta am avut 2 tentative de sinucidere "datorate" lui. Si noi si mamica am luat bataie ani la rand - fara sa stim de ce. Este cumplit de dureros pentru un copil sa ia bataie si sa nu stie din ce motiv. Este cumplit de dureros sa-si urasca de moarte si sa-si iubeasca tatal in acelasi timp. Aceasta confuzie de sentimente te distruge. Este cumplit sa vrei sa imbunatatesti lucrurile si sa nu stii cum , sa nu ai nici o putere. Este cumplit sa te simti vinovat tu ca si copil pentru ca nu poti sa-l faci pe tati sa te iubeasca. Este cumplit sa ajungi sa spui ca nu mai crezi in Dzeu si sa-ti doresti ca tatal tau sa moara. Imagineaza-ti prin ce trecea sufletul nostru cand mergeam sa-l culegem de pe unde era cazut si toti ceilalti copii radeau de noi sau cand stateam nopti intregi ascunsi pe sub mese sau prin debarale ca sa nu ne scoale din somn sa ne ia la bataie - nimeni nu merita asa ceva- NIMENI!!!! Care sunt rezultatele: stima de sine inexistenta atat a mamei noastre cat si a noastra, inadaptare sociala, probleme de comunicare, probleme in realizarea de performante scolare si profesionale- mai tarziu si pentru cei care constientizeaza ce li se intampla- ani de zile de munca sustinuta de reconstruire a stimei de sine. Mama mea s-a transformat dintr-o femeie puternica intr-o femeie care are nevoie de aprobare pentru orice decizie ar avea de luat, nu mai are curaj sa faca nimic si regreta ca nu a divortat la timp- pentru ca a vrut ca noi sa avem un tata. Noi avem fiecare sechelele lui si fiecare lucreaza cum poate mai bine sa le depaseasca. Norocul nostru a fost ca suntem 5 si mama a avut grija sa ne tina uniti si sa ne educe cum a putut ea mai bine si norocul meu este ca am gasit un barbat cum nici nu merit- este extraordinar de bun si de cuminte si prin iubirea pe care mi-o ofera ma ajuta sa devin din zi in zi o femeie puternica si constienta de valoarea ei! Acum, dupa ce am si studiat in facultate problema alcoolismului incerc sa-l inteleg pe tatal meu si sa-mi dau seama ca e doar o boala- ca omul din el a murit demult - dar inca ma intreb daca voi avea puterea sa-l iert atunci cand va parasi aceasta lume? Alcoolismul nu se vindeca- chiar daca persoana dependenta renunta la alcool - daca peste 10 ani se apuca din nou boala evolueaza exact din locul din care a ramas la intrerupere. Eu nu vreau sa-ti zic sa faci in vreun fel dar am vrut sa vezi care ar putea fi o varianta nefericita a vietii de mai incolo. Sa te ajute Dzeu sa iei o decizie fericita pentru tine si pentru baietelul tau si sa-ti dea putere sa mergi mai departe cu curaj ! -------------------- |
Daca iti place acest topic recomanda pe facebook : | |
|
|
May 7 2008, 06:05 PM
Postare
#7
|
|
Top Golden Member Grup: Top Golden Members Postari: 37,319 Inscris la: 28-November 07 Membru nr.: 10,411 |
Draga Anca, Vreau si eu sa-ti raspund si sa-ti povestesc ce a insemnat viata mea pana sa-l cunosc pe sotul meu. Am crescut cu un tata alcoolic si in adolescenta am avut 2 tentative de sinucidere "datorate" lui. Si noi si mamica am luat bataie ani la rand - fara sa stim de ce. Este cumplit de dureros pentru un copil sa ia bataie si sa nu stie din ce motiv. Este cumplit de dureros sa-si urasca de moarte si sa-si iubeasca tatal in acelasi timp. Aceasta confuzie de sentimente te distruge. Este cumplit sa vrei sa imbunatatesti lucrurile si sa nu stii cum , sa nu ai nici o putere. Este cumplit sa te simti vinovat tu ca si copil pentru ca nu poti sa-l faci pe tati sa te iubeasca. Este cumplit sa ajungi sa spui ca nu mai crezi in Dzeu si sa-ti doresti ca tatal tau sa moara. Imagineaza-ti prin ce trecea sufletul nostru cand mergeam sa-l culegem de pe unde era cazut si toti ceilalti copii radeau de noi sau cand stateam nopti intregi ascunsi pe sub mese sau prin debarale ca sa nu ne scoale din somn sa ne ia la bataie - nimeni nu merita asa ceva- NIMENI!!!! Care sunt rezultatele: stima de sine inexistenta atat a mamei noastre cat si a noastra, inadaptare sociala, probleme de comunicare, probleme in realizarea de performante scolare si profesionale- mai tarziu si pentru cei care constientizeaza ce li se intampla- ani de zile de munca sustinuta de reconstruire a stimei de sine. Mama mea s-a transformat dintr-o femeie puternica intr-o femeie care are nevoie de aprobare pentru orice decizie ar avea de luat, nu mai are curaj sa faca nimic si regreta ca nu a divortat la timp- pentru ca a vrut ca noi sa avem un tata. Noi avem fiecare sechelele lui si fiecare lucreaza cum poate mai bine sa le depaseasca. Norocul nostru a fost ca suntem 5 si mama a avut grija sa ne tina uniti si sa ne educe cum a putut ea mai bine si norocul meu este ca am gasit un barbat cum nici nu merit- este extraordinar de bun si de cuminte si prin iubirea pe care mi-o ofera ma ajuta sa devin din zi in zi o femeie puternica si constienta de valoarea ei! Acum, dupa ce am si studiat in facultate problema alcoolismului incerc sa-l inteleg pe tatal meu si sa-mi dau seama ca e doar o boala- ca omul din el a murit demult - dar inca ma intreb daca voi avea puterea sa-l iert atunci cand va parasi aceasta lume? Alcoolismul nu se vindeca- chiar daca persoana dependenta renunta la alcool - daca peste 10 ani se apuca din nou boala evolueaza exact din locul din care a ramas la intrerupere. Eu nu vreau sa-ti zic sa faci in vreun fel dar am vrut sa vezi care ar putea fi o varianta nefericita a vietii de mai incolo. Sa te ajute Dzeu sa iei o decizie fericita pentru tine si pentru baietelul tau si sa-ti dea putere sa mergi mai departe cu curaj ! Este incredibila povestea ta...si din pacate este povestea multora de langa noi...si e trist ....vad ca Dumnezeu te iubeste cu adevarat...dupa toata suferinta a facut lumina in viata ta |
Daca iti place acest topic recomanda pe facebook : | |
|
|
May 7 2008, 06:21 PM
Postare
#8
|
|
Top Golden Member Grup: Top Golden Members Postari: 37,319 Inscris la: 28-November 07 Membru nr.: 10,411 |
Cred ca principala problema este faptul ca se te simti singura, ca nu ai unde sa te duci, ca nu e nimeni langa tine, ca te simti dependenta de el din toate punctele de vedere, in mod sigur daca aveai unde sa te duci, daca te-ar fi ajutat cineva ,ai fi plecat demult... si sunt sigura ca nu ai mai fi privit inapoi...spune-mi parintii, in caz ca ai lua decizia sa pleci...ti-ar fi alaturi...ai surori, frati?...
|
Daca iti place acest topic recomanda pe facebook : | |
|
|
May 7 2008, 07:06 PM
Postare
#9
|
|
Member Grup: Members Plus Postari: 308 Inscris la: 25-February 07 Membru nr.: 2,302 |
Gandeste-te putin si la tine si la viata copilului tau. Nu meritati asa ceva, orice fiinta care aduce pe lume un copil merita respectata, cate trage o femeie un barbat nu ar putea duce niciodata, dar macar sa te respecte, nu cred ca iti doresti ca copilul tau sa vada scenele dintre tine si sotul tau si cred ca daca le-ar vedea l-ar afecta foarte mult deoarece copii nu uita niciodata astfel de lucruri chiar ii marcheaza pentru tot restul vietii. Ce exemplu va lua copilul tau de la tatal lui? Gandeste-te bine!
-------------------- |
Daca iti place acest topic recomanda pe facebook : | |
|
|
May 7 2008, 07:54 PM
Postare
#10
|
|
Top Golden Member Grup: Top Golden Members Postari: 11,367 Inscris la: 11-March 07 Membru nr.: 2,589 |
Draga Anca,in primul rand bine ai venit...aici vei gasi multe prietene si vei primi multe sfaturi sau pareri.Ma bucur ca te-ai gandit sa-ti spui durerea din suflet..Este un inceput bun.In general fetele mai vechi stiu ca sunt aproape total impotriva divortului.DAR,in conditiile care le descrii tu,eu nu as mai sta sub acelasi acoperis nici 5 minute.Si am 3 copii si o sanatate destul de precara;dar muncesc....si am parinti(D-zeu sa le dea sanatate) si frati cu care ma inteleg ff bine.Copiii mei acum sunt destul de mari si m-as descurca.Odata la o discutie contradictorie cu sotul meu,mi-a spus ca imi trage una(doar mi-a spus),iar eu i-am replicat ca ar fi prima si ultima lovitura asupra mea si nu mi-ar fi frica sa-mi continui viata fara el.Cand te casatoresti,o faci ca sa fii iubit,inteles,sa ai ajutor si sa oferi ajutor....nu sa fii sac de box Pune in balanta toate posibilitatile pe care le ai si vezi daca ai de unde sa primesti macar putin sprijin,fie si moral macar.
Uite iti spun povestea unei prietene,care mi-a fost colega si acum este plecata in Spania.A ramas singura cu 4 copii mici;cea mai mica avea un an jumate.Sotul ei era un om de nimic,care bea si nu-i placea sa munceasca.Nu avea ajutor de la nimeni.S-a mutat in chirie...dimineata ducea 2 copii la gradinita si doi ii trimitea la scoala;lucra la norma.A primit de la stat,la inceputul anilor 90 o locuinta cu chirie de stat.A venit vremea retrocedarilor si a ramas cu mobila in strada,fara locuinta.A gasit o chirie,unde a stat 3 ani si jumatate.Cand fata cea mica a implinit 18 ani,a plecat cu prietenul ei in Spania.Dupa cateva luni a plecat si ea....si acum poate sa spuna ca iesit soarele si pe strada ei.Au reusit acolo,intr-un an jumate sa-si cumpere locuinta cu credit ipotecar...ceea ce nu a reusit in multi ani,aici in tara.Vreau doar sa scot in evidenta faptul ca a avut taria si curajul sa se desparta de un om fara capatai,alaturi de care i-ar fi fost mult mai greu si ar fi indurat multe. Eu nu suport oamenii betivi(chiar daca sunt considerati bolnavi la un moment dat)si pe deasupra violenti.Ar trebui sa aiba vointa si sa nu mai puna in gura nici un strop de bautura,stiind ca dupa aceea ii v-a parea rau ptr cele zise sau facute.Fa o incercare:baga divortul si vezi ce reactie are.In unele cazuri are efect;cunosc personal pe cineva.Daca persista in betie si batai,lasi dosarul pe rol,daca nu,poti sa amani sau sa-l retragi. Nu stiu daca baietelul tau asista la violenta tatalui.Stiu din experineta ce inseamna asta.Cam 2 ani de zile am trait si eu intr-un astfel de cosmar.Mama lua bataie,eu fiind destul de mare ma bagam intre ei si sfarseam lovita si eu.Pana intr-o seara cand fratele meu care avea 16 ani i-a spus tatalui(dupa ce ne lovise din nou,iar el nu a fost acasa),ca aceasta este ultima data cand el a dat in noi.Daca mai da o data in noi,o sa aiba de-a face cu el.Si atunci a fost ptr ultima data.Doar ca tata nu avea viciul bauturii...dar isi gasise alta Viata merge inainte si trece.....prea repede....ca sa o traiesti cu frica in spate,cu jigniri si cu batai.Cand exista posibilitate si se poate lupta ptr salvarea unei casnici sunt cu totul ptr salvarea ei.Dar sunt cazuri cand nu se mai poate si atunci chiar nu ai incotro.Tu stii cel mai bine in ce situatie te afli si cam ce posibilitati ai in continuare.Cunosti motivele primului divort?????Oare nu sunt aceleasi????? Prin ceea ce am scris nu am intentionat decat sa vezi lucrurile din mai multe perspective.Decizia iti v-a apartine in totalitate.Ceea ce ti se raspunde sunt doar pareri personale,din punctul de vedere al fiecareia.Dar tu esti cea care sufera si cea mai in masura sa decida in continuare D-zeu sa-ti dea intelepciune si sa-ti ajute sa iei decizia corecta,care sa-ti aduca numai bine si multa fericire -------------------- Fericirea adevarata n-o ai,n-o poti avea,decat daca esti in stare s-o dai. Putem sluji fara iubire,dar nu putem iubi fara slujire. |
Daca iti place acest topic recomanda pe facebook : | |
|
|
Reclama |
Postare
#
|
Reclama |
|
Daca iti place acest topic recomanda pe facebook : | |
|
|
Versiune Lo-Fi | Acum este ora: 23rd April 2024 - 08:57 AM |