Catelusa jucausa

Sașa este o cățelusă de talie mică. Este blândă și iubitoare. Nu a avut o viață ușoară, însă soarta i-a surâs. Era bolnăvioară când instinctul a îndreptat-o către ușa lui Roxi. Roxi, o fată blondă cu părul bălai și ochii verzi nu a putut rămâne indiferentă atunci când a văzut-o pe Sașa. Avea o rană vizibilă și o privire tristă. Doctorul veterinar și dragoastea lui Roxi au făcut-o să se însănătoșească curând și să redevină cațelușa jucăușă care fusese cândva.

Uneori este zgomotoasă, nu suportă să audă câinii certându-se pe stradă și le ține o morală de nu se văd. Este atât de curioasă câteodată încât se apucă să latre la fiecare trecător, pe care îl zărește de pe balcon. Balconul este locul ei preferat. Își vâră boticul printre gratii și urmărește orice mișcare. O simte de la distanță pe Roxi și repede, repede ajunge la ușă pentru a o întâmpina.

Într-o bună zi în casă a apărut un nou personaj. Un câine mare, negru, de pluș.

- Cine ești tu?, îl întreabă Sașa pe noul venit.

- Sunt Max.

- Bună, Max. Vrei să fii partenerul meu de joacă?

- Desigur, numai că eu sunt de pluș si nu pot alerga ca și tine.

- Nu-i nicio problemă, găsim noi un joc potrivit pentru amândoi. Merg să aduc mingea.

Sașei îi place să se joace cu mingea. "Minge" a fost unul dintre primele cuvinte pe care le-a învățat. Atât de mult i-a plăcut jocul cu mingea încât a învățat chiar să-și arunce singură mingea și să o aducă înapoi la locul de unde a aruncat-o. O aruncă din capul scărilor, aleargă după ea, o prinde și o aduce înapoi în vârful treptelor.

Bucuroasă că acum avea un nou partener de joacă, aceasta duce mingea la Max și așteaptă ca el să o arunce. Max nu schițează nicio mișcare. Se pare că nu era jucăria potrivită pentru el.

Cu toate că Max era un cățel el nu reacționa la niciun joc propus de Sașa.

- Nu înteleg, chiar nicio jucărie nu îți place?

- Ba da, îmi plac toate! Dar nu mă pot juca. Sunt de pluș. Pot fi doar îmbrățișat și pot oferi afecțiune prin prezența mea, fără ca măcar să fac vreo mișcare.

- În regulă. Atunci îmi dai voie ca de astăzi să dorm pe una dintre lăbuțele tale și să mai stăm și noi de vorbă înainte de culcare? Mi-ar plăcea să-mi povestești mai multe despre tine.

- De acord. Chiar îmi face plăcere.

Sașa și Max au devenit priteni de nedespărțit, cel puțin atunci când vine ora de somn...

Jucăriile ajută câinii să nu se plictisească atunci când sunt lăsați singuri acasă și chiar pot ajuta în prevenirea dezvoltării unor probleme de comportament. Față de pisicuțe, care sunt mai pretențioase, cățeii sunt dispuși să se joace cu orice ajunge în lăbuțele lor. Asta înseamnă că trebuie să fim foarte atenți la modul în care se joacă prietenii noștri patrupezi, pentru a evita orice situație nedorită.

Multe dintre jucăriile pentru căței ar trebui să fie interactive. Cățeii au nevoie de multă activitate petrecută împreună cu stăpânii lor. Fie că e vorba de returnarea mingiei sau frisbee sau un joc "De-a v-ați ascunselea", cățelul va utiliza energia fizică și psihică acumulată în timpul plictiselii. Aceste activități întăresc legătura dintre om și animalul său de companie, reduc stresul datorat izolării iar, în cazul cățeilor plini de energie și al patrupedelor care nu au fost dresate, oferă o foarte bună oportunitate pentru socializare.

Joacă-te împreună cu animăluțul tău de companie!

Text: Simona Ioniță
Desen: Antonia Nweke (6 ani)