Iarna pe ulita de George Cosbuc, e o poezie de iarna pentru copii foarte indragita. E potrivita pentru serile de iarna, ca modalitate pentru parinti de a-si petrece timp cu copiii.

Iarna pe ulita - de George Cosbuc

A-nceput de ieri sa cada

Cate-un fulg, acum a stat,

Norii s-au mai razbunat

Spre apus, dar stau gramada

Peste sat.

Nu e soare, dar e bine,

Si pe rau e numai fum.

Vantu-i linistit acum,

Dar navalnic vuiet vine

De pe drum.

Sunt copii. Cu multe sanii,

De pe coasta vin tipand

Si se-mping si sar razand;

Prin zapada fac matanii;

Vrand-nevrand.

Gura fac ca roata morii;

Si de-a valma se pornesc,

Cum prin gard se galcevesc

Vrabii gurese, cand norii

Ploi vestesc.

Cei mai mari acum, din sfada,

Stau pe-ncaierate pusi;

Cei mai mici, de foame-adusi,

Se scancesc si plang gramada

Pe la usi.

Colo-n colt acum rasare

Un copil, al nu stiu cui,

Largi de-un cot sunt pasii lui,

Iar el mic, caci pe carare

Parca nu-i.

Haina-i maturand pamantul

Si-o taraste-abia, abia:

Cinci ca el incap in ea,

Sa mai bata, soro, vantul

Dac-o vrea!

El e sol precum se vede,

Ma-sa l-a trimis in sat,

Vezi de-aceea-i incruntat,

Si s-avanta, si se crede

Ca-i barbat;

Cade-n branci si se ridica

Dand pe ceafa putintel

Toata lana unui miel:

O caciula mai voinica

Decat el.

Si tot vine, tot inoata,

Dar deodata cu ochi vii,

Sta pe loc - sa mi te tii!

Colo, zgomotoasa gloata,

De copii!

El degraba-n jur chiteste

Vrun ocol, caci e pierdut,

Dar copiii l-au vazut!

Toata ceata navaleste

Pe-ntrecut.

- "Uite-i, ma, caciula, frate,

Mare cat o zi de post -

Aoleu, ce urs mi-a fost!

Au sub dansa sapte sate

Adapost!

Unii-l iau grabit la vale,

Altii-n gluma parte-i tin -

Uite-i, fara pic de vin

S-au jurat sa-mbete-n cale

Pe crestin!

Vine-o baba-ncet pe strada

In cojocul rupt al ei

Si incins cu sfori de tei.

Sta pe loc acum sa vada

Si ea ce-i.

S-otaraste rau batrana

Pentru micul Barba-cot.

- "Ati innebunit de tot -

Puiul mamii, da-mi tu mana

Sa te scot!

Cica vrei sa stingi cu paie

Focul cand e-n clai cu fan,

Si-apoi zici ca esti roman!

Biata bab-a-ntrat in laie

La stapan.

Ca pe-o bufnit-o-nconjoara

Si-o petrec cu chiu cu vai,

Si se tin de dansa scai,

Plina-i stramta ulicioara

De alai.

Nu e chip sa-i faci cu buna

Sa-si pazeasca drumul lor!

Rad si sar intr-un picior,

Se-nvartesc si tipa-ntruna

Mai cu zor.

Baba si-a uitat invatul:

Bate,-njura, da din maini:

- "Dracilor, sunteti pagani?

Maica mea! Sa stai cu batul

Ca la caini!

Si cu batul se-nvarteste

Ca sa-si faca-n jur ocol;

Dar abia e locul gol,

Si multimea navaleste

Iarasi stol.

Astfel tabara se duce

Lalaind in chip avan:

Baba-n mijloc, capitan,

Scuipa-n san si face cruce

De Satan.

Ba se rascolesc Si cainii

De prin curti, Si sar la ei.

Pe la garduri ies femei,

Se urnesc mirati batranii

Din bordei.

- "Ce-i pe drum atata gura?

- "Nu-i nimic. Copii Strengari.

- "Ei, auzi! Vedea-i-as mari,

Parca trece-adunatura

De tatari!