Gandesti exact cum ar trebui sa gandeasca toate mamele. Ce bine ar fi daca toti am trai intr-o lume construita dupa dorinta mamelor!

Eu imi doresc un copil, chiar si adoptat, numai sa stiu ca intr-un fel e al meu. Sotul isi doreste insa copilul lui...

Draga mea, parca suntem una si aceeasi.
Exact asa e si la noi.

...am mai tot citit si am vazut pareri diverse despre adoptie. Sincer, eu consider, copilul tau este cel pe care-l cresti. La un an dupa ce l-am nascut pe Andrei am citit de un scandal cu copii schimbati intre ei la spital. Si mi-am pus problema daca ar fi fost cazul meu. Nu ar fi contat, pentru ca iubesti copilul pe care-l cresti. Sunt sigura ca as fi cautat sa-mi vad copilul dar nu l=as fi dat pe Andrei. Iar pentru parintii care fac acest lucru din vointa proprie am cel mai mare respect si stima. E mare lucru sa daruiesti dragoste nelimitata unui pui de om pe care nu l-ai conceput. Este foarte usor sa-ti iubesti propriul copil, dar oare suntem in stare sa iubim un copil si sa-l facem al nostru? Sincer desi am 2 baieti, ma bate gandul ca undeva in viitor sa ofer o sansa unui copil parasit. Ce bine poate fi mai mare pe lumea asta? Voi ce parere aveti?
Oare am fi in stare sa facem orice pentru dragostea unui copil?

Aceasta postare a fost editata de dyanp: Feb 11 2009, 11:17 PM

eu daca nu aveam copii as fii infiat!

Ai perfecta dreptate, sunt atatia copii in lumea asta care au nevoie de iubire, si au la randul lor atata iubire de oferit, si eu am un baietel si il iubesc mai mult decat orice pe lumea asta, dar nu cred ca o sa mai fac vreodata un bebe.......dar cand Rafael va fii putin mai mare sa poata sa-si spuna si el parerea ( si va fii de acord ca doara eu il educ) doresc sa ofer o familie fericita unui copilas care are nevoie.
Nu pot sa ajut toti copii orfani din lumea asta, dar unul cu siguranta voi putea sa il educ si sa-l transform intr-un om de valoare, iar daca fiecare din noi am face asa nu ar mai fii milioane de copii pe planeta care sa moara de foame, sa devina criminali sau mai stiu eu ce.
Sincer eu nu prea cred in treaba cu Dumnezeu, este putin rasuflata pentru zilele noastre, dar stiu ca pentru a lasa o amprenta in urma ta pe pamant trebuie sa plantezi o floare, sa sadesti un pom, sa oferi alinare unui batran in suferinta si unui copil orfan ( binenteles si sa nu omori, sa nu furi.....).
Astea sunt lucrurile in care eu cred si pe care am de gand sa le indeplinesc.

mi-as da jumatate din viata pentru o zi cu ingerasul meu, macar o zi ... cealalta jumatate ii apartine Denisei asa este corect ...

este pe 15 ani creditul, de aceea avem si o rata pe masura.....
sa ti traiasca fetita, USA!si sa va aduca numai bucurii
tare mult imi doresc si eu al 2lea bebe, totusi sufar destul de mult acum ca nu pot fi minut de minut cu denis, nu stiu daca as mai putea trece inca o data prin asta
am fost nevoita sa ma reintorc la serviciu;ajung acasa destul de tarziu seara, cand deni e destul de obosit si nu mai are chef de joaca
are grija de el mama mea.....in curand vor pleca amndoi in provincie, fiindca acolo e cineva care, la randul sau are nevoie de afectiune, atentie, tatal meu
sufar enorm ca nu l pot macar privi clipa de clipa....

cat despre adoptie.....cred ca as fi dorit sa infiez un copil numai daca n as fi putut da nastere unui copil
am o capacitate imensa de a oferi dragoste;imi plac copiii la nebunie, dar cu ritmul meu de munca nu cred ca as putea sa ma pcup si de al 2 lea

Aceasi problema si la noi...am lucrat pana am nascut 9 luni si o saptamana vineri...si am nascut sambata..si am reinceput munca full time la 7 saptamani.....si scoala.....la seral...am avut pe mama atunci...cateva luni...dar sa reintors asa cum spui la taica meu..suferea enorm singur in tara....
iar puiul meu nu va pleca nicaieri de langa mine/noi...ever....fie ca vom manca coaja de pom....ea a noastra si cu si de noi creste....asa gandim amandoi....e greu...suntem singuri..doar noi trei.....dar legatura dintre noi e sfanta.....
Si eu muncesc ca la balamuc...jobul meu ma cere la birou 7/8Am cu 7/8/9Pm...dar ne descurcammm....


Eu ma gandesc la adoptie de mullt timp..sotul nu e in idee....si asta ma retine..altfel as fii infiat de mult un pui de nationalitate chinea/japoneza...si nu numai...dar aceasta natie ma uimeste...ma topesc toata in preajma lor....si se pare si Babys e la fel..are un pitic chinezoi la daily si sunt apropiati...si ma bucura.....dar sotul spune la fel - cat timp pot..incercam....dar eu am avut o sarcina crunta.....si asta ma dezarmeaza....cam tottal..la mine sarcina NU a fost cea mai frumoasa perioada din viata unei vemei..am fost concret bolnava non stop...dar a meritat...am cel mai frumos pui din lume...in ingeras de fata!



Aceasta postare a fost editata de USA: Feb 12 2009, 05:28 PM

Esti sigura ca Dumnezeu o permite?





Da, am fi in stare sa facem orice pentru un copil. Dar de aici taberele se impart in doua: orice pentru copilul nascut de noi sau orice pentru un copil infiat de noi?





Suntem pe aceeasi lungime de unda. Oare Dumnezeu asculta vreodata muzica sufletelor noastre?