No SSO cookie

Recomanda prietenilor Utilecopii.ro

Consideri ca Povestea soricelului Maurice poate fi de folos si prietenilor sau cunostintelor tale?

Da un share si spune-le si lor despre acesta!

Povestea soricelului Maurice

In Povesti pentru copii , adaugat in
(0/ 0)
Printeaza Articol

Nu stiu daca voua vi s-a intamplat vreodata sa nu va ascultati parintii, dar soricelul Maurice a facut acest lucru? Vreti sa aflati prin ce intamplari a trecut? Cititi Povestea soricelului Maurice!

A fost odata ca niciodata, ca de n-ar fi nu s-ar mai povesti, un soricel nici prea cuminte, nici prea neastamparat, nici prea mare, nici prea mic, insa de jucaus ce era, ii intrecea pe toti soarecii din familia Soricillion. Soricelul din povestea noastra, se numea Maurice si era al treilea fiu al familiei Soricillion. Familia soriceasca isi ducea traiul intr-un oras din sudul Frantei, in Carcassone, un oras vestit pentru turnurile sale de necucerit, pentru cavalerii sai viteji dar si pentru vinurile bune, ospetele cavaleresti si branza delicioasa pe care o adorau toti locuitorii cetatii dar mai ales soriceii.

Pentru familia Soricillion, traiul era destul de linistit si indestulat. Casuta in care locuiau era chiar intr-una din crapaturile primului turn de aparare al cetatii. Era mostenita de la strabunicul Pierre Soricillion Cel Viteaz, unul dintre cei mai viteji soareci ai cetatii ce reusise sa se lupte si sa invinga trei pisici deodata. Acolo, nicio pisica ori vreun alt dusman nu putea ajunge sa le faca vreun rau.

Iar pentru Maurice copilaria era frumoasa si fericita. Maurice avea chef de joaca ca mai toti copiii, toata ziua cat era de lunga alerga cu prietenii sai soriceii prin cetate. Ii placea sa cunoasca Carcassonne-ul si de aceea, strabatea toate cotloanele si toate ungherele. Stia ca pravalia batranului Jacques e plina cu roti de cascaval si cu putini pline cu branza. Mai stia ca si pivnitele contesei Lyze sunt doldora de butoaie cu branza, borcane cu dulceata, saci cu pesmet, grau si alte bunatati dupa care soarecilor le ploua in gura.

Parintii lui Maurice ii reaminteau tot timpul inainte de a pleca de acasa care erau regulile pe care trebuia sa le respecte un soarece pentru ca neamul soricesc sa traiasca in pace:

1. Niciodata sa nu te apuci sa rontai o roata de cascaval neinceputa pentru ca stapanul ei sigur va banui ca e opera unui soarece neobrazat!

2. Ocoleste bucataria oamenilor, multumeste-te cu ce gasesti in pivnita sau in camara, pentru ca oamenii nu suporta sa vada soareci prin farfuriile sau pe sub scaunele lor!

3. Ai grija cu cine te imprietenesti si nu dezvalui necunoscutilor unde isi au casa soriceii indiferent cat de prietenosi ar fi cu tine!

Aceste reguli erau stiute de mai toti soarecii maturi si le erau repetate si soriceilor pentru ca traiul lor in cetate sa fie linistit.

Maurice, impreuna cu prietena sa soricica Rozmarin, erau atat de incantati de tot ceea ce descopereau zi de zi in cetate, incat li se parea ca nimic rau nu are ce sa li se intample. Sfaturile parintesti deja li se pareau ca sunt plicticoase si nu stiau cum sa fuga mai repede sa ajunga in galeriile subterane ale cetatii. Pentru Maurice, asta era joaca preferata, caci galeriile erau intotdeauna pline de surprize si nu stia unde pot sa-l scoata: ori iesea in piata cetatii, ori in castelul contesei Lyze, ori in crama de vinuri a negustorului Roland.

Maurice si Rozmarin tot alergau intr-o zi prin galerii strigand cat ii tinea gura:

- Maurice, Maurice, stai ca te prind!

- Nu ma prinzi, nu ma prinzi, soricica Rozmarin!

La un moment dat, un sobolan pe nume, Adelio, intra in jocul lor cu glas mieros:

- Primiti-ma si pe mine in jocul vostru! Eu o sa va arat niste galerii grozave, caci aici este si casa mea, chitaia Adelio cu un zambet rautacios printre mustati.

Maurice, mult prea incantat de joaca sa, nu observa nici zambetul rautacios, nu-si mai aminti nici sfaturile parintesti si il primi imediat pe sobolanul Adelio in joaca lor.

- Da, arata-ne alte galerii. Vreau sa cunosc cetatea! spuse Maurice plin de etuziasm.

Adelio, demult isi dorea sa le faca rau soarecilor. Prea aveau ei case frumoase si sigure

in turn, in timp ce sobolanii trebuiau sa stea prin galerii la intuneric si umezeala. Si nu ar fi minunat ca el, Adelio sa fie rege peste toti soarecii si sobolanii din Carcassonne, se intreba in sinea sa, in timp ce se uita la ceo doi soricei prostuti? Pentru cateva minute bune, Adelio visa ca va fi regele sobolan cu coroana de aur pe cap iar soarecii vor fi supusii lui. Indata ii si veni in minte un plan rautacios. Ce-ar fi daca ar afla cum se intra in casa soarecilor si ar trimite pisicile acolo sa-i manance pe soareci? Si apoi, chiar ar fi simplu pentru el sa preia regatul.

- Uite, o sa va duc exact in crama marchizului Dominique. Sa vedeti ce butoaie uriase cu vin sunt! Si ce mirosuri! spunea Adelio. Si de acolo putem merge la depozitul marchizului de branzeturi. El are cele mai fine branzeturi din toata Franta! Daca o sa va placa, o sa puteti sa duceti si la parintii vostri.

Maurice si Rozmarin nu mai puteau de nerabdare. Nici macar nu s-au gandit ca sobolanul Adelio ar putea sa le fie dusman.

- Haide! Vreau sa ajungem mai repede!

Adelio coti de doua ori dreapta si de doua ori stanga si ii si duse in crama marchizului Dominique. Intr-adevar, butoaie uriase cu vin, damigene si sticle pline cu vinuri vechi stateau in crama frumos aranjate pe rafturi.

- Uite, puteti sa beti din carafa asta ca sa vedeti ce vinuri dulci are marchizul, ii indemna Adelio.

Dar stii, mie mama mi-a spus ca un soricel nu are voie sa bea vin. Noi suntem inca

copii si ne poate face rau, spuse Maurice dar pe un ton absent si cu privirea indreptata lacom spre carafa cu vin.

- Las-o pe mama ta si ce iti spunea ea acasa. Asculta-l pe batranul Adelio ca el stie mai bine. Nu o sa mori de la un pic de vin, din contra, o sa visezi mai frumos.

 

soricelul_maurice

 

Maurice si Rozmarin dadura pe gat cateva inghitituri si gustul vinului le placura. Mai baura. Parca a inceput sa-i cuprinda o moleseala placuta si nici labutele nu-i mai ascultau la mers. Simteau nevoia sa se intinda putin.

Adelio profita indata de efectele vinului asupra lui Maurice si incepu sa-l descoase cu glas mieros. Il intreba pe Maurice cum e casa lui, cum se poate ajunge acolo, daca e pazita, iar Maurice povesti tot. Avea un chef de vorba ca vorbea intruna. Vinul baut il facea sa povesteasca vrute si nevrute. Parca ii era si somn si-ar fi vrut sa traga un pui de somn.

Adelio, vazand ca planul sau merge struna, nici nu mai astepta ca Maurice sau Rozmarin sa adoarma, ca o si lua la goana catre cartierul pisicilor. Nici frica nu-i era ca ar putea fi inhatat de vreo pisica. Gandul ca va fi regele sobolanilor si al soarecilor ii dadeau un curaj nebunesc.

La toata aceasta poveste, a asistat si cartita Sofia care se afla din intamplare in crama marchizului. Ea nu venise sa bea vin ci vroia sa-si mai sape o galerie catre nordul cetatii unde intunericul nu i-ar mai fi chinuit ochii.

Sofia il placea pe Maurice se imprietenise demult cu el pe cand Maurice daduse din intamplare peste unul din tunelurile sapate de ea. De atunci, Maurice ii mai facea cate o vizita Sofiei, ii povestea cum e afara unde soarele straluceste si cum e viata in cetate.

Sofia se gandi ca trebuie sa faca ceva sa-i salveze inainte ca rautaciosul Adelio sa puna in aplicare vreun plan. Asa ca inhata o cana plina cu apa si arunca pe cei doi soricei, strigand cat o tineau puterile:

- Treziti-va si fugiti acasa! O mare primejdie va paste. Adelio va aduce toate pisicile

la casele voastre iar fratii si parintii vostri vor fi omorati.

Maurice inca nu se putea dezmetici din betie, insa Rozmarin se trezi mult mai usor pentru ca ea doar gustase din vin. Incepu si ea sa-l scuture. Odata treziti soriceii, o luara la goana cat mai repede spre casa. Ajunsera intr-un suflet si povestira parintilor cele intamplate cat si despre planul lui Adelio.

La auzul acestor vesti rele, toti soriceii isi baricadara casele, se ascunsera prin cele mai nestiute unghere asteptand atacul pisicilor. Si cum intrarea lor se facea pe un pod mobil care se ridica pe timp de noapte, regele soarecilor dadu ordin ca podul sa fie ridicat si pe timp de zi.

In vremea asta, sobolanul Adelio, striga cat il tinea gura in cartierul pisicilor ca a venit vremea unei vanatori pe cinste chiar in casele soarecilor. De cateva ori era cat pe ce sa fie inghitit de o pisica flamanda, insa in cele din urma, motanul Aramis, regele pisicilor din Carcassonne, i-a fost acceptat propunerea. Motanul Aramis l-a amenintat ca daca e vorba de vreo pacaleala Adelio va fi infulecat intr-o clipa. Adelio trancanea in continuu ca pisicile vor manca cati soareci vor ele si ca va fi foarte usor sa intre in casele soarecilor, pentru ca a aflat toate secretele despre regatul soarecilor.

Odata ajunsi in turnul in care salasluiau soarecii, pisicile au incercat sa se catare spre casele lor, insa surpriza! Nu era nici un pod, asa cum povestise Adelio. Au incercat sa se prinda cu ghearele de turn, insa in timp ce se catarau, o ploaie de borcane, sticle si papuci vechi le-a cazut in cap. Soarecii strajeri isi incordau arcurile cu sageti otravitoare si se pregateau sa-si infrunte inamicii.

Sobolanul Adelio, cu glasul ragusit de disperare, striga din toate puterile:

- Va spun sigur ca aveau un pod. Credeti-ma! Daca ajungeti in turn o sa-i puteti manca pe toti.

Dar pisicile nici nu-l mai ascultau, pentru ca stiau ca va fi vai si amar de pielea lor daca nu se feresc de sagetile otravitoare. Un motan roscat il inhata pe Adelio intr-o laba si fugi cat mai departe. Si celelalte pisici impreuna cu regele lor, motanul Aramis, fugeau miorlaind de spaima. Sagetile soriceilor erau vestite si nimeni nu vroia sa se zvarcoleasca de durere. Fuga era scaparea.

Soriceii reusisera sa scape si de aceasta data de dusmanii lor de moarte: pisicile.

Daca va intrebati ce s-a intamplat cu lacomul Adelio, se pare ca fost infulecat de motanul roscat, astfel punandu-se capat viselor lui de a fi rege peste soareci.

Din aceste intamplari, Maurice a invatat multe lucruri. A invatat pe propria piele lectia neascultarii. A vazut singur ce se intampla atunci cand nu isi asculta parintii si cand are incredere in necunoscuti. Cu Sofia, cartita ce i-a dat o mana de ajutor s-a imprietenit si mai mult, iar de cate ori are ocazia o viziteaza in galeriile ei intunecoase.

Parintii l-au iertat, la fel si ceilalti soareci, iar Maurice a devenit de atunci un soricel ascultator. La fel s-a intamplat si cu Rozmarin. Si ea a devenit o soricica ascultatoare.

Astazi, Maurice e unul din soarecii intelepti din Carcassonne, iar seara la sezatoarea soriceasca le povesteste copiilor-soricei despre intamplarile din copilaria sa si despre ce se poate intampla atunci cand nu-ti asculti parintii.

Si-am incalecat pe o aluna,

Iar Maurice v-a spus o poveste buna

Si-am incalecat pe un castravete,

Noapte buna  baieti si fete!






Articole recomandate:

Povestea unei carti roz

Uneori v-ati intrebat dragi copii care e cea mai interesanta carte? Cea de poezii, cea de povesti? o ...

Spiridusul Doc a incurcat povestile

Spiridusul Doc e pus pe sotii. Vreti sa vedeti ce incurcaturi a facut in povesti? Daca vreti sa afla ...

O calatorie cu Rita Gargarita

Cati copii nu au visat ca si-ar dori sa zboare pe spatele unei pasari, pe un nor sau cu un fluturas ...


Posteaza un comentariu folosind contul de Utilecopii.ro

btn_anunturi

Reclama
close_button

Autentificare

Nu sunteti membru inca ?

Dureaza doar cateva minute sa va inregistrati.

Inregistrati-va acum

Adresa email
Parola
Ati uitat parola?