No SSO cookie

Recomanda prietenilor Utilecopii.ro

Consideri ca Dezvoltarea copilului de la 1 la 2 ani - partea 1 poate fi de folos si prietenilor sau cunostintelor tale?

Da un share si spune-le si lor despre acesta!

Dezvoltarea copilului de la 1 la 2 ani - partea 1

In Copii , adaugat in
(0/ 0)
Printeaza Articol

In primii 2 ani de viata evolutia copilului este surprinzatoare. Perioada aceasta este foarte importanta, fiind bogata in acumulari si progrese. Copilul incepe sa mearga, sa vorbeasca, sa aiba sentimente, relatii afective cu cei din jur - intr-un cuvant incepe sa-si formeze personalitatea.

Si pentru parinti este o perioada speciala. Pana acum bebelusul avea numai cateva necesitati de baza: hrana, odihna, igiena. De acum incolo apare jocul, nevoie fundamentala pentru copil, mijloc de cunoastere, de asimilare de noi deprinderi, experiente, factorul cel mai important la aceasta varsta de dezvoltare a mintii si de cunoastere a lumii inconjuratoare.

 

Caracterizare generala a copilului de 1-2 ani

Ritmul de dezvoltare fizica si psihica este diferit de la copil la copil. Dar, orice copil sanatos, incepand cu varsta de 10-14 luni este caracterizat printr-o imensa curiozitate.

El incepe sa se deplaseze singur, tot ce vede e nou si interesant. Va dori sa atinga, sa pipaie, sa auda zgomote, totul pentru a cunoaste lumea inconjuratoare. Noi trebuie sa-i creem toate conditiile de siguranta, sa-l ajutam sa exploreze fara a exista pericolul unor accidentari. In nici un caz nu trebuie sa-l oprim sau sa-l obligam sa stea cuminte intr-un colt. Curiozitatea lui trebuie sa ne bucure, caci numai asa se va dezvolta normal. O data cu ridicarea in picioare, cu mersul, se va schimba si atitudinea lui fata de cei din jur, dar si fata de persoana sa. Va avea mai multa incredere in el, se va simti mai puternic, va considera ca are mai multe drepturi si le va cere zgomotos. Incep sa apara din ce in ce mai des de asemenea, starile conflictuale.

Dupa varsta de 1 an, la copilul apare si se dezvolta simtul umorului. Ii place sa faca glume, ii place sa se dea in spectacol. Ii place sa aiba spectatori, sa fie admirat si laudat. Spre varsta de 2 ani, creste curiozitatea, vrea sa atinga totul, interesul pentru orice obiect este mare si ne dovedeste setea lui de a cunoaste, de a sti, de a afla.

Tot in aceasta perioada se inmultesc starile de nemultumire, are multe frustrari, de cele mai multe ori cauzate de faptul ca vrea sa faca multe lucruri si nu reuseste. Vrea sa fie independent, sa se imbrace singur, sa se incalte singur, sa manance singur. El nu reuseste, dar se si supara daca este ajutat. Apar crizele de furie, tipete, plansete, muscaturi, tranteli pe jos, exprimandu-si astfel emotiile, starile afective negative cauzate de neputinte, oboseala, boala, sau de diverse interdictii.

Nu abuzati de pedepse caci copilul nu se poate controla, inca.

 

Jocul - instrumentul cunoasterii

Inainte de a se putea exprima si intelege prin limbaj, copiii se exprima si invata din joc. De indata ce se poate deplasa, jocul preferat este sa mute obiecte, sa impinga, sa traga.

Ii place sa auda zgomote, ca urmare tranteste, loveste cu mainile usa , peretii. Ii plac mult sertarele, dulapurile, ii place sa scoata lucruri, sa le puna la loc. Nu-i place sa se joace cu alti copii, prefera jocul cu adultii apropiati, parinti, bunici.

Il amuza sa se ascunda, sa fie prins, ridicat in brate, mangaiat, laudat, incurajat. Invata cuvinte noi, are emotii, e fericit. Incepe sa fie atras de cuburi sau alte obiecte care se pot stivui. Face diverse aranjamente, invatand in felul acesta ce e ordinea. Poate fi foarte meticulos in a te ajuta la aranjatul hainutelor in dulap.

Cand incepe sa pronunte cuvinte, va trece la jocurile de imitare. El devine parinte si aplica jucariilor, ursuleti, papusi, tratamentele pe care le traieste el insusi. Adica le hraneste, le imbraca, le cearta, le mangaie, vorbeste cu ele. La varsta de 1-2 ani jucariile trebuie sa fie simple, moi, usor de manevrat si fara sa presupuna vreun pericol de a accidenta copilul.

Jucariile care nu sunt sofisticate (nu se misca, nu vorbesc etc.) mai au avantajul ca obliga imaginatia copilului sa se dezvolte. Apar si jocurile de simulare, copilul nu are lingurita pentru a hrani papusa, sau o seringa, dar va folosi un bat. Va gasi un volan si va fi sofer, va putea vorbi cu un prieten imaginar, va vorbi cu tata la telefon, toate fiind jocuri care ii vor dezvolta imaginatia. Face o pasiune pentru desen, ar desena peste tot, inclusiv pe pereti.

E bine sa fim pregatiti si sa aplicam coli de hartie pentru a ne proteja peretii si pentru ca el sa aiba libertatea de creatie.

 

copil 1-2 ani

 

Cum vorbeste?

Fiecare copil are ritmul sau de dezvoltare - vorbirea nu face exceptie. La inceput copilul se exprima greu, vocabularul lui fiind restrans. Pe la 1 an si jumatate el poate pronunta 20-25 cuvinte.

Ii place sa repete cuvintele, astfel si le intipareste. E bine sa vorbim mult cu el, in propozitii scurte, clare, pentru a-i fi usor sa ne urmareasca si sa retina. Copilul isi imbogateste repede vocabularul si ne dovedeste cu placere ca intelege mai mult decat poate spune, in momentul in care ii cerem sa faca ceva, sa aduca un obiect, de exemplu.

La aceasta varsta, asculta cu placere povesti, cantece, poezii. Desi nu intelege totul, ii place sa le asculte chiar de mai multe ori, cerand parintilor sa i le citeasca iar si iar. Tot acum este foarte interesat de cartile cu poze si retine mult mai usor cuvintele cand sunt legate de imagini. Incepe sa invete denumirile unor parti ale corpului si le poate localiza.

Intrebarea preferata si cel mai des auzita de parinti va fi "Ce e asta?". Copilul vrea sa stie tot. Pana la 2 ani, unii copii incep sa spuna propozitii de 2-3 cuvinte. Au gramatica lor.

Ei de fapt stiu ce vor sa spuna, dar au greutati in exprimare. Chiar daca ni se pare amuzant, nu trebuie sa vorbim limba lor. Noi trebuie sa repetam cuvintele corect, pentru ca ei sa le retina corect.

 

Cum mananca?

Si aici personalitatea copilului isi va spune cuvantul. El refuza sa mai fie hranit, vrea sa manance singur. Vrea sa se comporte precum adultii, vrea sa foloseasca lingurita. Nu va reusi de la inceput, va pierde mancarea pe masa, va insista, se va supara si tot nu va fi de acord cu ajutorul nostru. Si aici trebuie sa ne inarmam cu rabdare, sa-i creem conditii, pentru ca numai asa va invata. Putem folosi o lingurita cu care sa-l hranim in timp ce el considera ca se hraneste singur. In momentul in care incepe sa se joace cu mancarea oprim masa.

Nu trebuie obligat sa manance, va manca la masa urmatoare, daca intre mese nu-i dam altceva. Nu trebuie sa insistam pe anumite feluri care nu-i plac, decat dupa o oarecare perioada de timp. Daca vom avea rabdare si-l vom lasa sa se descurce singur, pe la varsta de 2 ani va reusi sa manance singur, cu putin ajutor din partea noastra.

 


Citeste in continuare: Dezvoltarea copilului de la 1 la 2 ani - partea 2







Posteaza un comentariu folosind contul de Utilecopii.ro
Reclama
close_button

Autentificare

Nu sunteti membru inca ?

Dureaza doar cateva minute sa va inregistrati.

Inregistrati-va acum

Adresa email
Parola
Ati uitat parola?