Octavian Paler Optiuni

[ruxy]

Poezia asta imi aminteste de ziua cand m-am intors de la maternitate cu mainile goale

De asta ma temeam....offff....

[andaro]

Fetelor, am facut vreo prostie? Nu stiu...dintre poeziile lui Paler pe care le am citit...asta s-a prins de mine in momentele respective Poate aia a fost starea mea de spirit....

[VALERIA OANA]

Si a mea din 01.11.2008

[VALERIA OANA]

---

Singuratatea


Despre adevarata singuratate nu vorbim decat in soapta. Nu putem tine conferinte publice despre ea. Dealtfel, ce mai inseamna o singuratate trambitata? Nu voi recunoaste decat in fata mea ca sunt singur. Si uneori prefer sa mi-o ascund si mie.

Singuratatea are la prima vedere o conotatie negativa, dar la fel ca majoritatea conceptiilor, si acesta dispune de o perceptie relativa. Ati observat ca de fiecare data cand sunteti suparati sau ganditori aveti tendinta sa va singularizati experienta si sa va retrageti in voi insiva?

Singuratatea nu e chiar rea. Exista momente in care confruntarea cu propria constiinta duce la rezolvarea problemei initiale. Desigur, ajungem in final sa povestim prin ce am trecut celor apropiati noua… dar pana in punctul acela de destainuire trebuie sa trecem de scutul pe care singuri ni-l ridicam.

Recunoasterea nevoii de singuratate, pe de alta parte, e o problema mai delicata. Socializarea si nevoia de colectiv stau in gena noastra umana si de aceea recunoasterea a ceva care paraseste tiparele prestabilite atrage dupa sine teama de ridicol. Ne e teama sa fim exclusi din randurile majoritatii, dar in acelasi timp ne dorim sa fim unici.

Unicitatea vine din sinceritatea pe care o avem fata de ceilalti, dar in speta, fata de noi insine. Iar in sinceritate se afla si nevoie de singuratate.

Aceasta postare a fost editata de VALERIA OANA: Feb 15 2009, 08:58 PM

[VALERIA OANA]

Exista un loc pe care il iubim fara obiectii
Posted on February 13th, 2009 by Gabi

“Prefer sa ma gandesc cum se face seara pe munti, cum tipa cocosii la amiaza sau cum treceam altadata, mai tanar, pe aceste ulite si sa simt in aceeasi clipa ca exista ceva in orice iubire profunda care nu poate fi explicat.” Scrisori imaginare

Pe un pamant roditor a cazut o samanta. Marunta fiinta ca intr-o carcasa de fier, paraseste adapostul si iese in lume. Materie si energie, haotic raspandite in lume se strang in firava fiinta si se imbina, se nasc in forme noi, in constructii ingenioase, dupa legile cristalelor scumpe, dar vii, in miscare.

E o sete de innoire ce tine loc de nastere si pana la moarte, pe o linie ascendenta in suis neintrerupt.
Firava fiinta se inalta, creste, invinge frigul iernii, iar in primavara va porni la cucerirea spatiului. Dintr-o samanta se naste un copac puternic pe care vantul nu-l mai apleaca, ci se astampara in frunzele-i jucause.

“Toti avem nevoie de un asemenea loc pe care sa nu-l judecam niciodata, care nu e nici rau, nici bun, caci exista deasupra greselilor si-l iubim fara obiectii”

[VALERIA OANA]

Interviu cu Dumnezeu, Octavian Paler


Ai vrea sa-mi iei un interviu, deci... zise Dumnezeu.
- Daca ai timp... i-am raspuns. Dumnezeu a zambit.
- Timpul meu este eternitatea... Ce intrebari ai vrea sa-mi pui?
- Ce te surprinde cel mai mult la oameni? Dumnezeu mi-a raspuns:
- Faptul ca se plictisesc de copilarie, se grabesc sa creasca...., iar apoi tanjesc iar sa fie copii; ca isi pierd sanatatea pentru a face bani......iar apoi isi pierd banii pentru a-si recapata sanatatea. Faptul ca se gandesc cu teama la viitor si uita prezentul iar astfel nu traiesc nici prezentul nici viitorul; ca traiesc ca si cum nu ar muri niciodata si mor ca si cum nu ar fi trait.

Dumnezeu mi-a luat mana si am stat tacuti un timp. Apoi am intrebat:
- Ca parinte, care ar fi cateva dintre lectiile de viata pe care ai dori sa le invete copiii tai?
- Sa invete ca dureaza doar cateva secunde sa deschida rani profunde in inima celor pe care ii iubesc... si ca dureaza mai multi ani pentru ca acestea sa se vindece; sa invete ca un om bogat nu este acela care are cel mai mult, ci acela care are nevoie de cel mai putin; sa invete ca exista oameni care ii iubesc dar pur si simplu inca nu stiu sa-si exprime sentimentele; sa invete ca doi oameni se pot uita la acelasi lucru si ca pot sa-l vada in mod diferit; sa invete ca nu este suficient sa-i ierte pe ceilalti si ca, de asemenea, trebuie sa se ierte pe ei insisi.
- Multumesc pentru timpul acordat....am zis umil. Ar mai fi ceva ce ai dori ca oamenii sa stie? Dumnezeu m-a privit zambind si a spus:
- Doar faptul ca sunt aici, intotdeauna.

[VALERIA OANA]

Singuratatea
Posted on July 1st, 2008 by Sasha

Despre adevarata singuratate nu vorbim decat in soapta. Nu putem tine conferinte publice despre ea. Dealtfel, ce mai inseamna o singuratate trambitata? Nu voi recunoaste decat in fata mea ca sunt singur. Si uneori prefer sa mi-o ascund si mie.

Singuratatea are la prima vedere o conotatie negativa, dar la fel ca majoritatea conceptiilor, si acesta dispune de o perceptie relativa. Ati observat ca de fiecare data cand sunteti suparati sau ganditori aveti tendinta sa va singularizati experienta si sa va retrageti in voi insiva?

Singuratatea nu e chiar rea. Exista momente in care confruntarea cu propria constiinta duce la rezolvarea problemei initiale. Desigur, ajungem in final sa povestim prin ce am trecut celor apropiati noua… dar pana in punctul acela de destainuire trebuie sa trecem de scutul pe care singuri ni-l ridicam.

Recunoasterea nevoii de singuratate, pe de alta parte, e o problema mai delicata. Socializarea si nevoia de colectiv stau in gena noastra umana si de aceea recunoasterea a ceva care paraseste tiparele prestabilite atrage dupa sine teama de ridicol. Ne e teama sa fim exclusi din randurile majoritatii, dar in acelasi timp ne dorim sa fim unici.

Unicitatea vine din sinceritatea pe care o avem fata de ceilalti, dar in speta, fata de noi insine. Iar in sinceritate se afla si nevoie de singuratate.

[VALERIA OANA]

Singuratatea

Despre adevarata singuratate nu vorbim decat in soapta. Nu putem tine conferinte publice despre ea. Dealtfel, ce mai inseamna o singuratate trambitata? Nu voi recunoaste decat in fata mea ca sunt singur. Si uneori prefer sa mi-o ascund si mie.

Singuratatea are la prima vedere o conotatie negativa, dar la fel ca majoritatea conceptiilor, si acesta dispune de o perceptie relativa. Ati observat ca de fiecare data cand sunteti suparati sau ganditori aveti tendinta sa va singularizati experienta si sa va retrageti in voi insiva?

Singuratatea nu e chiar rea. Exista momente in care confruntarea cu propria constiinta duce la rezolvarea problemei initiale. Desigur, ajungem in final sa povestim prin ce am trecut celor apropiati noua… dar pana in punctul acela de destainuire trebuie sa trecem de scutul pe care singuri ni-l ridicam.

Recunoasterea nevoii de singuratate, pe de alta parte, e o problema mai delicata. Socializarea si nevoia de colectiv stau in gena noastra umana si de aceea recunoasterea a ceva care paraseste tiparele prestabilite atrage dupa sine teama de ridicol. Ne e teama sa fim exclusi din randurile majoritatii, dar in acelasi timp ne dorim sa fim unici.

Unicitatea vine din sinceritatea pe care o avem fata de ceilalti, dar in speta, fata de noi insine. Iar in sinceritate se afla si nevoie de singuratate.

[VALERIA OANA]

Moartea e remediul

“… nicio religie nu se teme de iluzie, cum se teme de dragoste. […] In vreme ce iubirea ne cheama sa inflorim pamantul, religia ne cheama sa ne pregatim pentru viata de apoi. In vreme ce iubirea ne spune acum, religia amana totul pentru dupa moarte. Se intelege ca intre aceste doua lucruri trebuie sa alegem. Si ca nu se poate sa iubim cu pasiune viata si in acelasi timp sa credem ca ea este o etapa provizorie in care singura noastra datorie e sa ne mantuim pentru un pacat pe care nu noi l-am savarsit.”

Religia se teme de iubire. Religia se teme de iubirea oferita altcuiva decat zeului propulsat de ea. Religia spune iubeste-ti aproapele, iar apoi adauga dar nu mai mult ca pe Al de Sus. Religia spune sa-ti pretuiesti parintii, dar sa nu-ti faci falsi idoli.

Religia spune sa nu furi, sa nu inseli, dar religia a fost scrisa in alte vremuri decat ale noastre. Religia e depasita. Religia n-a salvat, nu salveaza si nu va salva niciodata vieti. Religia a distrus vieti, a omorat oameni nevinovati, a iscat razboaie. Credinta oarba si dusa la extrem nu a salvat vieti.

Credinta pura, dorinta de bine si dragostea sunt lucrurile in care eu cred. Nu consider viata ca pe etapa dinaintea mortii si nu imi petrec timpul masurandu-mi pacatele savarsite sau nu. Accept moartea doar ca pe o finalitate, nu ca pe un inceput. Ca pe o finalitate a vietii in care am gustat si bune si rele, in care am simtit cu fiecare fibra a mea frigul si caldura, viata in care am simtit trupeste iubirea. Nemurirea promovata e stupida. Nemurirea in forma de spirit, oriunde ar fii ea, in Iad sau Rai, e o tortura nu din cauza pacatelor mele, ci din cauza despartirii de viata materiala.

Indiferenta fata de iubirea care vi se ofera si intoarcerea spatelui celor care va ajuta, crezand ca dupa moarte veti da de ceva mai bun, e o mare prostie. Nu poti sa-ti gradezi sentimentele pentru persoana iubita astfel incat ea sa fie sub dragostea pentru Dumnezeu. Nu poti sa nu-ti vezi mama ca pe Creatorul tau si nu poti sa intorci si celalalt obraz cand primul ti-a fost improscat cu noroi.

In final, “niciodata nu vom putea fi convinsi ca moartea e remediul“, dupa cum spunea Marele Octavian Paler.

[VALERIA OANA]

Avem timp
Octavian Paler

Avem timp pentru toate.
Sa dormim, sa alergam in dreapta si-n stanga,
sa regretam c-am gresit si sa gresim din nou,
sa-i judecam pe altii si sa ne absolvim pe noi insine,
avem timp sa citim si sa scriem,
sa corectam ce-am scris, sa regretam ce-am scris,
avem timp sa facem proiecte si sa nu le respectam,
avem timp sa ne facem iluzii si sa rascolim prin cenusa lor mai tarziu.
Avem timp pentru ambitii si boli,
sa invinovatim destinul si amanuntele,
avem timp sa privim norii, reclamele sau un accident oarecare,
avem timp sa ne-alungam intrebarile, sa amanam raspunsurile,
avem timp sa sfaramam un vis si sa-l reinventam,
avem timp sa ne facem prieteni, sa-i pierdem,
avem timp sa primim lectii si sa le uitam dupa-aceea,
avem timp sa primim daruri si sa nu le-ntelegem.
Avem timp pentru toate.
Nu e timp doar pentru putina tandrete.
Cand sa facem si asta - murim.
Am invatat unele lucruri in viata pe care vi le impartasesc si voua !!
Am invatat ca nu poti face pe cineva sa te iubeasca
Tot ce poti face este sa fii o persoana iubita.
Restul … depinde de ceilalti.
Am invatat ca oricat mi-ar pasa mie
Altora s-ar putea sa nu le pase.
Am invatat ca dureaza ani sa castigi incredere
Si ca doar in cateva secunde poti sa o pierzi
Am invatat ca nu conteaza CE ai in viata
Ci PE CINE ai.
Am invatat ca te descurci si ti-e de folos farmecul cca 15 minute
Dupa aceea, insa, ar fi bine sa stii ceva.
Am invatat ca nu trebuie sa te compari cu ceea ce pot altii mai bine sa faca
Ci cu ceea ce poti tu sa faci
Am invatat ca nu conteaza ce li se intampla oamenilor
Ci conteaza ceea ce pot eu sa fac pentru a rezolva
Am invatat ca oricum ai taia
Orice lucru are doua fete
Am invatat ca trebuie sa te desparti de cei dragi cu cuvinte calde
S-ar putea sa fie ultima oara cand ii vezi
Am invatat ca poti continua inca mult timp
Dupa ce ai spus ca nu mai poti
Am invatat ca eroi sunt cei care fac ce trebuie, cand trebuie
Indiferent de consecinte
Am invatat ca sunt oameni care te iubesc
Dar nu stiu s-o arate
Am invatat ca atunci cand sunt suparat am DREPTUL sa fiu suparat
Dar nu am dreptul sa fiu si rau
Am invatat ca prietenia adevarata continua sa existe chiar si la distanta
Iar asta este valabil si pentru iubirea adevarata
Am invatat ca, daca cineva nu te iubeste cum ai vrea tu
Nu inseamna ca nu te iubeste din tot sufletul.
Am invatat ca indiferent cat de bun iti este un prieten
Oricum te va rani din cand in cand
Iar tu trebuie sa-l ierti pentru asta.
Am invatat ca nu este intotdeauna de ajuns sa fii iertat de altii
Cateodata trebuie sa inveti sa te ierti pe tine insuti
Am invatat ca indiferent cat de mult suferi,
Lumea nu se va opri in loc pentru durerea ta.
Am invatat ca trecutul si circumstantele ti-ar putea influenta
personalitatea
Dar ca TU esti responsabil pentru ceea ce devii
Am invatat ca, daca doi oameni se cearta, nu inseamna ca nu se iubesc
Si nici faptul ca nu se cearta nu dovedeste ca se iubesc.
Am invatat ca uneori trebuie sa pui persoana pe primul loc
Si nu faptele sale
Am invatat ca doi oameni pot privi acelasi lucru
Si pot vedea ceva total diferit
Am invatat ca indiferent de consecinte
Cei care sunt cinstiti cu ei insisi ajung mai departe in viata
Am invatat ca viata iti poate fi schimbata in cateva ore
De catre oameni care nici nu te cunosc.
Am invatat ca si atunci cand crezi ca nu mai ai nimic de dat
Cand te striga un prieten vei gasi puterea de a-l ajuta.
Am invatat ca scrisul
Ca si vorbitul
Poate linisti durerile sufletesti
Am invatat ca oamenii la care tii cel mai mult
Iti sunt luati prea repede …
Am invatat ca este prea greu sa-ti dai seama
Unde sa tragi linie intre a fi amabil, a nu rani oamenii si a-ti sustine parerile.
Am invatat sa iubesc
Ca sa pot sa fiu iubit.

Aceasta postare a fost editata de VALERIA OANA: Mar 6 2009, 10:30 PM