O afectiune a somnului copiilor este teroarea nocturna.
Descopera mai multe despre evolutia si modul in care se manifesta aceasta tulburare a somnului.
Teroarea nocturna este o tulburare a somnului copilului care se manifesta printr-un tipat sau prin plansete ascutite, insotite de semnele unei angoase majore.
Frecventa
Aceasta tulburare afecteaza aproximativ 3% dintre copii. Mai frecventa la baieti decat la fete, ea survine cu predilectie la varstele cuprinse intre 4 si 12 ani.
Cauze
Teroarea nocturna traduce o activitate anormala a sistemului nervos central. Mecanismul ei, insuficient cunoscut, face sa intervina imaturitatea sistemelor de trezire.
Poate fi cautata totusi o eventuala cauza ca o boala infectioasa, o priza medicamentoasa sau un factor psihologic (conflicte afective cu anturajul, de exemplu).
Cand se manifesta teroarea nocturna?
In general, la doua-trei ore dupa culcare, copilul se ridica brusc in pat, victima,se pare a unei spaime intense. Ochii larg deschisi au un aspect "sticlos".
Corpul este scuturat de tremuraturi si acoperit de sudoare. Copilul bolboroseste cateva cuvinte, plange sau tipa. In general, el nu-si recunoaste nici parintii. nici anturajul si se arata incapabil sa precizeze cauza spaimei sale.
Durata episodului, variabila, poate merge pana la douazeci de minute. Pana la urma copilul readoarme. La desteptare, de cele mai multe ori, nu-si va reaminti nimic.
 |
Teroarea nocturna este insotita uneori de o forma de somnambulism, numita "somnambulism teroare", care se manifesta printr-o plimbare care poate asocia un reflex de fuga sau de lupta daca subiectul este oprit sau tinut.
Astfel de comportamente risca sa se afle la originea unor accidente (cadere pe o scara, trecerea printr-o usa din sticla etc.). Ca regula generala, nu trebuie incercat sa se trezeasca un copil in cursul unui acces de somnambulism sau de teroare nocturna.
Evolutia si tratamentul pentru teroarea nocturna la copii
Ca si pentru somnambulism, evolutia este in general favorabila, terorile nocturne tinzand sa dispara spontan si persistand rar in adolescenta.
Nu exista un tratament specific. Conduita adecvata este aceea de a impiedica ranirea copilului in cursul accesului. Tratamentul medicamentos (benzodiazepine, amineptina) este rezervat cazurilor grave prin frecventa si intensitatea lor.
