eu prescuratm interzis folosind semnul de circulatie!
Si foloseam o multime de semne matematice...cred ca cel mai lung cuvand avea 4, poate 5 litere!
Insa niciodata nu am stiut sa prescurtez "intr-adevar"...sau "intradevar" (in dex se regaseste prima varianta)

Decebal si Traian!
Si iata consecintele!


PS ...glumesc!

Incurabila!
Oana, nu sandala!

Am fost cumite, am citit tot, nu prea fac greseli, pun virgule, puncte...puncte puncte....primesc ceva?

am observat multa lume ca scrie: "buna ziua la toata lumea".
este gresit.
in acest caz trebuie folosit cazul DATIV(cui dau? pentru ca este vorba despre A DA) si nu ACUZATIV(la cine dau?).
adica in mod corect gramatical se spune: "buna ziua tuturor" sau "buna ziua intregii lumi" sau orice alta varianta indragita!

Apropos de asta....imi sunt tare "dragi" cei ce sunt contactati telefoinic intr-o emisiune radio sau tv si incep cu celebra formula de salut: "Buna ziua (seara) dumneavoastra si invitatilor dumneavoastra......".

Adica.... si care era mama?

Cerbul cu stea in frunte de Victor Eftimiu
A fost odata, intr-o padure,
Un mos batran cu baba lui ...
Taraiau saraci ca vai-de-lume,
In adancimea codrului

Mosul n-astepta nimica
Si numai moartea o dorea,
Dar baba ar fi vrut sa aiba
Un suflet tanar langa ea

"Sa fie un copil cuminte,
Un catelus sau un pisoi,
Ca vreau s-aud si eu cum sufla
O alta viata langa noi."

Asa ofta saraca baba,
Dar mosul nu mai vrea nimic:
"Ce-mi trebuie o grija noua?
Sunt pre batran si prea calic."

Dar domnul se-ndura de baba
Si-un pui de cerb i-a daruit.
Un pui de cerb, cu stea in frunte,
Gonit din codru si ranit.

Sageata-i strapunsese gatul -
Din rana sangele-i curgea
Si lacrimi mari picau din ochii
Frumosi, rotuzi ca o margea.

L-a sarutat pe frunte mosul,
Miloasa baba l-a spalat,
L-au ingrijit cu grija mare
Si cerbul mi l-au vindecat.

Era frumos si bland saracul,
Zburda mereu din loc in loc,
Venise ca o vraja noua
De tinerete si noroc.

Intinerea vazand cu ochii
Mosneagul si cu baba lui -
Si se facuse luminoasa
Intunecimea codrului.

Dar intr-o zi trecu pe-acolo
Feciorul unui imparat
Cu ceata de curteni, cu arcuri
Si cu ogarii la vanat.

"Da-mi mie cerbul tau, batrane,
Iti dau pe el tot ce doresti"
"Nu pot, de mi-ai da pe dansul
Comorile imparatesti"

"Te duc la curtea mea, mosnege,
Cu baba ta, va fac boieri.
Da-mi cerbul tau cu stea in frunte
Si-ti dau si cinste si averi"

"Nu-mi trebuie averi si cinste,
Sunt prea batran sa le primesc ;
Dar daca vrea sa vine cerbul,
Eu bucuros vi-l daruiesc."

Atunci, minune fara seaman,
Intreaga lume, ce vazu ?
Vazu cum cerbul da din coarne
De parc-ar spune: "NU vreau, nu!

Nu vreau sa vin la curtea voastra
(Deodata cerbul a vorbit)
Tu ma doresti ca o podoaba,
Ei, sufletul mi l-au dorit

Tu m-ai ranit la vanatoare,
Ei ranile mi le-au legat.
In stralucirea curtii tale
Eu m-as simti incatusat.

La curtea ta, as fi o fiara,
O jucarie pentru prosti.
In viata lor sunt o lumina
Pe care tu n-ai s-o cunosti."

Pleaca, pe ganduri, voievodul
Si se gandea ca nu-i de-ajuns
Sa fii bogat, temut si vesnic
De maretia ta patruns

Mai trebuie sa ai un suflet,
Milos, si bun, si iubitor,
De vrei sa fii iubit de oameni,
Si de podoaba codrilor.

induiosatoare poezia..cu multe invataturi!!