No SSO cookie

Recomanda prietenilor Utilecopii.ro

Consideri ca Anatomia fetusului: circulatia si respiratia poate fi de folos si prietenilor sau cunostintelor tale?

Da un share si spune-le si lor despre acesta!

Anatomia fetusului: circulatia si respiratia

In Sarcina , adaugat in
(0/ 0)
Printeaza Articol

Anatomia fetusului ridica o multime de intrebari si este intens studiata de catre experti. Descopera cum functioneaza circulatia si respiratia la un copil nenascut.

Un roman bun va trece prin mai multe faze de schita inainte ca produsul finit sa ajunga in librarie. In cursul natural al scrisului, cele cateva revizuiri permit autorului sa ia elemente de la sfarsitul romanului, din punctul culminant ori din deznodamant si sa le faca cu atat mai dramatice prin "plantarea" de indicii in poveste.

Cu cat intra aceste elemente mai mult in relatie, cu atat mai izbitoare este eliberarea de tensiune in punctul culminant al romanului.

Pentru a intelege tranzitia intre viata de dinainte de nastere si cea de dupa nastere, trebuie sa ne intoarcem la studiul fatului.

Acolo, sunt introduse elemente care nu ating cu adevarat apogeul pana in acel moment de la nastere cand bebelusul respira spontan, pentru prima data.

ecografie_fetus


Totul este bine pus la punct, ca si punctul culminant al unui roman.

Embrionul unui mamifer in curs de dezvoltare este un sistem de straturi de tesut deschise care se indoaie unul peste celalalt, dand nastere la tuburi si la tuburi in tuburi.

Pe masura ce embrionul creste, nu toate partile cresc in acelasi ritm, cauzand rasuciri si incovoieri in cadrul acestor tuburi. Entorsele si girusurile acrobatice se dezvolta, avand mai departe ca rezultat formarea unei circumvolutiuni multicamerale care va fi inima.

La adult, sangele sarac in oxigen se intoarce din anumite parti ale corpului prin partea dreapta a inimii.

Acest sange este apoi pompat catre plamani, oxigenat, apoi trimis inapoi catre partea stanga a inimii, care apoi il pompeaza catre creier si catre restul corpului, unde este nevoie de oxigen.

Si apoi, acest proces o ia din nou de la inceput. Si din nou si din nou, de saptezeci sau optzeci de ori pe minut, timp de saptezeci sau optzeci de ani.

Dar la fat, plamanii sunt restransi ca si capacitate. Organul cel mai miraculos dintre toate, placenta, furnizeaza oxigen in perioada de sarcina.

Placenta, lipita de peretele uterin al mamei, permite trecerea oxigenului si a substantelor nutritive din sangele mamei, printr-o membrana, catre sangele copilului pe toata perioada sarcinii. De aici, curge prin cordonul ombilical in organismul copilului.

Circulatia din partea dreapta/stanga a nou nascutului nu este prezenta in cazul copilului nenascut. Cu plamanii ineficienti, nu este nevoie ca partea dreapta a inimii sa trimita sange la plamani, sangele este deja bogat in oxigen, datorita placentei. In schimb, exista doua scurtaturi care permit sangelui sa ocoleasca plamanii.

Unul este numit canalul arterial, iar celalalt este foramenul oval.

Canalul arterial "fura" din sangele care, in mod normal, e dirijat inspre plamani si ii permite acestuia sa curga direct in aorta si in tot restul corpului.

Foramenul oval este de fapt o gaura in insasi inima, permitand sangelui din partea dreapta sa curga prin perete inspre partea stanga si in afara, de asemenea, catre tot restul corpului. In ambele cazuri, plamanii sunt ocoliti.

Nasterea schimba toate aceste lucruri.

O data cu nasterea, ciclul de viata al cordonului ombilical este afectat. Se dezvolta foamea de aer si un reflex face ca nou nascutul sa incerce sa traga aer in piept.

Ca intr-un roman bun, actiunea ia amploare. Cu aceasta cautare a aerului, plamanii se extind pentru prima data si se transforma dintr-un bloc solid, incretit, de tesut in "pungi" moi, umplute cu aer. Schimbarea in consistenta a plamanilor da startul intregului numar de magie.

Atunci cand plamanii sunt in starea lor de "prabusire", specifica copilului nenascut, este nevoie de multa presiune pentru a incerca sa se pompeze sange prin ei. Atunci cand ei se umfla, la nastere, aceasta presiune scade, astfel incat este usor ca sangele sa circule in ei.


Cu aceasta scadere brusca a rezistentei, calea spre plamani devine mai putin rezistenta decat forta necesara pentru a pompa sange prin intermediul canalului arterial si a foramenului oval.

Fluxul din inima devine mai puternic pe partea stanga, fapt care cauzeaza o pocnitura unidirectionala, care blocheaza foramenul oval, inchizandu-l.

Diametrele generoase ale arterelor pulmonare ce duc la plamani il depasesc de departe pe cel al ductului. Legile fizicii se aplica si aici, este mai usor sa curga catre plamani decat prin duct si, astfel, se "ofileste".

Acea prima respiratie face ca ductul si foramenul sa fie ocolite, iar plamanii care anterior au fost ocoliti, se alatura, in cele din urma, clubului.

Asemenea unui roman bun, totul se sincronizeaza la nastere si in paginile de incheiere putem respira cu totii usurati, cu ajutorul plamanilor, desigur. Inchidem aceasta carte si ne pregatim pentru continuarea numita viata dupa nastere.







Posteaza un comentariu folosind contul de Utilecopii.ro

btn_anunturi

Reclama
close_button

Autentificare

Nu sunteti membru inca ?

Dureaza doar cateva minute sa va inregistrati.

Inregistrati-va acum

Adresa email
Parola
Ati uitat parola?