Despre Boli! Optiuni

[CLAU_DITZA23]

Alergiile
Secretii nazale apoase, mancarimea nasului, furnicaturi, stranuturi repetate sunt simptomele alergiei localizate la nivelul nasului, cunoscuta sub numele de rinita alergica. Senzatii de sufocare, greutate in respiratie, suierat al respirtiei, tusea seaca sunt simptome de astm bronsic. Lacrimare, inrosirea ochilor, mancarime, pleoape umflate sunt simptomele alergiei localizate la nivelul ochilor. Crampe stomacale, varsaturi si diaree sunt simptomele alergiei localizate la nivelul tractului digestiv. La nivelul pielii se manifesta prin: eczeme (dermatite atopice), eruptie insotita de mancarimi la nivelul bratelor, picioarelor si gatului, dermatite de contact, leziuni caracteristice insotite de mancarimi care pot aparea in urma contactului direct cu substante provenite din produse cosmetice, bijuterii, imbracaminte, precum si prin contactul cu diversi alergeni profesionali. Alergiile afecteaza aproximativ 20% din populatie, iar o parte din ele sunt transmise ereditar. Primele simptome ale alergiei pot aparea la orice varsta, dar cei care sunt predispusi la alergii, vor dezvolta simptome inca din copilarie. Alergia este in esenta o afectiune fizica, dar factorii psiho-emotionali (stresul, frica, furia, mania, frustrarea, diverse fobii sau manii) pot determina sau agrava simptomatologia. Anual in tara se inregistreaza aproximativ 30 de mii de cazuri de boli alergice mai frecvent fiind afectate femeile.

Organismul se apara?
Intotdeauna. Prin anticorpi si imunoglobine. Dar unele persoane produc in exces anticorpul numit imunoglobulina E (IgE). Anticorpii IgE in cantitati abundente, suprareactioneaza atunci cand intra in contact cu un alergen, stimuland eliminarea in organism a unor compusi chimici care la randul lor accelereaza simptomele alergiei mediate de IgE. Alergenii pot provoca si alte reactii alergice in care anticorpii IgE nu sunt implicati direct.

Alergenii cei mai comuni sunt:
1. substantele vegetale (polenul florilor, ierburilor si gramineelor si puful unor stofe) - sunt cauze frecvente ale alergiilor respiratorii;
2. animalele domestice (parul si matreata de pisica, de caine) - sunt cauzele frecvente pentru astm la copii;
3. acarienii (paraziti care nu sunt vizibili cu ochiul liber) ii gasim in praf, lana (perna, plapuma), tapetul din casa si in zonele unde umiditatea este ridicata.
4. mucegaiul;
5. intepaturile insectelor;
6. substantele alimentare precum carnea de peste si de porc, capsunile, laptele de vaca, albusul de ou, spanacul - sunt cauza frecventa a alergiilor cutanate si gastrointestinale;
7. medicamentele.


1. Anamneza. Doctorul strange cat mai multe date despre circumstantele in care a aparut alergia (mediul, locul in care te aflai, ce ai mancat, daca ai intrat in contact cu anumite substante), obiceiurile, cunoasterea istoricului personal si familial. Toate acestea vor facilita realizarea testelor cutanate sau serologice.
2. Testul RAST (Radio Allergo Sorbent Test) masoara IgE specifice din sange si in secretii cum ar fi secretiile nazale.
3. Testul PRIST (Paper Radio Immuno Sorbent Test) principiul este similar cu testul RAST.
4. Testarea epidermica sau "prick skin test".
5. Testarea cutanata se efectueaza prin administrarea unui extract ce contine o cantitate redusa din alergenul suspectat. Daca esti alegic, in cateva minute apare o umflatura (papula).
6. Testele de provocare nazala.
Se introduce in nas alergenul. Reactia pozitiva apare in 30 de secunde si se caracterizeaza prin simptome precum stranutul, secretii apoase abundente. Acest test nu este indicat copiilor sub doi ani.
7. Testele de provocare alimentara consta in ingestia mancarii suspecte a fi factorul alergen.
8. "Phadiatop Infant" - recomandat copiilor cu varsta intre 0-4 ani. Acest test ofera posibilitatea testarii la cei mai obisnuiti alergeni alimentari si inhalanti.
9. Phadiatop - recomandat copiilor mai mari si adultilor, demonstreaza prezenta anticorpilor IgE specifici la cei mai obisnuiti alergeni inhalati din mediu.

Simptomatologie usoara sau moderata
Daca dezvolti o simptomatologie usoara sau moderata, problema ta poate fi usor controlata cu medicamente din urmatoarele categorii:
- cortizon
- anti-histaminice
- decongestionante nazale
- desensibilizarea sau imunoterapia specifica cu vaccinuri alergenice
- tratamente alternative cum ar fi acupunctura, homeopatia
- tratamente naturiste (ceai de coada soricelului, infuzie sau inhalatii)
- trei-frati-patati - una dintre cele mai cunoscute plante medicinale care ajuta la combaterea alergiilor de primavara.
- ceaiurile din frunze de coacaz, ajuta la descoperirea esentei reactiilor alergice; urzica, frunzele de frasin sau papadia ajuta la detoxifiere.
- infuzia din muguri de coacaz negru, trateaza rinitele alergice, astmul alergic, edemul Quicke, urticariile.
- decoctul de iarba mare, se foloseste in cazul eczemelor.
- decoctul de ceapa, sucul de ceapa, ceaiul de ceapa, au efect antiseptic, emolient in infectii faringiene, astm alergic.

[CLAU_DITZA23]

ASTMUL BRONSIC SI SARCINA

Generalitati

Astmul bronsic este o boala respiratorie cronica caracterizata de crize cu dispnee (respiratie dificila), wheezing (respiratie zgomotoasa specifica) si tuse; intre crize functia pulmonara este normala. Astmul este o afectiune frecvent intalnita la femeile insarcinate, chiar daca nu au avut aceasta boala inainte de sarcina. In timpul sarcinii astmul afecteaza mama, dar in acelasi timp reduce cantitatea de oxigen care ajunge la fat. Cu toate acestea, astmul mamei nu face ca sarcina sa fie mai dificila pentru fat sau pentru mama. Tratamentul corect al astmului la femeile insarcinate asigura o sarcina cu risc scazut sau fara risc. Cele mai multe medicamente administrate in astmul bronsic nu au efecte adverse asupra sarcinii. Dupa multi ani de cercetari, specialistii au ajuns la concluzia ca este mult mai sigur sa se continue administrarea de medicamente care controleaza boala, decat sa se intrerupa tratamentul in timpul sarcinii.

Complicatii

Daca gravida nu a avut astm bronsic inainte de a ramane insarcinata, aparitia unor simptome ca dispneea (respiratie dificila) sau wheezing-ul (respiratie zgomotoasa specifica crizelor de astm) pot fi trecute cu vederea, intarziind diagnosticul. Daca boala era prezenta inainte de sarcina, prezenta unor simptome usoare, de obicei nu ingrijoreaza gravida. Cu toate acestea astmul bronsic poate afecta atat mama, cat si copilul si ca urmare trebuie tratat ca atare.
Daca astmul bronsic nu e controlat exista riscul dezvoltarii:
- hipertensiunii arteriale de sarcina
- preeclampsiei, o afectiune ce determina cresterea tensiunii arteriale si in care apare afectarea rinichilor, ficatului si creierului
- varsaturilor, aparute precoce si in cantitate mai mare decat in mod normal (hyperemesis gravidarum)
- travaliul nu se declanseaza in mod natural (este provocat de medicul ginecolog) si poate fi complicat.
Printre riscurile fatului se numara:
- moartea la nastere (mortalitate perinatala)
- dezvoltare anormal de lenta a fatului (retard de crestere intrauterin); la nastere copilul pare mic
- nasterea inainte de saptamana 37 de gestatie (nastere prematura)
- greutate mica la nastere.
Cu cat boala este mai bine controlata, cu atat riscurile sunt mai mici.

Tratament

Managementul astmului la femeia insarcinata este identic cu cel al femeii neinsarcinate. Ca toti bolnavii astmatici, gravida trebuie sa beneficieze de tratament si urmarire pentru a controla inflamatia, pentru a preveni si controla episoadele acute de astm.
Urmarirea gravidei cu astm bronsic trebuie sa includa si inregistrarea miscarilor fatului. Aceasta se poate face urmarind daca miscarile fetale scad de-a lungul timpului. In cazul in care, in timpul unui episod acut, activitatea fetala scade, trebuie contactat de urgenta medicul specialist sau trebuie solicitata salvarea.

In tratamentul astmul bronsic la gravide trebuie sa se tina seama de urmatoarele:
- daca in ingrijirea sarcinii si in tratamentul astmului sunt implicati mai multi medici specialisti, acestia trebuie sa se consulte in privinta tratamentului; obstetricianul trebuie sa fie implicat in tratamentul astmului
- trebuie monitorizata cu atentie a functia pulmonara pe tot timpul sarcinii, pentru a fi siguri ca fatul primeste suficient oxigen; deoarece severitatea bolii se modifica in timpul sarcinii la aproximativ doua treimi din gravide, este indicat ca aceasta sa consulte un medic specialist care sa monitorizeze simptomele si functia pulmonara; medicul specialist va folosi fie spirometria (procedeu prin care se masoara volumele pulmonare), fie peak-flow-metru (dispozitiv care masoara debitele respiratorii in inspir si in expir) pentru a evalua functionarea plamanilor
- trebuie monitorizate miscarile fetale zilnic dupa saptamana 28 de sarcina
- dupa saptamana 32 de sarcina, se va folosi ecografia pentru a monitoriza cresterea fetala in cazul in care astmul nu este bine controlat sau sunt prezente simptome moderate sau severe de astm; examinarile ecografice pot ajuta medicul specialist sa examineze fatul dupa o criza de astm
- este indicat sa se evite factorii declansatori ai crizelor (fumul de tigara sau praful) astfel incat gravidei i se vor administra cat mai putine medicamente; multe gravide au simptome la nivelul nasului si poate exista o legatura intre intensitatea acestora si episoadele astmatice; boala de reflux gastro-esofagian, care este o afectiune comuna in sarcina, poate declansa o criza de astm bronsic
- este importanta protectia gravidei impotriva gripei; in acest scop se indica vaccinarea antigripala inaintea sezonului friguros (octombrie – jumatatea lunii noiembrie) indiferent de varsta sarcinii; vaccinul antigripal este eficient doar un an; acesta nu are riscuri pentru sarcina si se recomanda tuturor femeilor insarcinate.

Multe dintre gravide au si boli alergice, cum este rinita alergica. Tratamentul alergiilor este o parte importanta din managementul astmului.
Acesta cuprinde:
- corticosteroizii inhalatori administrati in doze optime sunt eficienti si pot fi folositi de catre gravida
- antihistaminice ca loratadina sau cetirizina
- vaccinarea antialergica: daca gravida primea vaccinurile antialergice inainte de a ramane insarcinata, ele pot fi continuate, dar administrarea lor nu poate fi initiata in timpul sarcinii
- trebuie consultat medicul specialist in ceea ce priveste folosirea decongestionantelor luate pe cale orala; pot exista variante de tratament mai bune.

Optiuni de medicamente

O trecere in revista a studiilor efectuate pe oameni si animale privind efectele medicamentelor antiastmatice administrate in timpul sarcinii, a dus la concluzia ca au putine riscuri atat pentru mama si fat. Este mai sigur pentru gravida astmatica sa fie tratata cu medicamente decat sa prezinte simptome si crize astmatice necontrolate. Controlul redus al bolii este mai daunator pentru fat decat medicatia antiastmatica. Medicii specialisti implicati in Programul American National de Preventie si Educatie a Astmului Bronsic au formulat protocoale pentru administrarea de medicamente in fiecare tip de astm bronsic (astmul sever persistent, astmul moderat persistent, astmul usor persistent, astmul usor intermitent). Acestea vor fi expuse mai jos.
Medicamentele sunt impartite in medicamente preferate si medicamente administrate ca alternativa la cele preferate.

Medicamentele preferate in astmul sever persistent sunt reprezentate de:
- doze mari inhalatorii de corticosteroizi, preferabil budesonide
- beta 2-agonisti cu cale de administrare inhalatorie si cu actiune lunga, ca salmeterolul sau formoterolul
- o combinatie intre cele 2 clase de medicamente de mai sus ca de exemplu Advair Discus
- la nevoie se pot administra pe o durata lunga de timp, corticosteroizi sub forma de tablete sau sirop (2 mg/kg/zi, in general fara a depasi 60 mg/zi); sunt necesare incercari repetate de a reduce numarul de tablete sau cantitatea de sirop si de a mentine astmul sub control cu doze mari de corticosteroizi inhalatori; daca sunt folositi timp indelungat corticosteroizi cu administrare orala, trebuie consultat medicul specialist.

Tratamentul alternativ in astmul bronsic sever persistent:
- doze mari de corticosteroizi cu administrare inhalatorie, preferabil budesonide
- administrarea teofilinei in perfuzie continua cu o concentratie serica intre 5 si 12 mcg/ml.

Medicamentele preferate in astmul moderat persistent:
- doze mici de corticosteroizi inhalatori si beta 2-agonisti cu actiune lunga
- la nevoie, la femeile cu episoade severe recurente, corticosteroizi inhalatori in doza medie si beta 2-agonisti cu actiune lunga.

Tratamentul alternativ in astmul bronsic moderat persistent:
- doze mici de corticosteroizi inhalatori si fie antagonisti ai receptorilor leucotrienelor, fie metilxantine (teofilina)
- doze mici de corticosteroizi inhalatori si la nevoie, fie antagonisti ai receptorilor leucotrienelor, fie metilxantine (teofilina).

Medicamentele preferate in astmul usor persistent:
- doze mici de corticosteroizi cu administrare inhalatorie, preferabil budesonide.

Tratamentul alternativ in astmul bronsic usor persistent:
- inhibitori ai degranularii mastocitare (cromolyn) sau antagonisti ai receptorilor leucotrienelor
- administrarea teofilinei in perfuzie continua cu o concentratie serica intre 5 si 12 mcg/ml.

Medicamentele preferate in astmul usor intermitent:
- nu este nevoie de medicatie zilnica
- bronhodilatatoare cu actiune scurta, pentru suprimarea simptomelor intermitente: 2 pana la 4 pufuri cu beta 2-agonisti inhalatori cu actiune scurta, la nevoie, in prezenta simptomelor; albuterolul este medicamentul preferat; daca acesta este folosit mai mult de 2 zile pe saptamana se recomanda consult de specialitate pentru tratamentul astmului usor persistent.

Medicamentele administrate in criza de astm, indiferent de tipul de astm bronsic:
- bronhodilatatoare cu durata scurta de actiune: 2 pana la 4 pufuri cu beta 2-agonisti inhalatori cu actiune scurta, la nevoie, in prezenta simptomelor; albuterolul este medicamentul preferat
- intensitatea tratamentului depinde de severitatea simptomelor; se folosesc maxim 3 administrari la 30 de minute interval sau un singur tratament cu nebulizator in functie de intensitatea simptomelor; pot fi folositi corticosteroizi sub forma de tablete, sirop sau injectii
- folosirea de beta 2-agonisti cu actiune scurta mai mult de 2 ori pe saptamana in astmul intermitent este un indiciu pentru a incepe/intensifica terapia continua in astmul bronsic
- folosirea de beta 2-agonisti cu actiune scurta de mai multe ori pe zi sau in doze din ce in ce mai mari in astmul persistent indica necesitatea de a creste dozele in terapia pe termen lung
- pot apare episoade severe separate de perioade asimptomatice (in aceste perioade plamanul functioneaza normal si nu exista simptome); in episoadele severe sunt indicati corticosteroizi sub forma de tablete, sirop sau injectii.
Oprirea sau reducerea tratamentului se face doar la indicatia medicului specialist. Uneori modificarile in tratament nu se pot face decat la sfarsitul sarcinii. Clasele de medicamente cu potential risc pentru fat sunt: bromfeniramine, epinefrina si compusii alfa-adrenergici (altii decat pseudoefedrina), decongestionante (altele decat pseudoefedrina), antibiotice (tetraciclina, sulfonamide, ciprofloxacina), vaccinuri ce contin virusuri vii, terapia imuna (la initierea tratamentului sau la cresterea dozelor), compusi pe baza de iod. Se recomanda consultul de specialitate inainte de a incerca orice tratament in timpul sarcinii sau in perioada in care cuplul incearca sa procreeze.

[CLAU_DITZA23]

Operatia de marire a sanilor sau mamoplastia
Generalitati
Marirea sanilor sau mamoplastia de augmentare, reprezinta o procedura cu o popularitate in crestere. Ea se adreseaza femeilor cu sani mici, in vederea corectarii si imbunatatirii volumului si aspectului lor.
Motivele pentru care asemenea operatii se realizeaza sunt variate si includ urmatoarele situatii:
- hipoplazie mamara uni sau bilaterala (dezvoltarea incompleta a unuia sau ambilor sani, ceea ce poate duce in unele situatii la aparitia asimetriei inestetice)
- reducerea in volum si modificarea consistentei si formei dupa sarcini si alaptari multiple sau ca urmare a pierderii in greutate
- dupa interventii chirurgicale radicale pentru tratamentul cancerului de san (mastectomie totala - amputatia sanului).
In functie de scopul in care sunt efectuate, mamoplastiile sunt grupate in mai multe categorii:
- mariri estetice,
- reconstructie imediata sau intarziata: pentru inlocuirea sanului indepartat in urma mastectomiilor radicale
- reinterventii de corectie si control: realizate in vederea imbunatatirii implantului initial, indiferent daca acesta a fost realizat in scopuri estetice sau reconstructive.
Numarul femeilor care recurg la acest tip de operatii estetice este in crestere. In Statele Unite, de exemplu, doar in 2003 au fost realizate peste 250.000 de astfel de interventii, fata de numai 32.000 in 1992.
O astfel de operatie presupune riscuri si atentionari speciale care trebuie analizate si discutate cu medical chirurg, fiecare caz avand particularitatile sale. De asemenea, pegatirea operatiei presupune parcurgerea unor etape ce incep cu consultul preoperator.


Consultul medical preoperator
Inaintea operatiei in sine este esentiala vizita la cabinetul medicului chirurg, unde se vor stabili toate detaliile referitoare la interventie. Este momentul in care pacienta expune medicului problema exacta cu care se confrunta si ce doreste de la operatie. Este de preferat ca dorintele si pretentiile pacientei sa fie cat mai realiste, scopul operatiei fiind acela de a imbunatatii aspectul si conditia sanilor raportate la talie, dimensiuni si particularitatile toracelui ei, si nu realizarea unui bust perfect.
Este recomandat ca starea de sanatate a pacientei sa fie optima in momentul consultului, raceala sau orice tip de infectie ducand la amanarea interventiei chirurgicale.
Anamneza trebuie sa fie completa si sa se axeze pe obtinerea informatiilor privitoare la patologia specifica zonei, incluzand existenta nodulilor, a umflaturilor sau a modificarilor cutanate de orice tip de la acest nivel. De asemenea este important sa se determine daca pacienta urmeaza un tratament de fond pentru o anumita boala.
Interventia chirurgicala
Operatia in sine se realizeaza sub anestezie generala si dureaza intre 1-2 ore. Caile de abord difera in functie de metoda, insa scopul este acelasi: obtinerea rezultatului scontat prin realizarea unei incizii cat mai mici si mai putin vizibile. Tehnicile operatorii actuale se bazeaza pe incizii realizate fie la nivelul santului submamar (sub san), fie in interiorul areolei mamare, fie transaxilar. De curand, insa, chirurgii plasticieni au inceput sa foloseasca si abordul ombilical, insa aceasta metoda este inca la inceput, cazurile rezolvate astfel fiind reduse numeric. Metoda va fi stabilita de chirurg de comun acord cu pacienta. Incizia are o lungime de 3,5-6 cm, in functie de tipul protezei.
Operatia consta in introducerea protezelor sub glanda mamara sau sub muschiul pectoral, in vederea cresterii in volum a sanului. Protezele actuale sunt de 2 tipuri:
- cu ser fiziologic,
- gel siliconic,
fiecare avand avantaje si dezavantaje care vor fi expuse de chirurg, anterior operatiei.
Protezele cu ser sunt recomandate pacientelor peste 18 ani, in timp ce protezele cu silicon doar celor peste 22 de ani. Limita de varsta este diferita intre cele 2 tipuri de proteze datorita complicatiilor care pot sa apara pe parcurs.
Pozitionarea protezei variaza si ea, in prezent existand 2 zone recomandate pentru fixare: sub glanda mamara sau mai profund, sub muschiul pectoral. In general, protezele cu ser se pun profund, sub muschi, unde au o stabilitate mai mare, iar cele cu silicon, sub glanda.
Dupa fixarea implantului, incizia se va sutura cu fire resorbabile, iar chirurgul stabileste necesitatea plasarii unuia sau mai multor tuburi de dren cu scopul de a preveni aparitia hematoamelor.
Este foarte important ca pacienta sa urmeze intocmai indicatiile de ingrijire postoperatorie, in vederea evitarii aparitiei complicatiilor
Recomandari preoperatorii
Anterior efectuarii interventiei se impune:
- evitarea aspirinei si a altor medicamente care contin acid acetilsalicilic si ibuprofen
- intreruperea fumatului cu cel putin 2 saptamani inainte de operatie si reluarea lui la minim 3 saptamani dupa. Aceasta indicatie trebuie respectata deoarece fumatul afecteaza procesul de vindecare.

Specialistii recomanda pacientelor cu astfel de interventii:
- refrigerare locala, la nevoie. ATENTIE: punga cu gheata nu se aplica direct pe piele ci interpunand un prosop sau un alt material de bumbac!
- masaj local cu unguente antiinflamatorii
- evitarea miscarilor ample ale bratelor timp de 1 saptamana
- evitarea efortului fizic intens in primele 4 saptamani dupa operatie
- daca exista montate tuburi de dren, este esentiala intretinerea lor si indepartarea doar de catre personalul medical specializat
- firele se scot la 7- 10 zile
- purtarea timp de minim 3 luni a unui sutien adaptat la noua marime si forma a sanilor sau, daca situatia o cere, chiar a unui sutien medical.


Complicatii
Complicatiile sunt cele ale oricarei interventii chirurgicale sub anestezie generala, dar exista si unele specifice acestui tip particular de interventie, printre care:
- durere locala si modificarea sensibilitatii mamelonare, pacientele putand resimti hipo sau hipersensibilitate in zona, sau chiar poate sa apara amorteala pasagera in unele regiuni ale sanului, in special in jurul inciziei; toate acestea dispar insa in timp
- cea mai frecventa reactie adversa este contractura capsulara, aparitia ei depinzand de reactivitatea organismului fiecarei paciente in parte; nu este influentata de tehnica folosita sau de manevrele intraoperatorii ale chirurgului; se manifesta prin formarea de tesut fibros in jurul protezei, ceea ce duce la strangerea si micsorarea sanului
- simmastia reprezinta tendinta protezelor de a se deplasa si fuziona in partea mediana a toracelui, creand impresia unui singur san
- ruptura implantului este o complicatie ale carei manifestari depind de materialul din care este fabricata proteza, ser sau silicon, astfel:
- in cazul in care se sparge un implant cu ser fiziologic, serul va fi absorbit de organism fara aparitia efectelor sistemice, ci doar a celor locale: sanul se va desumfla
- daca implantul este cu gel siliconic, prin spargere gelul se va deplasa determinand modificari de forma si consistenta atat la nivelul sanului afectat, cat si la nivelul tesuturilor din jur
- aparitia hematoamelor, seroamelor, suprainfectarea plagii sau aparitia cicatricilor inestetice



De retinut!
Este important de stiut ca implantul nu dureaza toata viata. Dupa realizarea lui, la un anumit interval de timp, in functie de caz, trebuie reintervenit in vederea rezolvarii complicatiilor tardive (cicatrici inestetice, contractura capsulara sau rupere) sau a modificarilor estetice care pot sa apara pe parcurs: asimetrie, schimbarea formei si marimii.
Implanturile mamare modifica rezultatele mamografiilor.
Pana in prezent, studiile clinice efectuate nu au demonstrat afectarea sarcinii sau alaptarii.
Medicul trebuie informat imediat daca dupa operatie apar:
- secretii anormale exteriorizate la nivelul sanului, cum ar fi puroiul
- febra
- desfacerea firelor de sutura.
Mamoplastia de augmentare realizata in scopuri estetice nu este o operatie pe care o acopera asigurarea medicala, costurile ei fiind suportate in intregime de catre pacienta.

[CLAU_DITZA23]

---

VERGETURILE
Generalitati

Vergeturile sunt prezente aproape la orice persoana. Desi acestea pot fi privite la femeile care au nascut ca o “ medalie de merit”, iar la adolescente ca un semn al maturizarii nimeni nu este incantat de felul in care arata acestea.
In prezent, desi se fac eforturi considerabile pentru gasirea unor metode de prevenire a acestora, rezultatele nu sunt spectaculoase.
Diversitatea cremelor care constituie cea mai frecventa forma de tratament nu au rezultate benefice.
Aspectul vergeturilor consta in linii fine pe suprafata corpului care apar in urma ruperii tesuturilor subcutanate datorita cresterii rapide sau a distensiei marcate a tesutului.
Vergeturile sunt foarte frecvente, acestea nu produc suferinta din punct de vedere medical insa sunt foarte suparatoare estetic in special pentru paciente.
Medical, vergeturile se numesc striae atrophicans, striae distensae, stria rubra (vergeturile rosii) striae alba (vergeturile albe). Sunt doua tipuri de vergeturi: rosii si albe. Cele mature, mai vechi sunt de culoare alb sidefiu, in timp ce vergeturile recente sunt rosiatice sau purpurii.



Fiziopatologie

La pubertate aparitia vergeturilor este un fenomen normal atat la fete cat si la baieti. In momentul cresterii taliei sau a cresterii in greutate intr-un ritm mai accentuat (mod care se realizeaza la pubertate) la nivelul corpului pot aparea linii fine numite vergeturi. Acestea apar cand tesuturile situate sub epiderm (piele) respectiv tesutul conjunctiv format in mare parte din colagen sunt tractionate in urma dezvoltarii accelerate. Comparativ cu epidermul, stratul superficial al pielii care este un tesut foarte elastic in momentul intinderii, colagenul nu este rezistent si se distruge. Astfel ca ruperea fibrelor de colagen determina cicatrici fine numite vergeturi, care constituie cea mai frecventa afectiune la nivelul pielii.

Dintre femeile insarcinate aproape 90% dintre acestea fac vergeturi atat la nivelul coapselor cat si abdomenului. La pubertate aproximativ 70% dintre adolescente fac vergeturi si 40% dintre baieti au vergeturi.
Vergeturile apar in momentul intinderii pielii, componentele care sunt “agresate” fiind fibrele de colagen si proteinele din derm, stratul situat imediat sub epiderm. In urma ruperii fibrelor de colagen se produce dilatarea capilarelor invecinate cu acumularea in exces a sangelui, care determina culoarea rosiatica a vergeturilor noi aparute. Prezenta inflamatiei, a procesului de reparare si remodelare a colagenului sunt insotite de o reducere importanta a densitatii celulelor producatoare de pigment, numite melanocite. Cu trecerea timpului, absenta pigmentului explica de ce vergeturile vechi, mature sunt hipopigmentate, albe, ceea ce indica faptul ca vergeturile reprezinta o forma de leucodermie.Cresterea ponderala excesiva si brusca intr-o perioada de timp scurta determina aparitia vergeturilor la persoanele mai tinere.

Vergeturile apar la femei in special la nivelul coapselor, sanilor, soldurilor si feselor. La femeile insarcinate vergeturile apar frecvent la nivelul abdomenului inferior, in ultimul trimestru. La barbati, vergeturile apar in special la cei care fac sporturi care deformeaza constitutia corpului cum ar fi ridicarea de greutati sau la barbatii care folosesc medicamente ce contin steroizi anabolizanti.


Profilaxie

In prezent, nu exista nici un remediu care poate preveni aparitia vergeturilor, in special la femeile insarcinate sau in perioadele de crestere accelerata.
Produsele sub forma de creme pot ameliora senzatia neplacuta care insoteste vergeturile insa nu poate preveni aparitia vergeturilor.

Recomandari:

- Masajul pielii cu o manusa sau perie de masaj avand ca scop intensificarea circulatiei sangvine locale
- Aplicarea zilnica de creme emoliente la nivelul zonelor afectate cu scopul de a intretine pielea supla
- Alimentatie bogata in vitamina C si E, zinc si siliciu, minerale ce contribuie la pastrarea sanatatii.

Daca vergeturile sunt depistate precoce, aplicarea cremelor emoliente poate fi eficienta, reducand vergeturile. Unele dintre aceste creme sunt uleiul pe baza de vitamina E, recomandat in special pentru cicatrizare, preparatele din grupul vitaminei A. De asemenea dieta bogata in vitamine (vitamina C si E) si minerale (zinc si siliciu) poate preveni aparitia acestor leziuni. Suplimentele alimentare reprezinta o alternativa in cazul in care alimentatia este necorespunzatoare si saraca in aceste constituienti.

Consumul corespunzator de lichide precum si efectuarea de exercitii fizice favorizeaza circulatia sangelui in tesuturile subcutanate cu efecte benefice. Cremele emoliente au efect asemanator.
Asupra vergeturilor s-a constatat efectul benefic al cremelor pe baza de alfa hidroxiacizi. Acestia stimuleaza regenerarea celulara secundara eliminarii celulelor din stratul superficial. Astfel ajung la suprafata celulele mai sanatoase care au rezistenta crescuta, imbunatatindu-se astfel aspectul pielii.
Tratament

Vergeturile sunt de fapt o problema de ordin cosmetic, devenind o afectiune medicala doar atunci cand intereseaza suprafete extinse si se pot ulcera sau fisura. Cele care apar la varsta adolescentei diminua in timp si nu necesita vreo forma de tratament.

Metodele terapeutice folosite atunci cand este cazul sunt:
- aplicarea retinoizilor topici (locali)
- terapia cu laser
- peeling-ul chimic.

Retinoizii sunt derivati de vitamina A, acestia pot fi aplicati in orice zona, insa cel mai frecvent sunt utilizati pentru leziunile fetei, gatului si fetei dorsale a mainilor.
Desi, in comert sunt disponibile o serie de produse destinate intretinerii pielii care pretind ca determina disparitia vergeturilor, adevarul este ca majoritatea produselor sunt ineficiente, inafara de faptul ca sunt si costisitoare. Trebuie mentionat ca nu puteti scapa de vergeturi definitiv fara ajutorul unui medic specialist dermatolog sau chirurg plastic.
Pe langa preparatele topice locale specialistii recomanda si alte metode mai invazive cum ar fi microdermabraziunea, laserterapia si chiar indepartarea chirurgicala a pielii afectate. Astfel ca in cazul abdomenului, indepartarea chirurgicala a sortului abdominal indeparteaza si vergeturile de la acest nivel (metoda numita abdominoplastie). De asemenea, ridicarea sanilor (mastopexia), o data cu excizia excesului de piele, elimina si vergeturile care apar la nivelul sanilor cazuti.

O alta metoda de indepartarea a vergeturilor este peelingul chimic care inlatura straturile superficiale ale pielii, ramanand celulele profunde care confera pielii un aspect mai frumos. Un alt aspect este acela ca peelingul chimic stimuleaza sinteza colagenului, imbunatatind aspectul pielii. In functie de profunzimea straturilor de piele indepartate, peelingurile sunt moderate, superficiale sau profunde. Peelingul profund pate fi facut doar de catre dermatolog sau de chirurgul plastician.
Pentru un rezultat satisfacator, peelingul se repeta la anumite intervale de timp
Peelingul superficial este bine tolerat, avand rezultate vizibile doar dupa mai multe sedinte.
Peelingul mediu cu acid tricloracetic este cel mai utilizat; rezultatele depind de concentratie.
Fenolul folosit la peelingul profund, este rar folosit la nivelul fetei datorita cicatricelor ce pot aparea precum si efectelor toxice sistemice.

Tratamentul chirurgical cu laser necesita de regula cam 5-6 sedinte. Aceasta nu indeparteaza complet vergeturile, insa amelioreaza semnificativ aspectul acestora. Studiile arata ca vergeturile continua sa se atenueze dupa 6 luni de tratament. Prin terapia laser are loc stimularea fibroblastilor, care se divid precum si stimularea productiei de colagen.