iti spun eu k nu e asa deloc............

ma bucur mult ca te-am cunoscut Si ca sa fiu in tema topicului,eu nu mi-l imaginez pe sotul meu langa alta femeie;nu cred ca e in stare sa ma insele oare are si zodia legatura cu asta? al meu e rac,si este un familist convins;nu merge nicaieri fara mine,nu ma minte ........si

Draga mea Bia, poate ca nu ai citit cu atentie nu sunt cuvintele mele....sunt ale aurorei liiceanu, un psiholog deosebit de fin, care...nu spune un neadevar...eu pot spune ca de-a lungul casniciei mele de 16 ani, 17 anul acesta am aplicat insa fara sa stiu...multe din cele surprinse de ea, in aceasta carte(scoasa recent).....
am doi copii...insa niciodata nu m-am vaitat sotului meu ca mi-ar fi fost greu...asta stia si el, sau reusea sa vada de multe ori...cand venea acasa de la servici, indiferent cum si-n ce fel m-as fi aflat, cat de obosita sau de greu mi-ar fi fost, ma gasea spalata (dupa o zi de alergatura si gospodarie), proaspata, aranjata, imbracata frumos si zambitoare...copii erau ingrijiti, si curati...si totul era perfect...si asta in conditiile in care lunar o migrena ma chinuia si ma punea la pamant...nu zaceam in pat(desi de multe ori eram numai buna de dus la spital)...ma ridicam ma spalam ma aranjam...si-mi vedeam de viata mai departe...strangand din dinti de multe ori...am fost de multe ori in situatia de a ma vaita, caci mi-era nespus de greu...si mi-as fi dorit poate sa zac in pat intr-un trening neglijent insa nu am facut-o...sa insemne oare asta minciuna??? faptul ca nu i-am aruncat toata ziua in fata nemultumirile si greutatile mele( de mama gospdina in casa etc)?...sincer nu cred...sa luam situatia unei bune prietene de familie, care avea un sot ce si-o dorea ingrijita si cocheta asa cum fusese la inceput cand s-au casatorit...apoi ea s-a delasat enorm , nu mai avea grija de aspectul ei, manca in nestire ajunsese la 120 de kg,era toata ziua in trening prin casa, (unul larg)...desi el ii cumpara haine si o ruga insistent sa se aranjeze..aveau si posibilitati...lucrurile au evoluat intre ei din ce in ce mai prost pana au sfarsit..cand el si-a gasit fericirea in bratele unei vecine de bloc, cochete si ingrijite... pacat pentru cei doi copii ai lor...dar de multe ori aceste casnicii se destrama tocmai din motivele descrise de autoarea cartii...e purul adevar...multumesc lui Dumnezeu ca am o casnicie fericita, un sot care ma iubeste enorm, o dragoste mai apriga ca la inceput...ce mi-as putea dori mai mult?

mii de scuze era postul pentru mona30, mii de scuze ca am postat prost , scuze giulia , daca poti sa ma ierti

bravo! si uite asa imi vine din ce in ce mai greu sa inteleg de unde izvoraste gelozia ta!

Inselatul...e din vina ambelor parti..in mare parte....asa cred eu..din diferite motive.....dar vina o poarta ambele parti....faptul ca unul din doi cade si face primul pas gresit asta nu inseamna ca e vina 100% a lui....

sotul meu stie...daca el ma scoate din pepeni putin cate putin toata ziua..iar eu explodez la un moment dat(si invers valabil)..asta nu inseamna ca e vina doar a mea ca e ziua de stricata!..right?

Intotdeauna va fi la mijloc....bine spus...

asa.......si inca ceva.......teoretic, cu totii stim ce nu e bine si ce nu trebuie facut...si totusi facem....asa ca..sa intrebam ce putem face sa nu ajungem acolo?!?!?!?...e mana destinului....e cum vrea Domnul....am avut relatii cand faceam totul....sa nu se ajunga la despartire...si totusi.....asa ca ne putem pune noi si in cap...daca destinul nostru are scris ceva mai bun sau mai rau ptr noi...asa va fii..si spun sincer, ca fiecare despartire, mi sa aratat clar mai tarziu ca relatiia aceea era cu mult mai prejos fata de cea prezenta(crestem-invatam..traim-invatam)..si altceva...poate suna aiurea...dar in general copii platesc pacatele parintilor....(asa parintii sunt loviti unde doare mai tare..e nedrept...dar e reall....asa e viata..destinul)....noi nu putem decat sa ne respectam linia sufletului...si sa facem fata cu brio la toate ce ni se vor da....sa fim femei sa fim frumoasa..sa fim curate si pe dinnauntru' si pe dinnafara......sa credem si sa facem ce avem de facut....restul cu Domnul innnainte...

de multe ori am realizar cum.....evenimentele in viata sunt oranduite cu un sens....din diferite motive...ajungi la despartire..te rogi atunci si spui si intrebi "de ce Doamne...da-mi Doamne"....dar, nu stim ca de fapt ne asteapat ceva mai bun.....stand mai tarziu realizezi ca trecutul ne pregateste ptr viitor....sau fara trecut nu ne meritam viitorul....