Peter cel orfan (ep. 5 seria a II-a) de Diana Manolescu
In Povesti pentru copii
, adaugat in
(0/
0)
Peter cel orfan (ep. 5 seria a II-a) de Diana Manolescu
Povestea lui Peter, il impresiona pe orfan, noul nostru prieten, pana la lacrimi. El, desi nu avea parinti, totusi…
Peter cel orfan (ep. 5 seria a II-a) de Diana Manolescu
Povestea lui Peter, il impresiona pe orfan, noul nostru prieten, pana la lacrimi. El, desi nu avea parinti, totusi nu avusese o astfel de poveste.
Cand termina a grai, copilul incepu a plange cu lacrimi de crocodil! Isi sufla bland nasul, isi sterse lacrimile si ii spuse lui Peter:
- Amice, oi fi eu orfan! Dar, doamne... niciodata nu am auzit o asa viata trista! Acum... Sa ma prezint! Eu am 8 ani si ma cheama Rompy. Nu am parinti, asa cum am mai spus. Traiesc pe unde apuc... Stapanul, cel la care am lucrat, ma platea cu cativa banuti. Asa puteam manca cate ceva, de pe ici, de pe colo. Dar acum nu mai am unde sa ma duc. Cine mai primeste un sarantoc sa munceasca cu ziua? Nimeni!
Peter, frecand calcaiul pantofului in iarba, se gandi... Si, brusc tresari:
- Ai putea veni cu mine! La orfelinat??€¦ Caldura, hrana??€¦ prieteni!
- Da,dar...
- Niciun dar! La orfelinat nu exista copiii saraci. Suntem egali! Suntem orfani!
Desi fu greu, copilul accepta. Cu toata saracia de pe capul sau, se acomodase in acea lume. Dar acum, va cunoaste fericirea si prietenia, intr-un loc in care copii ca si el, orfani, se strang si incearca sa treaca peste acest hop al vietii... Sa traiasca fara parinti...
Mai pierdura vremea cu povesti, apoi se-ndreptara spre o brutarie si cumparara, din putinul pe care il mai aveau, cateva painici proaspat scoase din cuptor. Imbucara, apoi pornira din nou in cautarea doamnei Michael. Of... dar era tare greu! Era ca si cum ai cauta acul in carul cu fan!
Mergand ce mergand, dadura de o casa, care li se parea destul de cunoscuta... Adica i se parea lui Peter. Scoase din buzunarelul jachetei, poza cu doamna Michael si casa ei si, mirare, ce credeti?! Cele doua erau identice. Un singur lucru se deosebea, lipsa doamnei Michael.
Peter se repezi la usa, dar Rompy il opri..
- Esti sigur? Adica... Nu ma-ntelege gresit, totusi daca nu o vei gasi?
- Speranta moare ultima??€¦ spuse oftand bietul Peter.
Era ultima sa sansa, pentru a-si gasi profesoara??€¦ si batu timid. Un domn inalt, bine legat, deschise usa si intreba cine este. Peter raspunse politicos, dar primi un raspuns negativ, cand pomeni de doamna Michael.
Inlacrima, caci doamna Michael nu mai era! Nu mai era in acel loc!
Va urma
Posteaza un comentariu folosind contul de Utilecopii.ro

jovis carla
greu
2008-10-28 la 16:13

Mika
Diana, pe mine m-a prins din ce in ce mai tare povestea asta. Abia astept sa vad ce-l mai asteapta pe Peter. Tare mila imi e de el si de noul lui prieten. Saracii! E nasol fara parinti. eu nu stiu ce as face...
2008-06-12 la 13:59