Implicarea tatalui in sarcina

Partenerii nostri sunt cei care trebuie sa ne suporte schimbarile de dispozitie, poftele, placerile sau temerile cu privire la travaliu. Totusi, intr-o anumita masura, incepem sa realizam ca partenerul nu e atat de implicat cum am vrea noi sa fie.

Acest lucru se poate intampla din diferite motive:

• partenerul se simte incomod cu sarcina.
• partenerul nu stie cum sa se implice.
• l-am exclus (de obicei fara sa vrem).

Unii parteneri vor sa fie cat mai implicati posibil, in timp ce altii vor sa stea in sala de asteptare, fumand. Acelasi lucru se intampla si in timpul sarcinii. Pascal puncteaza elocvent, explicand fenomenul, intr-o oarecare masura: "Simt adesea cum implicarea partenerului este o competitie intre traditie (graviditatea fiind mereu considerata o chestiune doar a femeilor) si corectitudine personala". Totusi, partenerul va raspunde pozitiv, cu o oarecare teama, dar cu bucurie, daca ii ceri sa te insoteasca la cat mai multe consultatii posibile  sau macar la cele importante, pentru a asculta bataile inimii copilului sau pentru a vedea imaginea, la ecograf.

Implicati activ partenerul, si asa derutat de noutatea statutului sau si marturisiti-i clar, deschis si raspicat, despre problemele si lucrurile de care aveti nevoie. Iata unele sugestii pentru a trai impreuna acest moment unic in viata de familie a oricarui om, fie el barbat sau femeie:

• mergeti la cursuri pentru travaliu, impreuna
• vorbiti despre nastere
• cititi impreuna
• vizitati cladirea in care vei naste
• tineti un jurnal sau scrieti-i un biletel, copilului
• pregatiti o "baby shower", impreuna

Fiti ingaduitoare cu taticii!

In general, implicarea taticilor lasa de dorit. Ei nu au cum sa empatizeze senzatiile din perioada sarcinii, nasterii sau din perioada postnatala. Pot in schimb, sa devina mai responsabili si mai atenti la nevoile tale, dar putini sunt cei care exerseaza respiratia, alaturi de sotia lor insarcinata. Nu trebuie sa va suparati pe ei sau sa le reposati. Taticii se pot bucura, se pot mandri, dar natura nu i-a investit cu instincte si sensibilitate materna, ei avand rolul lor, in familie. Vor fi cu adevarat fericiti, chiar daca nu toti stiu sa o manifeste, iar dragostea si grija parinteasca se exerseaza in timp, fiti sigure de asta.

Probabil ca o astfel de marturisire a unui tatic, ar afecta foarte tare, pe orice femeie insarcinata: "Ar fi stat toata noaptea privindu-si burtica si asteptand copilul sa miste, iar cand chiar s-a intamplat asta, a fost asa de incantata! M-a scuturat in toiul noptii, pentru a ma trezi si mi-a spus: S-A MISCAT! S-A MISCAT! Dar eram asa de obosi (….) m-am intors pe partea cealalta, am mormait ceva, mi-am pus mana peste burtica ei si am adormit din nou"

Astfel ca nu trebuie sa-i mustrati prea aspru, dragi mamici! Sunt pur si simplu construiti astfel, fara ca acest lucru sa insemne ca sunt ignoranti, insensibili, nepasatori sau rau intetionati.

Sunt barbati, care, pare ca au avut dintotdeauna aptitudinea de a fi parinti. Si de cele mai multe ori, ei sunt aceia din cuplu, care isi doresc cel mai mult, un copil. Acestia preiau mult din responsabilitatile mamei, atat in timpul sarcinii cat si dupa.

Dar in general, de voi depinde antrenarea viitorului tatic in marele eveniment al familiei. Voi trebuie sa stiti clar, ce si cum sa cereti, iar ei se vor conforma cu bucurie ca vi se pot face utili. Nu trebuie sa lasati intotdeauna initiativa, pe seama lor.

Oricare dintre femeile insarcinate ar fi fericite sa poata sustine ca „sarcina a fost cu adevarat, un efort de echipa”. Toti avem nevoie de sprijin, in momentele grele si cu atat mai mult in acest interval al sarcinii, in care femeia, viitoare mama, devine mult mai sensibila si mai vulnerabila, atat fizic cat si afectiv.