Baietelul meu de 4 ani si8 luni are un comportament mult prea matur sau mult prea sensibil...nu stiu cum sa il cataloghez.Am sa va povestesc si voua.
Ne intreaba mereu :Tati daca eu mananc,ma fac mare?Tati ii raspunde:Da....Si daca eu ma fac mare voi cum o sa fiti?Tati ii raspunde sa fim mai batrani.Iar Darin ii spune Atunci eu nu vreau sa mai manac si sa ma fac mare pentru ca o sa imi fie dor de voi.(aici face legatura cu faptul ca tatal meu este mort si mama i-a spus ca a murit pentru ca era batran).
Plecam la munte si el refuza sa mearga pentru ca o sa ii fie dor de casa lui si ramane cu mama mea,dar spune la toata lumea ca ii este dor de noi si ca ne iubeste.
Dormim o noapte la cumnata mea si in momentul sosirii acasa pupa efectiv mocheta din dormitor si isi pune obrazul jos si spune :Ce dor mi-a fost de casuta noastra.
Plecam din nou din localitate si il convingem sa mearga cu noi iar in prima seara cand ne asezam la masa ne spune:Mamaia mea cu cine doarme in seara asta?Eu ii raspund ca singura iar el imi reproseaza ca de ce nu am luat-o si pe ea cu noi ca manca si ea cu noi si statea cu noi nu singura,stiu eu cumva daca ea are ce manca si daca nu ii este urat singura in casa.
De aseara mama mea a ramas la tara si el isi face griji daca are ce manca...mentionez ca nu suntem bogati dar nici nu ne facem griji de mancare...adica nu i-am insuflat cumva ideea ca am fi saraci chiar a primit mereu tot ce si-a dorit.
In fiecare zi ma intreaba cand vine tati de la serviciu ca ii este dor de el.
Aste sunt intrebari puse in decursul timpului nu toate o data si mai sunt si altele pe care o sa vi le mai spun dar vreau sa stiu parerea voastra....Oare sunt eu exagerata si il vad prea sensibil sau chiar este un sensibil ...Si ce sa fac sa nu mai fie asa ca un om care isi face griji pentru toti cei din familie.

Buna. Am citit post-ul tau, si mi-am amintit brusc ceva. Aveam 4-5 ani si aveam urmatoarea problema: Aveam niste jucarii la care tineam mult, niste pui de gaina foarte dulcei, facuti dintr-un schelet de sarma cu pene si puf, si mi-era mila ca eu cand voi creste cine le va mai baga in seama. Eu cred ca toti copiii trec printr-o perioada de genul asta, dar depinde de firea lui daca se exteriorizeaza sau nu. Eu de exemplu nu am spus nimic nimanui. Plangeam pe ascuns, rau de tot, cu gandul ca jucariile mele o sa fie parasite cand eu nu ma voi mai juca cu ele. ... Si cine stie cate si mai cate nu-mi treceau prin minte.

Ca si adultii, copii sunt si ei firi diferite, inca de mici: unii sunt mai cuminti, mai meditativi iar altii deborda de energie incat nici apa nu au rabdare sa bea linistiti. Este normal.
Nu cred ca ai de ce sa iti faci grji, atat timp cat aceste lucruri nu degenereaza, iar din punctul meu de vedere, intrebarile baietelului tau sunt specifice varstei. Ei acum asimileaza foarte multe informatii si sunt curiosi si avizi sa inteleaga cat mai multe. Si daaa, fac conexiuni de nu poti feri nimic de ei.
Eu zic ca va iubeste foarte mult si este doar extrem de atent la "detalii". Cred ca nu doar ridica aceste probleme, ci are grija si sa dormi invelita, sa nu iti uiti umbrela... (la modul general vorbesc).

In mare masura, regasesc si eu aici intrebarile fetitei mele, care are tot peste 4 ani, ea tratand subiecte ce tin de lucrurile cu care intra in contact, in familia si contextul nostru.

Daca vrei sa ii mai distragi atentia de la aceste lucruri firesti, pe care tot le va afla, poate ai putea sa il lasi mai mult in compania copiilor, sa se joace mai mult decat sa "filozofeze".

Ai un baietel sensibil si iubitor, o adevarata nadejde la batranete!

Gaby, pot sa iti spun ca facem cumva parte din aceeasi categorie...si Aris e tot cam asa..avea vreo 3 anisori, cand am plecat intr-un weekend la munte....si primul lucru dupa ce ne-am cazat, a inspectat tot apartamentul, inclusiv baia..si apoi cu lacrimi in ochi imi spunea sa mergem acasa, ca ea vrea acasica, ca e casa singura...mi-am amintit citind la tine....dar s-a linistit usor si apoi am avut zile superbe...mai ales cand a descoperit piscina de acolo...so, cumva incerc mereu sa ii distrag atentia de la ganduri de aceste gen cu lucruri ce stiu ca o incanta enorm....acum cand plecam in concediu ma intreaba...."si unde mergem de aici?"....so ii place....
Alta data o intreaba mama mea, vorbind pe net...."sii daca vin la tine...unde dorm?"...iar ea sta, se gandeste...apoi zice..."pai, cu mamy si dady...".....mama mea zice "dar yo vreau sa dorm cu tine"....Aris "nuu, nu poti ptr ca am multi "copii"/din papuselele cu care doarme, si nu e loc!"......si multe, daca as sta sa memorez cate raspunsuri or intrebari pune de te pune pe ganduri uneori....dar, yo le iau ca pe o treaba pozitiva...inseamna ca gandeste si le rumega si e o fire curioasa si analitica...nu ne deranjeaza asta.....

aaa..imi amintesc o discutie cu ea, ca intre oameni "maturi" cum zice ea....ii explicam ca ea trebuie sa nu isi mai faca griji ptr noi /mamy si dady (nu baga in gura ea pana nu ne da noua intai..si sii insista daca nu vrei)..ce papam..de ce nu facem nany cand ea merge la nany......"sii, azi ce ai facut la lucru?" e intrebarea zilinica cand ajung acasa..ca trebuie sa fie copil...o sa fie mamy cand va creste....iar ea imi zice "pai sunt mamy la copii mei......si e normal sa imi fac griji ca si tu iti faci griji ptr mine!...."....naaa...si nu are nici 5 ani, inca....are o camera plina de jucarii..in curte, nu mai zic....siiii, ea e ori cu mine la gatit, or la rufe....or la baie facem curat...or trage de patura sa aranjam patul....or cu tacso la masini....

So, in concluzie..nu cred ca e un lucru de care sa iti faci griji...vorbeste deschis cu el...nu spune baliverne ci numai adevarul intr-o varianta care sa inteleaga el ce si cum.....si incearca uneori, cand el e suparat pe baza acestor ganduri sa ii distragi atentia....si multa rabdare!...

Va multumesc pentru raspunsuri....m-au linistiti...imi faceam griji ca este mult prea sensibil ...inca imi mai fac griji dar inteleg ca nu este o problema asa mare precum o vedeam eu....si intr-adevar ne iubeste foarte mult si stie ca si noi il iubim.Sper doar ca acesta sensibilitate sa ii mai treaca cu timpul ,sa nu sufere din cauza ei.