Vreau Sa Ma Despart!, simt ca mi-am pierdut eu-l meu, ca sunt spectator in viata mea Optiuni

[cRaIaSa]

Buna ziua!
Cautand pe internet sfaturi despre divort am dat despre blogul dvs, si tare as vrea sa va impartasesc povestea mea. Sunt casatorita de 5 ani cu un om foarte bun, calm, cu care cred ca m-am casatorit din mila sau mai degraba din nevoia de a intemeia o familie. Tocmai ma despartisem dupa o relatie de 8 ani, plina de iubire dar si suferinta, dezamagire, si el a fost omul potrivit la momentul potrivit, a avut rabdare cu mine, m-a ascultat, m-a asteptat. Mentionez ca el e cetatean strain si e cu 22 de ani mai mare ca mine, nu avea copii, isi dorea foarte mult o familie si eu am fost raza de soare in viata lui. Am facut 2 copii, baiat si fata, care acum au 3 si 2 ani, viata noastra e linistita, nu ma jigneste, ma lasa sa fac ce vreau, dar eu ma simt atat de nefericita, atat de goala...... Exista si probleme sexuale, nu ma face sa ma simt femeie pe nici un plan, am uitat cine sunt si ce vreau. Nu vroiam sa ma despart vreodata caci alaturi de el am gasit linistea de care aveam nevoie (caci fostul era violent) iar el e un tata bun, dar ce simt e mai presus de mine, parca nu as trai, sunt atat de nefericita, nu am vise, sperante de viitor, am 32 de ani si m-am inchis in mine, si nu gasesc fericirea in nimic. I-am spus de cateva ori ca as vrea sa fie mai romantic, sa faca si el ceva, el parca e absent din viata mea, la ora actuala nu simt nimic pt el, nu-l doresc deloc, suntem ca doi amici, nu a fost niciodata tandru, dulce, chiar daca stiu ca tine la mine, cred doar ca avea nevoie de mine sa-si gaseasca si el un scop in viata. Vreau sa divortez, dar nu vreau sa-l las fara copiii lui, de asemena eu vreau sa merg acasa in Romania, unde stiu ca voi gasi un loc de munca bun (sunt sigura de asta) si copiii mei vor trai in oras (caci aici stam la tara, unde scoala si spitalul sunt la 25 de km) si sunt sigura ca va fi mai bine si pt mine si pt ei, doar pt el va fi dureros. Nu stiu ce sa zic... spuneti-mi si voi.

[lia maria71]

trista povestea ta cRaIaSa....draga...
el a fost colacul tau de salvare.....acum il dai deoparte?
ai doi copii cu el, vei putea tu sa ii intreti pe amandoi?
vrei sa pleci in romania...vei gasi acolo loc de munca bun?ce speri sa gasesti acolo?
ce viitor poti sa le oferi copiilor tai?
nu conteaza ca vei trai la oras sau la sat...conteaza sa fii fericita, implinita....
sunt foarte multe intrebari care ar trebui sa ti le pui tu si sa fi sincera cand raspunzi....poti sa traiesti asa cum vrei tu...insa nu ii rani pe cei care sunt in jurul tau!
m-as bucura din suflet sa aflu vesti de la tine....sa revii si sa imi povestesti cum ai hotarat!!
eu nu pot sa iti dau decat un singur sfat...priveste in sufletul tau..analizeaza toate lucrurile si vei gasi raspunsul adecvat...si nu uita sa te rogi...sa afli raspunsurile bune.

[cRaIaSa]

trista povestea ta cRaIaSa....draga...
el a fost colacul tau de salvare.....acum il dai deoparte?
ai doi copii cu el, vei putea tu sa ii intreti pe amandoi?
vrei sa pleci in romania...vei gasi acolo loc de munca bun?ce speri sa gasesti acolo?
ce viitor poti sa le oferi copiilor tai?
nu conteaza ca vei trai la oras sau la sat...conteaza sa fii fericita, implinita....
sunt foarte multe intrebari care ar trebui sa ti le pui tu si sa fi sincera cand raspunzi....poti sa traiesti asa cum vrei tu...insa nu ii rani pe cei care sunt in jurul tau!
m-as bucura din suflet sa aflu vesti de la tine....sa revii si sa imi povestesti cum ai hotarat!!
eu nu pot sa iti dau decat un singur sfat...priveste in sufletul tau..analizeaza toate lucrurile si vei gasi raspunsul adecvat...si nu uita sa te rogi...sa afli raspunsurile bune.

Draga Lia Maria, pana si tu zici ca tot ce conteaza e sa fii fericita, implinita... ceea ce eu nu simt, nici macar 10%. Consider ca e un om care nu mi se potriveste, nu ma cunoaste, nu incearca macar sa ma cunoasca, sa ma faca sa ma simt implinita. Eu sunt convinsa ca imi pot intretine si educa copiii cum nu se poate mai bine, doar ca nu vreau sa-l ranesc pe el, nici eu nu vreau sa calc pe cadavre, dar ce pot face? Pana la urma e de ales, ori el ori eu... sa-mi sacrific fericirea pt el????

Cu putin timp in urma am stat de vorba cu el si i-am spus cat de nefericita ma simt, cat de gol si pustiu e sufletul meu.... ca vroiam sa imi gasesc pana si amant ca sa umplu golul asta. A zis ca pot gasi daca vreau, numai sa nu se afle. Si iarasi a mai zis, ca il stiam de la inceput, ca a fost greseala mea ca m-am casatorit cu el. Nici urma de regret, era doar pasiv, si incerca chiar sa-si dea seama de ce nu sunt multumita. I se pare putin lucru chestia cu romantismul, nu e un motiv sa nu fiu fericita, zice el, lui i se par prostii vorbele dulci, atentiile, pt ca mi-a daruit un buchet de flori anul asta pt prima oara in 5 ani, s-a simtit ca un prost. M-a dezamagit pt ca vroiam sa aud ca va incerca sa se schimbe, sa fie mai dulce, mai atent la ce vreau eu. El insa mi-a zis ca daca vreau sa imi gasesc fericirea, sau iubirea, voi pierde ceea ce am (adica copiii). Eu i-am spus ca va ramane mereu tatal lor, dar ei vor locui cu mine, caci cu mine vor fi mai bine, vor avea o educatie mai buna, un viitor mai bun. El nici sa auda. Dupa cateva zile, se pare ca s-a gandit mai bine si mi-a zis ca nu vrea sa ma piarda... si i-am dat o sansa. A incercat in seara aia sa fie mai dulce, dar cam atat, nu vad mari schimbari si eu ma usuc pe zi ce trece, mai ales ca nu-l iubesc si ca viata aici devine din ce in ce mai grea, simt ca o iau razna... sincer nush ce as putea decide in asa fel incat sa ne fie bine la toti.

[lia maria71]

---

Draga Lia Maria, pana si tu zici ca tot ce conteaza e sa fii fericita, implinita... ceea ce eu nu simt, nici macar 10%. Consider ca e un om care nu mi se potriveste, nu ma cunoaste, nu incearca macar sa ma cunoasca, sa ma faca sa ma simt implinita. Eu sunt convinsa ca imi pot intretine si educa copiii cum nu se poate mai bine, doar ca nu vreau sa-l ranesc pe el, nici eu nu vreau sa calc pe cadavre, dar ce pot face? Pana la urma e de ales, ori el ori eu... sa-mi sacrific fericirea pt el????

Cu putin timp in urma am stat de vorba cu el si i-am spus cat de nefericita ma simt, cat de gol si pustiu e sufletul meu.... ca vroiam sa imi gasesc pana si amant ca sa umplu golul asta. A zis ca pot gasi daca vreau, numai sa nu se afle. Si iarasi a mai zis, ca il stiam de la inceput, ca a fost greseala mea ca m-am casatorit cu el. Nici urma de regret, era doar pasiv, si incerca chiar sa-si dea seama de ce nu sunt multumita. I se pare putin lucru chestia cu romantismul, nu e un motiv sa nu fiu fericita, zice el, lui i se par prostii vorbele dulci, atentiile, pt ca mi-a daruit un buchet de flori anul asta pt prima oara in 5 ani, s-a simtit ca un prost. M-a dezamagit pt ca vroiam sa aud ca va incerca sa se schimbe, sa fie mai dulce, mai atent la ce vreau eu. El insa mi-a zis ca daca vreau sa imi gasesc fericirea, sau iubirea, voi pierde ceea ce am (adica copiii). Eu i-am spus ca va ramane mereu tatal lor, dar ei vor locui cu mine, caci cu mine vor fi mai bine, vor avea o educatie mai buna, un viitor mai bun. El nici sa auda. Dupa cateva zile, se pare ca s-a gandit mai bine si mi-a zis ca nu vrea sa ma piarda... si i-am dat o sansa. A incercat in seara aia sa fie mai dulce, dar cam atat, nu vad mari schimbari si eu ma usuc pe zi ce trece, mai ales ca nu-l iubesc si ca viata aici devine din ce in ce mai grea, simt ca o iau razna... sincer nush ce as putea decide in asa fel incat sa ne fie bine la toti.

dupa cum il descri tu pare a fi un om rece, dar totusi, are si el dreptate in felul lui...il stiai de la inceput? tot asa rece era? daca vrei ca cei din jurul tau sa te trateze cu atentie si cu dragoste si tu trebuie sa te comporti ca atare...uneori oamenii reactioneaza intr-un anume fel, doar din cauza comportamentului nostru, incearca tu sa fii cea tandra si cea iubitoare, poate va intelege ca ai nevoie de afectiune...de atentii, de iubire.Intr-o relatietrebuie sa stii sa faci compromisuri, insa doar pana la limita bunul simt, ...astea sunt lucrurile care trebuie tu sa le analizezi....daca vrei sa iei decizia buna.
daca vei face tu primul pas sa ii arati afectiune , dragoste, intelegere...si el nu iti raspunde cu aceeasi afectiune, atunci trebuie sa iei hotararea cea mare....insa nu astepta o minune.....actioneaza tu!
iti doresc sa gasesti putere si intelepciune sa iesi din impas, sa iei decizia cea mai buna pentru toti!

[maris.petrescu]

Se spune ca in general trebuie sa oferi tu exemplu unui barbat ca sa te urmeze, sa faca exact ceeace ai dori tu. Ia titudine, ia-ti puterile si treci peste aceste momente pentru ca sunt normale intr-o viata de cuplu. Daca celalalt a fost violent, cred ca cu acesta ai ajuns la normalitate in sensu ca in orice acsnici se mai instaleaza plictiseala, viata fada si fara culoae. Poti oricand sa aprinzi flacara. Mie mi se pare nu ai srtiut si nici aucm nu stii ce-ti doresti. Ar trebui sa stim ca daa nu muncim intr-un fel sau altul la o relatie cu oamenii, ele nu evlueaza de la sine, noi doar sa primim si s uitam s adam, chiar daca trebui sa pornim, noi ca femei, flacara, sa dam tonul in diferite activitati... etc. Ar trebui sa apreciezi ca viata ta s-a schimbat radical, pate nu in ideal....ideal care oate exista doar inpovesti....si sa muncesti putin la ce vrei. O fi rece, o fi absent cum spui tu insa....ce trsnmiti tu primesti in schib mereu, de cele mai multe ori. Motiveaza za-l printr-o discutie serioasa, ia initiative si hotararri si asa efectiv il faci sa se trezeasca numai sa isi doreasca. Sigur ca si el trebuie sa isi doreasca sa deveniti apropiati si dragsatosi din nou. Nu abandona ceva doar pentru ca nu mai eca la 20 de ani. Nici nu are cum sa fie. Te simti goala pentru ca nu te simti iubita, e normal. dar vorbste cu el astea si pornti din nou la redescoperit omul din voi insiva si unul in altul. E normal sa moara ceva dac nu hranesti cu ce are nevoie. Altu mai bun nu exosta pentru ca oamenii toti au defecte in general. Asta trebuia sa stii deja. Ti s-amoferit a doua sansa sa iti refaci viata, sa fi libera si linsitita, munceste putin la a diversifica viata si vei vedea ca nu trebuie sa te muti nicaieri, nutrebuie sa schimbi nimic. Copii aceia cand vor creste vor avea nevoie de un tata bun, nici nu iti imaginezi. Sunt la varsta la care as vrea mult un tata langa mine insa mama mea nua avut norocul sa intalneasca unom ok. Fa lucruri pentru tine, fi independenta de copii putin, pune-te pe picioare si vei veeda ca ridici totul in jurul tau daca esti bine cu tine. Apropie-te de Dumnezeu putin, cere-I sa te ajute, da gasesti solutii si cu putina perseverenta vei descoperi lucruri frumoase. Bafta!

Aceasta postare a fost editata de maris.petrescu: May 13 2014, 11:00 AM