Fetita mea in august implineste 10 ani si acum de 2 sapt.am stat de vb cu ea.Dar mi-a zis ca ea stie ceva de la prietenele ei mai mari de la bloc.I-am mai spus si eu in ce consta si a inteles.Important este sa stie ca nu este nimic rau,sa nu se sperie.Poti sa o iei usurel mai pe deoparte si sa-i spui ca pe an ce trece ea creste tot mai mare si se face o adevarata domnisoara.Iar printre primele semne care arata ca ea devine domnisoara,o sa inceapa sa-i creasca sanii(pe fetite acest lucru le incanta ff mult;imi aduc aminte si de mine la vremea mea,am simtit ca ma doare in jurul mameloanelor de fetita si i-am spus mamei,iar mama mi-a spus ca nu-i nimic grav,doar incep sa-mi creasca sanii ;mama ce emotii am avut si o stare putin euforica,parca bucuroasa)si inca un lucru care se intampla,o sa-i vina ciclul menstrual.Si v-a trebui sa te calci putin pe tine(si cred ca-ti este greu)si sa-i explici cat poti tu mai simplu in ce consta si ca nu trebuie sa se sperie ptr ca este ceva normal si asa ceva au toate femeile.Dar mama ta care te ajuta cu copiii nu ar putea sa-i explice??Sau mama fetitei??Parca spuneai ca viziteaza uneori copiii Macar atat ar putea sa faca si ea ptr fetita ei. Nu stiu daca te-am ajutat cumva dar daca mai ai nelamuriri sau intrebari asteptam si vom incerca sa te ajutam.Si niciodata sa nu mai crezi ca te-am parasit sau nu vrem sa-ti raspundem.Nu suntem asa multe mamici cu fetite asa marisoare dar poate stiu fetele din propie experienta

Ms mult

eu am ramas langa tatal meu de la 8 ani,(ai mei au divortat) era si el cam afon in problema dar a gasit o revista in care era un articol despre pubertate,ciclu menstrual la fete...si chesti din astea,ma luat deoparte si a inceput sa-mi citeasca din ea(era pe dinafara de jenat,desi isi dadea toata silinta sa nu se observe) a inceput sa-mi explice ca e o faza normala la femei si ca nu am de ce sa ma speri,eu oricum imi auzisem prietenele pe la scara cum sta treaba ,dar el si-a facut datoria asa cum a considerat mai bine
multa bafta,si vorbeste intotdeauna cu copii tai,indiferent ce ai avea sa le spui,asculta la randul tau ce au ei de spus se vor simti mai aproape de tine si vor fi mereu sinceri cu tine

laurentiu ne-ai parasit ??????????????

eu sunt o mamica"singura"dar de fapt nu sunt singura il am pe Doamne Doamne si pe Christopher pui mic linga mine..ce sa zic de cariera..e adevarat ca inainte de a fi insarcinata aveam lanuri marete as zice eu..dar odata cu nastereea puiului meunu mi-am distrus viata doar mi-am amanat ambitiile pentru ca stiu ca fiul meu are nevoie de mine acum si nu mai tarziu cand as putea sa il pierd din cauza neglijentei..asa ca dupa ce revin de la lucru,sunt doar a lui,a lui Christopher care e viata mea,lumina mea,nu concep sa traiesc fara el...merita orice sacrificiu pentru ca Dumnezeu rasplateste suferinta si rugaciunea spusa din inima...

M-am reintors, scuze de aceasta mica despartire, m-am mutat, nu am avut net si gata, copii la scoala, ma descurc destul de greu, fac mancare si nu prea stiu dar ai mei spun ca e gustoasa ).

http://www.utilecopii.ro/forum/index.php?showforum=20 poate gasesti aici ceva ajutor la bucatarie... bine ai revenit si mult succes

...mamici si tatici singuri cu povestea vietii voastre, sa aveti parte de caldura, pace si puterea de a merge mai departe alaturi de copiii vostri.!Craciun fericit!

bine ai venit Erin... multa sanatate si speram sa revi