Dupa cum stiti ieri am avut o zi cu dedicatie...
Sunt intreaga - clar nu la minte
- am trecut bine peste toate, strumfii sunt pe calea insanatosirii- spre dezamagirea lui Rauly
.
Tot dupa cum stiti, prietenul la nevoie se cunoaste. Ieri am vorbit cu cele 3 prietene ale mele: Moni - nu e in tara ( traiasca mess-ul si webcam-ul), Andy si Christine - la telefon.
Am ras, m-am descarcat, am primit sustinere, ironii, compatimire siiii....multa dragoste prieteneasca.
Pe Moni si pe Andy ( prescurtarea vine de la Andreea; eu ador numele de fete care par..de "baieti") le stiu de 23 de ani, adica din clasa I. Ne leaga atat de multe si am trecut prin atatea etape impreuna.
Cu Moni chiuleam de la scoala, dupa ce mergeam o statie pe jos sa o iau de acasa pentru a lua autobuzul impreuna, desi eram la licee diferite. Cand ajungeam in fata usii, dupa ce urcam 6 etaje (niciodata nu mergea afurisitu' ala de lift
) imi deschidea Moni ...in pijamale. " - Ce faci? Stii cat e ceasul??". "- Stiu, dar mie un soooomn... ". Atunci, in semn de solidaritate, dupa ce dadeam de caldura din camera ( erau iernile inca adevarate cand mersul pe jos, echivalent unei statii de autobuz, te paraliza complet), adormeam asa: ea in pijamale, eu...in hainele de scoala. Uite asa, intr-un trimestru nu am ajuns niciodata la primele 2 ore ( oricum erau fizica si chimie
).
Ce scandal a iesit o data cand, saraca mama Monicai, a descoperit ca mai are jumatate din stocul de zacusca - trebuia sa mancam ceva dupa ce ne trezeam
; ne era o foameeee
. Era logic, nu? sa atentam la proviziile femeii pentru iarna.
Cu Moni am mers la chefuri, discoteci...si alte "sindrofii" pe aceeasi tema
Cu Moni faceam toate tampeniile posibile, minteam pana ne incurcam in minciuni, de o data a avut grija tata sa ma descurce...cu o palma.
Moni e genul de femeie saritoare, buna, cateodata naiva: "Hai pe bune??!! Du-te tu!". E genul de voluntara, care face, drege, nu se lasa. O data, am rostuit cu ea faianta din baie si gresia din bucatarie - tocmai ce ne mutasem (eu si viitorul tata al copiilor mei
) in primul apartament.
Moni e genul care, desi are dovezi clare ca partenerul o inseala, ii mai acorda a 2 sansa, ii da circumstante atenuante, pana cand...circumstantele devin extrem de vizibile - la propriu
( . E genul careia nu ii este frica sa plece in alta tara, sa ia totul de la zero, lucru pe care l-a si facut de altfel.
De Moni ma leaga...tabere, excursii, teme, adolescenta...si ale ei problemele
, bucurie, planuri pentru nunta, sarcina - la ea mancam branza topita cu salam sasesc ; nu ma intrebati, eu nu mananc mezeluri, iar dupa ce am nascut nu mai vroiam sa vad combinatia asta dar, atunci cu Moni mi se parea cea mai buna mancare ever. Cu Moni am o relatie gen: nu ne vedem 3 ani si cand ne intalnim, doar 20 de min, reluam discutia asa cum am lasat-o, pe acelasi ton si cu aceeasi bucurie; nimic nu s-a schimbat de fapt, doar anii au trecut...
Pe Andy o stiu tot din clasa I, cu ea eram in competitie la invatatura. Cu ea petreceam unele sarbatori, cu ea visam ca suntem personajele din filmele si serialele ce rulau pe vremea aia. Cu Andy experimentam fel de fel de situatii derutante pentru unii
. Andy e genul de femeie super independenta, foarte smart, cu 2 facultati, deloc usoare -Drept si Stiinte Politice (acum se gandeste s-o faca pe a 3-a
)
Andy e genul care in liceu umbla hai hui cu trupele de teatru, care mergea la festivale si evenimente cu tematica, cu care vorbeam orice despre orice subiect. Andy e genul de femeie glamour, care e indecisa cand isi cumpara o pereche de pantofi asa ca mai bine isi ia doua; genul care fumeaza tigarette slim, care atunci cand gesticuleaza se aude clinchetul bratarilor asortate tot timpul la tinuta, care atunci cand ridica un pahar se aude un cling de la atingerea inelului (hand made) de sticla acestuia.
Un capuccino baut impreuna cu ea face cat o sedinta de masaj, atat de reconfortante sunt discutiile noastre si pline de savoare.
Pe Christine o stiu de... 8 ani. Am cunoscut-o in circumstante profesionale. Imi era sefa! De la Christine am invatat marketing, strategii, mkt plan, sales si...indosarierea dupa "n' criterii si in" t" feluri, arhivarea in "z" modalitati, etc (stiti serialul Monk? daca da, ea e versiunea...feminina!
). Christine era genul de carierista - companii multinationale, deplasari, masini de servici... ce mai- tot pachetul -all inclussive. Prin prisma ei am avut prima functie de conducere, preluandu-i postul - la recomandarea ei.
Intre timp, Christine a fost la nunta mea, este nasa lui Rauly
, este o best friend ever! Christine este mama lui Eric ( il stiti de la ipostaza
love story). Datorita ei am facut Psihologia, renuntand la Drept - ai mei nici acum nu inteleg.
Pe numele ei a fost prima noastra masina noua (un logan), deoarece venitul ei nu mai conditiona si alt girant; acum o conduce tata, insa pe talon scrie Christine Scholtz
. Cu Christine am fost insarcinata in paralel: ea cu Eric, eu cu Amalia - era o diferenta doar de 28 de zile
; eu il aveam pe Rauly de 2 ani, ea alesese cariera - pentru ca Ministerul Muncii sa-i dea "cosul zilnic" si nu 85% din venit, pentru care cotizase sume deloc de neglijat si pentru care isi pierduse zilele prin delegatii si noptile cu proiecte
;
Cu ea umblam prin magazine si acolo ne uita Domnul
, cautand hainute si minunandu-ne de cate lucruri noi au aparut si hotarandu-ne sa le cumparam pe...toate!
Cu ea radeam de credeam ca ni se vor rupe membranele si ne amuzam la ideea ca poate nastem deodata- razand!
Cu ea discut despre serbari, party-uri de zile de nastere ale strumfilor nostri, cu ea plang, cu ea ma bucur, cu ea am incredere sa-mi cumpar o rochie, pentru ca sunt convinsa ca-mi va spune: "Mami, nu te avantajeaza! - simplu, sincer si prietenesc.
Ele sunt prietenele mele, le iubesc si le multumesc ca ma accepta, ma suporta, ma sprijina, ma amuza, ma inteleg si cel mai important lucru...nu ma judeca (...si nu o vor face nici macar pentru faptul ca am declarat-o public)!
; sunt convinsa ca pun ceva la cale....e prea liniste 
): "- Minunat mami! Esti fericita??!! Deja ma simt mai bine...s-au dus zilele mele de vacanta !":doh: : 
..)
misunau prin jurul meu...
... o telecabina, zici 
ma intreaba : "Doamna aveti actele la dumneavoastra ?!" eu, incercand sa ma fac auzita, raspund : "Daa!!" el disperat si cu compatimire in glas (fara sa i le dau) : " Atunci, puteti..merge! " 
