Un lung tren ne pare viata.
Ne trezim in el mergand,
Fara sa ne dam noi seama,
Unde ne-am suit si cand.

Fericirile sunt halte,
Unde stam cat un minut,
Pana bine ne dam seama,
Suna, pleaca, a trecut.

Iar durerile sunt statii
Lungi, de nu se mai sfarsesc
Si in ciuda noastra parca,
Tot mai multe se ivesc.

Arzatori de nerabdare,
Inainte tot privim,
Sa ajungem mai degraba
La vreo tinta ce-o dorim.

Ne trec zilele, trec anii,
Clipe scumpe si dureri,
Noi traim hraniti de visuri
Si-nsetati dupa placeri.

Multi copii voiosi se urca.
Cati in drum n-am intilnit,
Iar cate un batran coboara,
Trist si frant, sau istovit.

Vine-odata insa vremea,
Sa ne coboram si noi.
Ce n-am da atunci o clipa,
Sa ne-ntoarcem inapoi?

Dar pe cand, privind in urma,
Plangem timpul ce-a trecut,
Suna goarna VESNICIEI:

< Am trait si n-am stiut >

Aceasta poezie deosebita sta scrisa la intrarea in biserica de la Sadinca, jud. Sibiu, loc unde s-au pus bazele unei mici manastiri.

...foarte frumoase versuri...adevarate....

foarte frumoase versuri si mai ales foarte adevarate

cit adevar in versuri si frumoasa poezie

Cat adevar in ele....

Super adevar...si parka spun tot ce simt yo acum......luand decizia de a mai incercam ptr un Mr. Bob vorba Alondrei...

Ma bucur ca v-ati hotarat sa incercati Sa va ajute Dumnezeu sa fie totul bine!

Poezia exprima realitate noastra de zi cu zi. Versurile sunt foarte frumoase. Iti multumesc ca ai avut rabdarea suficienta pentru a-ti nota aceste versuri in memorie, ca mai apoi sa le poti posta aici. Felicitari celui care le-a scris.