In perioada de sarcina, bebelusul comunica cu mama lui. Stresul in timpul sarcinii poate fi provocat de o multime de factori si poate afecta in diferite forme copilul.
Nasterea presupune un stres biologic (schimbari fiziologice dramatice) si uneori un stres psihosocial, fiind necesare noi responsabilitati si readaptari emotionale.
Responsabilitatea deosebita a femeii fata de sarcina si destinul viitorului copil fac din nastere o problema stresanta pentru unele dintre mame.
Stresul poate fi generat de catre o diversitate de situatii sau evenimente, de la modificarea comportamentului, a obiceiurilor de somn sau de hranire pana nerabdarea de a naste.
Volumul de stres indus de acesti stresori depinde nu doar de perceptia gravidei, cat si de factori precum tipul de stresori si de intensitatea si durata acestora.
O situatie poate deveni stresanta pentrtu o gravida in urmatoarele conditii:
- modificarile fiziologice (imaginea corporala, greturile, durerile de spate, lipsa somnului)
- in cazul in care gravida nu are suportul familial, afectiv si emotional
- cand gravida este impiedicata sa-si desfasoare activitatea(a sta acasa) si are sentimentul de frustrare
- aflarea unei vesti cu privire la evolutia sarcinii ei ( probleme medicale ale fatului)
Agentii stresori sunt factori nocivi sau stimuli psihici cu semnificatie afectiva puternica.
Astfel, in cazul gravidelor, s-a constatat ca una si aceeasi persoana reactioneaza diferit de la un moment la altul in functie de situatia cu care se confrunta.
Stresul are simptome psihologice, probleme emotionale si cognitive, precum depresia post-partum, psihoza post-partum, starea de baby-blue, sentimente de fustrare, de nesigurata, etc.
Unele gravide sunt capabile sa se adapteze mai eficient, in timp ce altele nu sunt capabile sa-si gestioneze situatiile cu care se confrunta in acesta perioada de graviditate.
Pe de alta parte, cercetatorii de la Universitatea din Harvard au avertizat asupra pericolului pe care il presupune starea de stres la femeile insarcinate.
Ei au descoperit ca o stare prelungita de stres, predispune la sugarul alaptat imbolnavirea de astm infantil. Cercetatorii americani au explicat ca stresul la femeile insarcinate poate influenta sistemul imunologic al bebelusului.
Potrivit cercetatorilor spanioli, in timpul sarcinii fetusul trimite semnale care stimuleaza producerea, incepand din luna a cincea de sarcina, a unui neurotransmitator denumit oxitocina, corelat cu increderea.
Acestia au explicat ca in urma acestui proces „se acumuleaza oxitocina in diferite zone ale creierului, iar acestea genereaza schimbari structurale si functionale care au drept consecinta cresterea afectivitatii fata de copilul purtat in pantec”.
Aceasta legatura afectiva a fost vizualizata cu ajutorul rezonantei magnetice functionale a creierului in care se observa cum la vederea imaginii propriului copil se activeaza partea legata de afectivitate.
Prin acest sistem s-a descoperit ca raspunsul cerebral este mai intens in timpul plansului copilului decat in cel al rasului, servind mai bine la recunoasterea a ceea ce doreste copilul.
in perioada intaruterina, copilul comunica cu mama, acesta traieste un fel de simbioza cu mama lui.
Astfel, mama ii transmite copilului propria stare cand se simte intr-o situatie problematica, ii transmite propriile emotii, astfel ca acesta poate intretine o adevarata relatie, daca aceasta il stimuleaza si se declanseaza un proces psihodimanic care conduce la crearea unui spatiu psihic matern.
Articol redactat de Mihaela Buz- specialist psiholog utilecopii.ro
Responsabilitatea deosebita a femeii fata de sarcina si destinul viitorului copil fac din nastere o problema stresanta pentru unele dintre mame.
Stresul poate fi generat de catre o diversitate de situatii sau evenimente, de la modificarea comportamentului, a obiceiurilor de somn sau de hranire pana nerabdarea de a naste.
Volumul de stres indus de acesti stresori depinde nu doar de perceptia gravidei, cat si de factori precum tipul de stresori si de intensitatea si durata acestora.
O situatie poate deveni stresanta pentrtu o gravida in urmatoarele conditii:
- modificarile fiziologice (imaginea corporala, greturile, durerile de spate, lipsa somnului)
- in cazul in care gravida nu are suportul familial, afectiv si emotional
- cand gravida este impiedicata sa-si desfasoare activitatea(a sta acasa) si are sentimentul de frustrare
- aflarea unei vesti cu privire la evolutia sarcinii ei ( probleme medicale ale fatului)
Agentii stresori sunt factori nocivi sau stimuli psihici cu semnificatie afectiva puternica.
Astfel, in cazul gravidelor, s-a constatat ca una si aceeasi persoana reactioneaza diferit de la un moment la altul in functie de situatia cu care se confrunta.
Stresul are simptome psihologice, probleme emotionale si cognitive, precum depresia post-partum, psihoza post-partum, starea de baby-blue, sentimente de fustrare, de nesigurata, etc.
Unele gravide sunt capabile sa se adapteze mai eficient, in timp ce altele nu sunt capabile sa-si gestioneze situatiile cu care se confrunta in acesta perioada de graviditate.
Pe de alta parte, cercetatorii de la Universitatea din Harvard au avertizat asupra pericolului pe care il presupune starea de stres la femeile insarcinate.
Ei au descoperit ca o stare prelungita de stres, predispune la sugarul alaptat imbolnavirea de astm infantil. Cercetatorii americani au explicat ca stresul la femeile insarcinate poate influenta sistemul imunologic al bebelusului.
Potrivit cercetatorilor spanioli, in timpul sarcinii fetusul trimite semnale care stimuleaza producerea, incepand din luna a cincea de sarcina, a unui neurotransmitator denumit oxitocina, corelat cu increderea.
Acestia au explicat ca in urma acestui proces „se acumuleaza oxitocina in diferite zone ale creierului, iar acestea genereaza schimbari structurale si functionale care au drept consecinta cresterea afectivitatii fata de copilul purtat in pantec”.
Aceasta legatura afectiva a fost vizualizata cu ajutorul rezonantei magnetice functionale a creierului in care se observa cum la vederea imaginii propriului copil se activeaza partea legata de afectivitate.
Prin acest sistem s-a descoperit ca raspunsul cerebral este mai intens in timpul plansului copilului decat in cel al rasului, servind mai bine la recunoasterea a ceea ce doreste copilul.
in perioada intaruterina, copilul comunica cu mama, acesta traieste un fel de simbioza cu mama lui.
Astfel, mama ii transmite copilului propria stare cand se simte intr-o situatie problematica, ii transmite propriile emotii, astfel ca acesta poate intretine o adevarata relatie, daca aceasta il stimuleaza si se declanseaza un proces psihodimanic care conduce la crearea unui spatiu psihic matern.
Articol redactat de Mihaela Buz- specialist psiholog utilecopii.ro
Articole recomandate:
Odihna si viata normala sunt foarte importante pentru sanatatea ta si a copilului tau, mai ales in ...
Posteaza un comentariu folosind contul de Utilecopii.ro
