O papusha japoneza! Superbissima! Lasa ca aseara am facut si noi poze in scaun - le incarc curand!

Super scaunelul! Sa-l folositi sanatoase Si noi cautam un scaunel pe care sa-l putem folosi si acasa dar si in deplasari, asa ca ne uitam dupa unul care se poate strange cat mai usor

daca tot vorbiti de papica, i-am facut si eu azi lui gabriel o supa crema -morcov, pastarnac, cartof, ardei rosu, ceapa date prin blender. a mancat....de nu se mai oprea....si eu i-am dat... muuuult... ii place mult de tot. si dupa ce a papat, i-am dat si cateva lingurite din zeama in care au fiert legumele(supica). ii place si supica. m-am bucurat asa mult sa vad ca cere.....statea cu gurita deschisa sa vina lingurita...
oare ne putem apuca si noi sa facem branzica? o fi prea devreme? dar biscuite si banana sa-i dau? inca nu i-am dat.

eu sunt inca incepator- cereale si sant. atat deocadata. sapt viitoare mai incerc ceva...
carnitza dupa shase luni.

Off, draga mea Ela. Iti inteleg durerea mai bine decat ai crede. Si eu mi-am pierdut parintii inca de cand eram numai o copila. Aveam doar 19 ani...
Ma uit la copiii mei si plang mereu, plang de dorul parintilor mei si de ciuda ca ei nu mai sunt aici sa-si vada nepotii.
Plang ca tata si-a dorit din suflet un baiat (I-a dat insa DD 4 fete) iar noi suntem mamici de baietei. Ma gandesc mereu cata bucurie le-ar fi adus in suflet aceste mici fapturi... dar din pacate nu mai sunt.

Nu draga Ela, doamna despre care vorbesc este in viata (Mandita se numeste, daca-ti spune ceva numele), insa mi-ar fi placut s-o cunosc pe mama ta, sunt sigura ca era o doamna deosebita, asa cum esti si tu.

Sigur nu ai luat-o razna. Si mie mi se pare ca seamana mult.
Parca ar fi copia lui mai mica...

Ai cam nimerit-o cu japonezii. ca taica-su ii spune "Chinezul "(asta pentru ca la nastere arata ca un mic chinezuc .....
Pai asta nu prea e de plecare .... ca l-am adus cu furgoneta de la magazin.....nu incapea in portbagajul masinii

Eu i-am dat si biscuitzi si banana , si sara e mai mica decat Gabriel ....branza nu i-am dat dar nici nu am sanse
...ca nu am gasit calciu lactic la farmacie
Vai , vai ce-ti mai place cu blitzu´........

Mie mi-a "sarit" i ochi de prima data! Acum Adi e barbat bine -

Off, draga mea Ela. Iti inteleg durerea mai bine decat ai crede. Si eu mi-am pierdut parintii inca de cand eram numai o copila. Aveam doar 19 ani...
Ma uit la copiii mei si plang mereu, plang de dorul parintilor mei si de ciuda ca ei nu mai sunt aici sa-si vada nepotii.
Plang ca tata si-a dorit din suflet un baiat (I-a dat insa DD 4 fete) iar noi suntem mamici de baietei. Ma gandesc mereu cata bucurie le-ar fi adus in suflet aceste mici fapturi... dar din pacate nu mai sunt.

Nu draga Ela, doamna despre care vorbesc este in viata (Mandita se numeste, daca-ti spune ceva numele), insa mi-ar fi placut s-o cunosc pe mama ta, sunt sigura ca era o doamna deosebita, asa cum esti si tu.

OFFFFFFF , fetelor ... ma facetzi sa plang. din fericire parintii mei sunt in viata , dar anul asta a fost un cosmar, ne-au murit cateva rude apropiate , printre care si socrul meu in aprilie , chiar inainte sa nasc . Si e asa cumplit sa fii departe , n.am putut sa merg la nici unul ca eram cu burta la gura ... Si saracul socrul meu , nu a mai apucat sa o vada pe Sara, ar fi fost asa de mandru ...

Nu-mi suna cunoscut numele... speram sa vorbesti de mama . .. m-am dezumflat. Durerea pierderii parintzilor- mai ales cand i-am pretzuit atat- mai ales pe mama- nu o sa-mi treaca niciodata. Traieshte in visele mele de aproape fiecare noapte. acolo nu are nici o durere. Si stiu ca e fericita sa-si vada nepotzii. La fel si ai tai parintzi