Frica de animale
Frica de animale este o problema destul de des intalnita. Copilul cunoaste frica de la o varsta frageda, ceea ce se traduce si printr-un sentiment pozitiv care il ajuta sa evite o serie de accidente. Din ce moment aceasta teama devine ceva anormal? Frontiera dintre pozitiv si negativ este dificil de urmarit. Putem admite ca frica, care este un mecanism normal de aparare, devine patologica atunci cand vine vorba de anxietate. Unele temeri sunt spontane, iar altele sugerate, reflectand temerile parintilor transmise copiilor.
Frica este un sentiment neplacut, care se manifesta in prezenta unui obiect sau a unei persoane care exista in realitate si pe care copilul, in mod gresit sau pe buna dreptate, il considera periculos. Temerile arhaice (Freud) sunt o practica constanta: teama de intuneric, de singuratate, de necunoscuti, de obiecte noi, de situatii neobisnuite, de caini. Cand teama se repeta in mod sistematic in prezenta unui obiect sau intr-o situatie foarte precisa, intotdeauna aceeasi, in mod obiectiv inofensiva, vorbim despre „fobii”. Ele apar de obicei in jurul varstei de 5 sau 6 ani.
Unele temeri sunt atat de obisnuite incat trebuie considerate ca fiind normale. Lipsa de temeri intre 2 si 5 ani poate avea o semnificatie patologica: de exemplu, unui retardat mintal nu ii este frica. Noului-nascut ii este frica de zgomote bruste. Copilului foarte mic, in primii ani de viata, ii este frica de separarea de parinti. Teama de necunoscut apare la 8 luni. La 1 an, copilul se teme de zgomote cum ar fi cel al aspiratorului, al mixerului, al telefonului, etc. La 2 ani, zgomotele violente inca ii provoaca frica: sirenele de ambulanta, apa in conducte, latratul unui caine, etc. La aproximativ 3 ani, copilul incepe sa se teama de animale mai ales daca nu are acasa un animal de companie. Aceasta teama poate fi cauzata chiar de catre animale, care, agresive si geloase, au aratat semne de ostilitate. In cazul in care comportamentul animalului de companie este periculos, trebuie sa renuntati la el.
Cu toate acestea, cel mai adesea, copilul manifesta o fobie fata de animale, fara ca acestea sa fi facut ceva ca s-o merite. Anumite atitudini ale parintilor contribuie la cresterea sentimentului de teama la copil. Evitati amenintari de genul: „Daca nu faci acest lucru, te dau la caine sa te pape”. Cand copilului ii este frica e inutil sa-l ridiculizati, sa-l mustrati sau sa va bateti joc de el. A incerca sa-l convingeti ca se inseala sau sa-l fortati sa mearga la animalele de care ii este frica, nu va functiona niciodata. Copilul trebuie sa se poata baza pe intelegerea parintilor. Incercati sa-l obisnuiti treptat cu lucrurile de care se sperie. Initial poate privi cainele de departe, pentru a vedea alti copii jucandu-se fara teama cu el. Frica de caini nu este selectiva, copilului ii este teama, in egala masura de un ciobanesc german sau de un pui de cocker. Nu serveste la nimic sa il obligati sa mangaie animalul. Ii puteti insa spune povesti in care eroul este un caine bun si curajos. Aceasta teama trece treptat cu exceptia cazului in care este cauzata de un atac.
Fobia de pisici este destul de rara. Vederea unei pisici declanseaza in persoana care sufera de aceasta fobie paloare, greata, crize de nervi.
Sursa: roportal.ro
