No SSO cookie

Recomanda prietenilor Utilecopii.ro

Consideri ca Povestea lui Pacala poate fi de folos si prietenilor sau cunostintelor tale?

Da un share si spune-le si lor despre acesta!

Povestea lui Pacala

In Povesti pentru copii , adaugat in
(0/ 0)
Printeaza Articol

Păcală, erou al snoavelor populare românești, este cunoscut pentru umorul și istețimea sa, ascunse sub o mască de naivitate și simplitate. Tratează autoritățile sătești (popa, boierul, judecătorul) cu îndrăzneală și ironie usturătoare

Un negustor dupa ce a umblat prin mai multe sate si orase vrand sa cumpere grau, papusoi si altele, intr-o zi ajunse la un pod si cand era sa treaca vazu un om care se odihnea acolo: acesta era Pacala.

Negustorul, dorind sa afle ceva de la el, ca orice negustor, se apropie de dansul si-l intreba:

— De unde esti, mai crestine?

— Ia din sat de la noi, raspunse Pacala.

— Din care sat de la voi?

— Iaca de acolo, tocmai de sub acel mal, aratand negustorului cu mana spre un deal.

— Bine, dar ce sat e acela? Eu nu-l stiu.

— Ei! cum sa nu-l stii; e satul nostru, si eu de acolo vin.

— Nu asa, mai prostule. Eu te-ntreb: acel sat pe a cui mosie este si cum ii spune?

— Doamne! da' nu stii ca mosiile sunt boieresti si asta-i a cuconului nostru, ce sede la Bucuresti? Iar satu-l boteaza popa intr-o caldarusa cu apa, cum ii scrie lui in carti.

Negustorul, privindu-l lung, zise in sine: Ma!... aista-i chiar Pacala, ca tare ma pacaleste.

— Dar cum te striga pe tine?

— Iaca!... ce ma intreaba. Ma striga ca pe oricare: vina-ncoace, ori vin-aici!

Negustorul incepu a-si face cruce ca de naiba si iar il intreba:

— Dar cu chemarea impreuna cum te mai striga?

— Iaca asa: vino! bre! ma! raspunse Pacala.

Negustorul incepu atunci a rade si zise: ce prost! Apoi il mai intreba:

— Dar ce bucate se fac acolo la voi?

— Mai mult terciu cu mamaliga mancam, zise Pacala.

— Intelege-ma, prostule! Nu te intreb de bucate ferte.

— D-apoi de care bucate ma-ntrebi?

— Te-ntreb daca s-au facut la voi grau, orz si altele.

— Da, s-au facut pana la brau, raspunse Pacala.

— Nu te-ntreb de inaltime, ca doar n-am nevoie de paie pentru boi, ci as vrea sa stiu de ce fel este la voi grauntele orzului.

— Sa-ti spun, daca nu stii, zise Pacala. Grauntele orzului este lungaret, imbracat c-o coaja cam galbie si c-o tapa in varf.

— Bine, stiu de astea; dar spune-mi in ce fel se vinde, ca as voi sa cumpar si eu.

— De! nu stii dumnia-ta ce fel? Unul da graul ori orzul, si altul ii da bani: galbeni, napoleoni ori altceva.

— Nu ma-ntelesesi nici asta; eu te-ntreb: cum se da?

— Bre!... Nici asta n-o stii. Sa-ti spun eu: iei banita ori un sac si pui in ea orz sau grau pan-o umpli cu varf, apoi cu coada lopetii o razi s-o torni in sac, pe urma iarasi o umpli si tot asemine faci.

— Eu nu te-ntreb asta, om fara cap ce esti!

— Dar ce fel ma-ntrebi? zise Pacala.

— Cu ce pret se vinde la kila ori banita; cati lei?

— Asa cum te-nvoiesti; si cati lei dai atata orz iei.

Negustorul, suparat, il mai intreba:

 

 

povestea lui Pacala

 

 

— Neghiobi ca tine mai sunt acolo-n sat?

— U! hu!... este badea Musat, badea Stan, badea Neagu, badea Voicu,  badea Florea, badea Soare, badea Bran, badea Coman si altii.

— Ho! ma, destul! Dar cine este mai mare decat toti la voi in sat?

— Cine-i mai mare? Badea Chitu; el este mai inalt decat toti, e atat de lung incat mai n-ajungi cu mana la umarul sau.

— Bre!... proasta lighioaie mai esti! Nu te-ntreb asa.

— Dar cum? zise Pacala.

- Eu iti zic, de cine ascultati voi, aici in satul vostru?

— Ha! auzi vorba! Il ascultam pe lautarul mos Bran; cand incepe sa cante, tot satul sta cu ochii si urechile tinta la el.

— Nu zic asa, mai nataraule! Raspunde-mi odata cum te-ntreb.

— Ei, cum?

— Eu te-ntreb de cine aveti frica aici in sat mai mult.

— Valeu, maica! Pai ascultam de boul lui mos popa, mare frica mai avem.

Cand vine seara de la pascut, fugim de el care incotro apucam; ca atat e de infricosat, de gandesti ca e turbat; cand incepe sa mugeasca, sperie chiar si copiii din sat.

— Ma!... ce namila de om esti tu? Nu cumva esti vrun duh rau, frate cu Spaima-padurei?

— Ei, Doamne! De ce ma-ntrebi, cand ma privesti? Ce? Nu ma vezi ca-s om ca si dumneata: cu cap, cu ochi, gura, nas, maini si cu picioare, ma misc si ma uit ca toti.

— Asa te vad si eu, dar ai minte si simtire abia ca un dobitoc. Ia spune-mi, zau: aveti butnari sau dogari in sat la voi?

— Avem.

— Na cinci bani, si du-te sa-ti puie doagele ce-ti lipsesc.

Morala:

Prostia din nascare, leac in lume nu mai are; ea este o boala uricioasa ce nu se vindeca in scoale, dar tot asa nici in spitale.





Cuvinte cheie: Povesti pentru copii , Copilarie


Articole recomandate:

Cenusareasa. Povestea Cenusaresei

A fost odata  ca niciodata un om bogat care si-a luat o a doua nevasta, o femeie rea si ingamfata, ...

Gasca cu pene de aur

Din povesti invatam doar lucruri bune. urmeaza povestea "Gasca cu pene de aur", din care aflam ca c ...

Povestea unui om lenes

de Ion Creanga Cica era odata intr-un sat un om grozav de lenes; de lenes ce era, nici imbucatura ...


Reclama
close_button

Autentificare

Nu sunteti membru inca ?

Dureaza doar cateva minute sa va inregistrati.

Inregistrati-va acum

Adresa email
Parola
Ati uitat parola?